Revista "Familia creștină" - 05/2004 

ÎNGERUL DE LÂNGĂ NOI
Cristina Grigore

De ce nu folosim benzină la motoarele diesel?CuprinsRegula benedictina pentru tati

 

Îngerul păzitor - cândva prezență candidă în rugăciunile copilăriei, apoi figură ignorată imediat după ce se trece pragul adolescenței - reapare în acești ani cu trăsături adesea atrăgătoare și conciliatoare care fac trimitere la New Age. De fapt, de îngeri se ocupă cărți și transmisiuni televizive. Chiar și publicitatea încredințează mesajele sale figurilor angelice. Unele persoane colecționează obiecte în formă de îngeri, diverse mișcări și grupuri iau câte un înger drept patron. Câți dintre noi, însă, cred cu adevărat în existența îngerilor?

 

Îngerii în Sfânta Scriptură

De la prima pagină a Creației și până la Apocalipsa sfântului Ioan, toate cărțile Sfântei Scripturi sunt însuflețite de prezența îngerilor. Termenul "mal'ak", în ebraică "trimis", tradus în greacă prin "Anghelos" (de unde a dat la noi "înger"), îl întâlnim în Vechiul Testament de 215 ori și a devenit chiar numele unui profet, Malahia, care în ebraică înseamnă "îngerul Domnului". Îngerul biblic este descris nu de puține ori de autorii sacri ca o reprezentare teofanică, adică o revelare a lui Dumnezeu însuși în mod indirect: astfel poate fi identificat ca atare în relatarea care îi are ca protagoniști pe Agar, roaba lui Avram și a Sarei, și pe fiul ei Ismael rătăciți în deșert (Gen 16,7.13), în relatarea jertfei lui Isac pe muntele Moria (Gen 22,11-17), în chemarea lui Ghedeon (Jud 6,12.14), etc.

Daniel in groapa cu lei, ocrotit de ingeri. Miniatura din Cartea Apocalispului apartinand calugarului spaniol Beatus.În această funcție de "transparență" a divinului, îngerul poate căpăta și trăsături omenești pentru a se face văzut. Astfel în capitolul 18 al cărții Genezei - devenit celebru prin reprezentarea iconografică a lui Andrei Rublev - îngerii se prezintă în fața cortului lui Avram ca trei călători; pe parcursul relatării călătorii devin "doi îngeri" (19,1), și după ce sunt amintiți din nou ca "trei oameni" devin iarăși îngeri (19,15), deși doar unul dintre ei rostește promisiunea făcută lui Lot, nepotul lui Avram (19,17-22). Și îngerul cu care luptă Iacob (Gen 32,23-33) are trăsături omenești, dar Iacob este convins că l-a văzut pe Dumnezeu față în față.

Dar îngerii sunt mai mult decât o simplă imagine a lui Dumnezeu. Și sunt texte biblice atât în Vechiul cât și în Noul Testament în care îngerii apar în mod clar cu o identitate și o entitate proprie, și nu ca reprezentare simbolică a revelării și a acțiunii lui Dumnezeu: de exemplu, îngerul care îl însoțește pe tânărul Tobia. Iar ideea unui înger care nu-l lasă singur pe cel sărman și drept, ci merge alături de el este subliniată și în Psalmi: "Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălța ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău" (Ps 90,11-12). În cartea lui Iob apare, apoi, îngerul care mijlocește pentru a opri judecata divină educându-l pe om la fidelitate și îndrumându-l pe calea mântuirii: "Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, care să-i arate omului calea datoriei, Dumnezeu se milostivește de el și zice îngerului: 'Izbăvește-l ca să nu cadă în prăpastie; am găsit pentru sufletul lui prețul de răscumpărare!' Atunci trupul lui înflorește ca în tinerețe și el vine înapoi la zilele de la începutul vieții sale" (Iob 33,23-25).

Botticelli 1445-1510. Arhanghelul Gabriel la Bunavestire.Îngerii sunt prezenți și în Noul Testament, care revelează numele primit de unii îngeri în tradiția iudaică, precum Gabriel și Mihail (Lc 1,19.20; Apoc 12,7; Iuda 9), schițează ierarhiile lor în tronuri, stăpâniri, principate și puteri (Col 1,16; 2,10; Ef 1,21; 1 Pt 3,22; Iuda 8), îi prezintă ca slujitori la tronul divin (1 Pt 1,12; Apoc), păzitori ai celor mici (Mt 18,10) și ai Bisericilor lui Cristos (Apoc 2-3), dotați cu o limbă anume (l Cor 13,1). Iar dacă în Vechiul Testament îngerii aveau menirea de a sluji Vechiului Legământ (cf. Fap 7,30.35.38.53; Gal 3,19; Evr 11,28), în Noul Testament îngerii sunt la dispoziția lui Cristos și a Bisericii sale. Întreaga viață a lui Isus este marcată de prezența îngerilor: de la nașterea sa în ieslea din Betleem și până la Înălțarea la cer, iar Biserica primară este mereu însoțită de prezența îngerilor: un înger le deschide apostolilor porțile temniței (Fap 5,19); tot un înger îl eliberează pe Petru din lanțuri și-l scoate din închisoare (Fap 2,7-11); un înger îl consolează pe Paul în timpul furtunii pe mare și-l asigură că va ajunge cu bine la Roma pentru a da mărturie despre Cristos (Fap 27,23-24). În plus, asupra fiecărei Bisericii particulare veghează un înger al Domnului (Apoc 2-3).

Noul Testament avertizează și asupra pericolului de a cădea în misticism și superstiție. Îngerul - așa cum amintește sfântul Paul - este un mijlocitor în slujba "unicului mijlocitor" între Dumnezeu și oameni care este Cristos Domnul. "Nimeni să nu vă smulgă biruința printr-o prefăcută smerenie și printr-o fățarnică închinare la îngeri, încercând să pătrundă în cele ce n-a văzut, și îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea lui trupească", le scrie el colosenilor (Col 2,18). "Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: 'Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut?'", se întreabă și autorul anonim al Scrisorii către evrei (1,5). În centrul credinței creștine nu sunt îngerii, ci Cristos care este "mai presus de orice putere îngerească" și în numele căruia " tot genunchiul să se plece, în cer, pe pământ și dedesubt" (Fil 2,10).

 

Ce ne spune catehismul Bisericii?

Existența îngerilor este un adevăr de credință, amintește Catehismul Bisericii Catolice (nr. 328). Îngerii sunt slujitori și mesageri ai lui Dumnezeu, pentru că "văd pururea fața Tatălui... care este în ceruri" (Mt 18, 10), și sunt "înfăptuitorii cuvântului lui, cei ce ascultă glasul poruncilor lui (Ps 103, 20)" (nr. 329). Îngerii, ca făpturi pur spirituale, au inteligență și voință. Sunt, așadar, făpturi personale și nemuritoare, și întrec în desăvârșire toate creaturile văzute (nr. 330).

În centrul lumii îngerești se află Cristos, iar îngerii sunt ai săi pentru că au fost creați prin El și pentru El, și i-a făcut mesageri ai planului său de mântuire (nr. 331).

Biserica are parte mereu de ajutorul tainic și puternic al îngerilor (nr. 334), iar în liturgia sa, se unește cu îngerii pentru a-l adora pe Dumnezeu, le invocă sprijinul și celebrează în mod deosebit comemorarea anumitor îngeri (Sfântul Mihail, Sfântul Gabriel, Sfântul Rafael, îngerii păzitori).

Așa cum ne amintește Catehismul, din copilărie și până în ceasul morții, viața omului este înconjurată de ocrotirea și de mijlocirea îngerilor. Fiecare credincios are alături de sine un înger ca apărător și păstor care să-l îndrume la viață. Astfel, încă de pe pământ, viața creștină participă, în credință, la comunitatea preafericită a îngerilor și a oamenilor, uniți în Dumnezeu (nr. 336).

 

Devoțiunea la îngerii păzitori

Obiceiul de a-i cinsti într-un mod deosebit pe îngerii păzitori s-a răspândit în Spania în secolul al XV-lea, iar în secolul următor în Portugalia și mai târziu în Austria. În 1670, Papa Clement al X-lea a stabilit oficial data de 2 octombrie pentru cinstirea acestora. Devoțiunea la îngeri a căpătat importanță în Evul Mediu când călugării solitari căutau tovărășia acestor creaturi nevăzute și îi simțeau prezenți în viața lor eremitică. După conciliul din Trento, devoțiunea la îngeri a fost definită mai bine și s-a răspândit din nou. Astăzi, însă, prezența acestor tovarăși pe drumul vieții este de obicei ignorată.

De obicei li se vorbește despre îngerul păzitor copiilor. De aceea și iconografia îl reprezintă mai ales pe arhanghelul Rafael, care îl îndrumă și-l călăuzește pe tânărul Tobia. Cei mari, însă, îl uită cu ușurință pe nevăzutul lor tovarăș de drum. Dar este un adevăr de credință faptul că fiecare creștin primește propriul înger păzitor la botez pentru a-l însoți, lumina și călăuzi întreaga viață. De aceea Biserica a dictat una dintre cele mai frumoase rugăciuni care spune: "Îngere-al lui Dumnezeu, care ești păzitorul meu, luminează-mă, păzește-mă, povățuiește-mă și cârmuiește-mă pe mine, care-ți sunt încredințat ție prin mila lui Dumnezeu. Amin".

Deși astăzi devoțiunea la îngerul păzitor este considerată drept ceva infantil, totuși sunt destui adulți care au dat și dau mărturie despre prietenia lor strânsă cu îngerul păzitor. Papa Pius al XI-lea, de exemplu, a mărturisit unui grup de vizitatori, în septembrie 1934, că la începutul și la sfârșitul fiecărei zile îl invocă pe îngerul său păzitor. Recomanda adesea devoțiunea la îngerul păzitor, mai ales anumitor categorii de vizitatori și credincioși, precum reprezentanților diplomați, misionarilor, educatorilor. Cardinalul Carlo Confalonieri, fost secretar personal al papei, povestea cândva: "Era foarte devotat îngerilor păzitori... Atunci când trebuia să împlinească o misiune delicată îl ruga pe îngerul său să pregătească și să faciliteze lucrurile, predispunând sufletele. Ba chiar, în anumite situații mai dificile, se adresa îngerului păzitor al interlocutorului său, ca să-l inspire și să-l lumineze pe cel pe care îl ocrotea. Sau când a intrat pe teritoriul Diecezei de Milano, a îngenuncheat și a sărutat pământul pe care Domnul i-l încredințase și a invocat ocrotirea îngerului diecezei. Iar când se despărțea de un prelat care era însărcinat cu vreo misiune anume, îi adresa în mod obișnuit urarea din liturgie: 'Domnul să vă călăuzească pe cale, iar îngerul păzitor să vă însoțească întotdeauna'".

Pius al XII-lea a vorbit și el despre misiunea îngerilor în viața creștină, dar fără a face confidențe ca predecesorul său Pius al XI-lea și succesorul său Ioan al XXIII-lea. Enciclica "Humani generis", publicată în Anul Sfânt 1950 le semnala episcopilor "câteva opinii false care amenințau să submineze fundamentele doctrinei catolice". Îi denunța pe anumiți teologi și reafirma existența îngerilor împotriva acelora care o puneau în discuție și îi reduceau pe îngeri la figuri mitice. Adresându-li-se pelerinilor americani la 3 octombrie 1958, după ce a evocat frumusețile lumii văzute - marea, cerul înstelat - admirate de pelerinii de peste ocean în timpul călătoriei lor, papa le-a amintit "că există și o altă lume, nevăzută, dar la fel de reală", locuită de îngeri. Inspirându-se din Sfânta Scriptură, din Sfinții Părinți și din liturgie, papa le-a indicat pelerinilor americani misiunea îngerilor în viața oamenilor. "Fiecare om, oricât de sărman ar fi, este vegheat de îngerii săi. Sunt glorioși, puri, strălucitori, și v-au fost dați ca tovarăși de drum: au misiunea de a veghea cu grijă asupra voastră, ca să nu vă îndepărtați de Cristos, Domnul lor. Și nu doar vor să vă apere de pericolele ce vă așteaptă de-a lungul drumului, dar sunt și activi alături de voi și vă încurajează atunci când vă străduiți să urcați tot mai sus în uniune cu Dumnezeu prin Cristos".

Întrucât suntem tentați uneori să limităm misiunea îngerilor păzitori la îndatorirea de a ne apăra și de a ne ocroti, mai ales pe plan material, Pius al XII-lea merge mai departe: "Îngerul nostru păzitor - spune papa - se îngrijește și de sfințirea noastră. Îngerul păzitor face totul pentru a favoriza înălțarea noastră spirituală și pentru a dezvolta viața noastră de intimitate cu Dumnezeu".

Credința papei Ioan al XXIII-lea în prezența afectuoasă și efectivă a îngerului păzitor era foarte mare, astfel încât le-a vorbit deseori despre îngeri vizitatorilor săi, îndeosebi părinților pe care îi îndemna să sădească în fiii lor convingerea că nu sunt niciodată singuri, pentru că au un înger alături, și să-i învețe să converseze cu multă confidențialitate cu el. "Îngerul păzitor este sfetnicul bun, acela care mijlocește mereu în favoarea noastră, ne ajută în nevoi, ne eliberează de pericole și nenorociri. De aceea și urarea papei este ca credincioșii să simtă măreția acestei asistențe".

Giotto 1267-1336. Ingeri, particular al Rastignirii.Ioan al XXIII-lea atât de convins de prezența îngerilor alături de fiecare om încât, privind mulțimea de pelerini și turiști adunați duminica în Piața Sf. Petru pentru recitarea rugăciunii "Îngerul Domnului", se gândea la tot atâtea mulțimi de îngeri păzitori invizibil prezenți în piață. Pe când era Nunțiu în Franța, într-o scrisoare adresată nepoatei sale sora Angela Roncalli, mărturisește: "Ce mângâiere să-l simți aproape pe acest păzitor ceresc, această călăuză a pașilor noștri, acest martor chiar și la cele mai intime acțiuni. Eu recit 'Îngerul lui Dumnezeu' de cinci ori pe zi și adesea conversez spiritual cu el, însă mereu în pace și cu calm. Atunci când trebuie să vizitez vreun personaj important pentru a trata despre problemele Sfântului Scaun îi cer să se pună de acord cu îngerul păzitor al acestei persoane importante ca să influețeze asupra dispozițiilor lui interioare. Este o mică devoțiune pe care am învățat-o de mai multe ori de la Sfântul Părinte Pius al XI-lea".

Padre Pio le recomanda tuturor "marea devoțiune la acest atât de benefic înger" și considera "un foarte mare dar al Providenței prezența unui înger care ne ocrotește, ne călăuzește și ne luminează pe calea mântuirii". Răsfoind epistolarul sfântului găsim o gamă variată de apelative date îngerului său: mic tovarăș al copilăriei, bun secretar, îngeraș, tovarăș nedespărțit, personaj ceresc, mesajer ceresc...

Îngerul păzitor al lui Padre Pio desfășura și misiuni particulare, de exemplu pe aceea de traducător: "Dacă misiunea îngerului nostru păzitor este mare, cea a îngerului meu este cu siguranță și mai mare trebuind să țină loc de învățător și să-mi explice alte limbi" (Scrisori I, 304). Părintele capucin scria într-o scrisoare adresată unui fiu spiritual:

Îngerul tău păzitor să vegheze mereu asupra ta, să-ți fie călăuză pe drumul greu al vieții; să te păzească mereu în harul lui Isus, să te susțină cu mâinile sale ca să nu se poticnească piciorul tău; să te ocrotească sub aripile sale de toate primejdiile lumii, ale diavolului și ale cărnii. Cât de mângâietor este gândul că aproape de noi e un spirit, care din leagăn și până în mormânt nu ne părăsește niciodată nici măcar o clipă, nici chiar atunci când îndrăznim să păcătuim. Iar acest spirit ne călăuzește, ne ocrotește ca un prieten, ca un frate. Dar este tot la fel de mângâietor să știm că acest înger se roagă neîncetat pentru noi, îi oferă lui Dumnezeu toate faptele bune pe care le împlinim, gândurile noastre, dorințele noastre, dacă sunt curate. Să-l ai mereu în fața ochilor minții, amintește-ți adesea de prezența acestui înger, mulțumește-i, roagă-l, fă-i mereu o bună companie (Scrisori III, 82-83).

Unul dintre biografii lui Padre Pio povestește: "Eram un tânăr seminarist când Padre Pio m-a spovedit, mi-a dat absoluțiunea și apoi m-a întrebat dacă credeam în îngerul meu păzitor. Am răspuns cu ezitare că de fapt nu-l văzusem niciodată, iar el, fixându-mă cu o privire pătrunzătoare, mi-a dat două palme și a adăugat: Uită-te bine, e acolo și e foarte frumos! M-am întors și nu am văzut nimic, dar părintele avea în ochi expresia unuia care privește ceva. Nu privea în gol. Ochii lui străluceau: reflectau chiar lumina îngerului meu". În plus, acelora care îl întrebau dacă auzise într-adevăr glasul îngerului, părintele capucin le răspundea puțin ironic: "Dar ce, crezi că sunt surd?"

 

Noi astăzi pentru a comunica rapid și direct cu persoanele utilizăm telefonul, internetul. Sfinții, și nu numai ei, după cum am văzut, îi încredințau îngerului păzitor mesajul lor. Dacă rugăciunile pe care le adresăm lui Dumnezeu, sfinților, Sfintei Fecioare sunt încredințate îngerului păzitor acestea ajung la destinație "recomandate": le duce el însuși, el care cunoaște în profunzime toate nevoile noastre. Îngerul păzitor este prietenul nostru, ocrotitorul nostru, cel mai bun aliat în toate, și este fericit când îi permitem să se îngrijească de noi.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire