RUGĂCIUNEA

Vineri, 2 decembrie 2005

În numele Tatălui şi al Fiului,
şi al Spiritului Sfânt. Amin.

Din Evanghelia lui Matei

"Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Isus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Isus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor". (VIII, 5-11)

Reflectăm

"Doamne eu nu sunt demn ca tu să intri sub acoperişul meu". De multe ori ni s-a întâmplat şi nouă să ne adresăm astfel Domnului luând în considerare păcatele noastre, ingratitudinea noastră, promisiunile neîmplinite: "Nu merit, Isuse, de data aceasta am greşit foarte tare!". Dar în timp ce noi ne descurajăm, sutaşul ne învaţă să avem o credinţă mare: siguranţa că nici măcar păcatul nu poate distrage privirea de la iubirea pe care Dumnezeu o are asupra noastră!

Tatăl nostru...
Surâd...
Nu mă rog pentru cei bolnavi,
Pentru exilaţi sau săraci.
Nu la adresez niciodată
nici un cuvânt.
Nu mă pun în genunchi
în faţa altarului unei biserici
sau înaintea patului înainte de a dormi.
Eu umblu pe stradă.
Zâmbesc necunoscuţilor.
(Daniela)

Propunere practică
Voi merge să găsesc o persoană bolnavă sau un bătrân şi să-i ofer un zâmbet.

Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.

Lăudat să fie Isus Cristos!
În veci amin!