RUGĂCIUNEA

OASPETE AŞTEPTAT...

Rugăciunea în familie va fi un moment în care i se face loc oaspetelui care soseşte în casa noastră. Oaspetele pe care îl sărbătorim în Post şi la Crăciun este Isus, cel care trebuie să vină potrivit promisiunii lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp vom descoperi că mai sunt şi alţi oaspeţi care aşteaptă să-i invităm să mănânce cu noi.

Atenţia comunităţii noastre în acest an va fi orientată şi îndreptată spre săraci. Săracii sunt primii şi cei mai aşteptaţi la masa Domnului şi acest lucru îl înţelegem ascultând cuvintele lui Isus. A avea un sărac la propria masă pare astăzi o experienţă aproape imposibilă, departe de realitatea pe care o trăim, şi totuşi acest lucru nu poate să justifice faptul că aceasta este invitaţia pe care o face Isus: numai fraţii stau împreună la aceeaşi masă şi frâng pâinea între ei. Nu putem să credem că "fraţi" este doar un termen, un cuvânt, un mod de a spune, pentru cel care a ales să-l urmeze pe Isus şi să se numească creştin acest termen are în sine misterul unei comuniuni universale care dilată inimile oamenilor de pe tot pământul.

Pe parcursul acestui an liturgic trebuie să ne întrebăm cine sunt aceşti săraci, aceşti fraţi aleşi ai Domnului, şi să ne întrebăm dacă sunt într-adevăr atât departe de noi: poate astăzi sărac nu este numai cine nu are să mănânce şi să se învelească, ci şi o familie care se află în dificultate, o persoană bolnavă sau bătrână, un copil orfan. Suntem chemaţi să ne apropiem de ei cu acelaşi entuziasm cu care Maria a mers la Elisabeta: fiecare frate aşteaptă vizita şi afecţiunea noastră.

Va fi important să învăţăm ca în acest timp de post şi rugăciune să facem un exerciţiu de sărăcie: să învăţăm să renunţăm la a avea ceva ce pare a fi bun, dar care nu ne este foarte necesar. Dat fiind faptul că această broşură este adresată întregii familii, ar fi semnificativ ca ea să decidă a renunţa la ceva şi cu toţii să fie de acord, şi tot împreună să decidă cui să le fie oferiţi banii astfel economisiţi. Pentru cine va face această experienţă, împreună cu copiii, este important să ştie şi acest lucru: părinţii vor fi pentru copiii lor un exemplu că este drept ca să împlinească acest gest de renunţare în favoarea celor mai săraci decât ei. Să nu subevaluăm valoarea educativă a exemplului din familie şi copiii noştri vor învăţa să frângă pâinea cu alţii numai dacă vor vedea exemplul nostru. De multe ori pretindem ca ei să facă ceea ce noi nu facem dar lor le impunem pentru că sunt mici. O reflecţie particulară ar putea fi cu privire la cadourile de Crăciun, admiţând sincer că ceea ce se face este superfluu sau excesiv şi să ne decidem să facem cadouri simbolice, unde gândul şi fantezia sunt mai preţioase decât ceea ce conţine cadoul în sine.

În timpul Postului pregătirea spirituală pentru naşterea lui Isus va fi prin scurte meditaţii pentru a ajuta toată familia a reconsidera unele obiceiuri cotidiene şi să le confrunte cu ceea ce sugerează Cuvântul: credinţa în Isus nu priveşte intenţiile bune sau o rugăciune fierbinte, ci cere şi demonstrarea prin fapte capabile de a strânge legături fraterne, legături binecuvântate de Domnul. Astfel în prima săptămână vom încerca să găsim un motiv pentru revizuirea vieţii şi implicarea noastră în casă, a doua, în îmbrăcăminte, a treia, în mâncare şi a patra, în relaţii ce privesc familia. Reamintindu-ne zi de zi cuvintele lui Isus care ne îndeamnă să nu uităm săracii care sunt printre noi, acestea sunt cuvintele asupra cărora comunitatea "Sfântul Gheorghe" din Oradea va medita în cursul anului acesta: "Săracii îi aveţi mereu cu voi" (Mc. 14, 1-9).