RUGĂCIUNEA

Vineri, 19 decembrie 2003

În numele Tatălui şi al Fiului,
şi al Spiritului Sfânt. Amin.

Din Ecleziast

"Bine nu-i este omului decât ce mănâncă şi ce bea, şi ce-i arată sufletului său că e bine întru osteneală; pe aceasta am văzut-o eu că din mâna lui Dumnezeu este; căci cine va mânca şi va bea fără El? Căci omului care-i bun înaintea feţei Sale El îi dă înţelepciune şi cunoaştere, şi veselie; iar celui păcătos îi dă nevoinţa de a umbla să adune pentru ca să-i dea celui ce-i place lui Dumnezeu; iată că şi această-i deşertăciune şi vânare de vânt". (2, 24-26)

Reflectăm

Cine poate să mănânce şi să se bucure fără Dumnezeu? Neobositul căutător al adevărului, Ecleziastul, spune că fără Dumnezeu viaţa îşi pierde gustul, că, dacă nu vom avea pe cineva căruia să-i mulţumim de darurile primite, totul ar deveni insipid. Este aşa şi pentru noi? De multe ori nu ni se pare că între o rugăciune şi o faptă bună ar fi mai bine să o facem pe a doua? Reuşim să spunem din suflet că izvorul fiecărei cunoaşteri este rugăciunea către Domnul?

Tatăl nostru...

Îţi mulţumim, Doamne,
pentru bucuria din inimile noastre,
pentru ploaie şi pentru soare.
Îţi mulţumim, Doamne,
pentru această mâncare,
şi pentru bucuria de a fi împreună.
Amin.

Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.

Lăudat să fie Isus Christos!
În veci amin!