RUGĂCIUNEA

Sâmbătă, 4 decembrie 2004

În numele Tatălui şi al Fiului,
şi al Spiritului Sfânt. Amin.

Din Evanghelia lui Marcu

Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat ca să-Şi pună mâna peste el. Şi luându-l din mulţime, la o parte, Şi-a pus degetele în urechile lui, şi scuipând, S-a atins de limba lui. Şi privind la cer, a suspinat şi a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te! Şi urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, şi vorbea bine. (VII, 32-35)

Reflectăm

Isus vindecă tăcerea ce naşte din surzenia inimii. Suntem cu toţii surzi şi incapabili să spunem lucruri bune dacă nu ne lăsăm vindecaţi de Domnul, dacă nu Îi cerem cu credinţă să ne tragă în afară din izolarea în care ne aflăm. Ştim noi să ne deschidem faţă de cel ce este alături de noi, dar mai ales noi adulţii ştim să invităm pe cel care stă în faţa noastră să se deschidă cu încredere?

Tatăl nostru...

Tu care ne asculţi, deschide urechile noastre, Tu care ne priveşti, spală ochii noştri pentru ca să putem ascultă glasul Tău şi să recunoaştem că eşti aproape de noi în fraţii pe care i-ai aşezat alături de noi, în cei mai mici pe care ne faci să-i întâlnim. Amin.

Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.