RUGĂCIUNEA

Vineri, 17 decembrie 2004

În numele Tatălui şi al Fiului,
şi al Spiritului Sfânt. Amin.

Din Evanghelia lui Luca

Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, şi celui ce bate i se va deschide. Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe? Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie? Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Spirit Sfânt celor care îl cer de la El! (XI, 9-13)

Reflectăm

Cererea făcută lui Dumnezeu este o cerere care ne învaţă să fim cerşetori şi dependenţi de iubirea Sa. Aceste cuvinte scandalizează într-un context unde totul este autosuficienţă şi autonomie. Şi totuşi, aceasta este condiţia fiilor: să depindă întru totul de părinţi. Şi aceasta nu apasă asupra raportului care se bazează pe încredere, recunoştinţă, amândouă gratuite şi reciproce? Astfel este şi cu Domnul. Ştim să ne adresăm Domnului ca şi unui Părinte sau o facem numai de formă atunci când îl chemăm: "Tatăl nostru"?

Tatăl nostru...

Suntem fiii Tăi, Doamne, şi Tu eşti Tatăl nostru. Ceea ce este al nostru este al Tău şi ceea ce este al Tău este al nostru, este al nostru pe vecie. Cum am putea să nu îţi mulţumim? Vino şi rămâi cu noi, Doamne! Amin.

Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.