Revista "Familia creștină" - 04/2004 

SANCTUARUL ȘI LOCUL DE PELERINAJ CACICA
Familia creștină

Muzica lui Scarlatti - o credinta, o mostenire, un refugiu sau o lumina?CuprinsFilmul, o scoala pentru viata si familie?

 

Localitatea Cacica, situată în nord-estul României, în regiunea istorică Bucovina, la 18 km de Gura Humorului și la 40 de km de Suceava, este renumită atât prin cunoscuta salină de aici, cât și prin Sanctuarul marian. Numele de "Cacica" își are originea din limba slavă: "kaczika" înseamnă rață, localitatea primind acest nume pentru că în regiune erau numeroase mlaștini cu stufăriș în care mișunau cârduri de rațe sălbatice. Anual, mii de pelerini merg la Cacica, iar anul acesta este unul jubiliar, la 10 octombrie împlinindu-se 100 de ani de la stabilirea ca hram a sărbătorii Adormirii Maicii Domnului și de la instituirea pelerinajului. Includem în acest număr al revistei o prezentare a sanctuarului, ca o invitație adresată în special familiilor, pelerinajul fiind un timp prețios pentru o vacanță de excepție a familiei.

 

Scurtă istorie

Pe la 1780, în zonă se descoperă zăcăminte de sare, astfel că în anul 1798 se deschide salina unde sunt aduși muncitori și tehnicieni din diferite provincii ale Imperiului Habsurgic, mai ales din Galiția, cei mai mulți de religie romano-catolică. La început, catolicii de aici erau asistați spiritual de centrul parohial de la Gura Humorului, primul păstor fiind, începând cu anul 1795, preotul polonez Clemens. Neexistând un lăcaș de cult, a fost săpată în masivul de sare, la o adâncime de 25 m, o mare și frumoasă capelă cu hramul "Sf. Varvara".

Din anul 1799, asistența spirituală a fost asigurată de preotul polonez Iacob Bogdanovici care, în 1810, ajutat de administrația salinei, a zidit prima biserică pe locul unde se află cea actuală. Tot atunci a luat ființă oficial Parohia Romano-Catolică din Cacica. Cu ocazia sfințirii acestei prime biserici, a fost adusă, de la o biserică armeano-catolică din Stanislawow, o reproducere a Icoanei miraculoase a Maicii Domnului "Madona Neagră" de la Czêstochowa, din Polonia, care încă de la început a fost venerată ca Icoană făcătoare de minuni. Nu se poate data cu exactitate Icoana, dar se presupune că ar fi din secolul al XVII-lea.

Pe la anul 1900, episcopul Iosif Weber, călugăr lazarist, ajunge la conducerea Episcopiei din Lemberg (Lwów) și încredințează călugărilor lazariști pastorația parohiei Cacica. Cu sprijinul său, se zidește actuala biserică, sfințită la 16 octombrie 1904, în prezența Arhiepiscopului de Cracovia, Iósef Bilczewski. Noua clădire este construită după un proiect din Polonia, în stil neo-gotic, în crucieră, din piatră cioplită și cărămidă roșie presată. Are 40 m lungime, 23 m lățime, 14 m înălțimea interioară și 50 m înălțimea turnului, fiind apreciată astăzi ca monument de arhitectură. Icoana, reprezentând-o pe Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul în brațe, a rămas în altarul principal și în această biserică, înfruntând vitregia timpurilor, mai ales ororile celor două războaie mondiale și ale perioadei comuniste, adunând mereu în jurul ei mulți pelerini de pretutindeni. Amândouă personajele poartă pe cap coroane regești, cu stele. Este o pictură pe pânză, înnegrită de timp, cu dimensiunile de 86x60 cm și e acoperită cu lemn sculptat, aurit și argintat, rămânând vizibil pictate numai mâinile și fețele.

În anul 1904 s-a hotărât celebrarea hramului la 15 august, această zi devenind zi de pelerinaj. În timp, sanctuarul a devenit tot mai cunoscut, iar numărul pelerinilor, din țară și din străinătate, a devenit tot mai mare. În anul 1996, biserica parohială din Cacica a fost declarată "Sanctuar diecezan". La 15 august 1997, prin decretul episcopal al PS Petru Gherghel, cu acordul Conferinței Episcopilor Catolici din România, Sanctuarul din Cacica a fost declarat și recunoscut ca "Sanctuar național". În Anul Jubiliar 2000, biserica Sanctuarului a primit titlul de "Basilica Minor", titlu acordat de Papa Ioan Paul al II-lea prin Congregația pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, la 14 martie 2000, și proclamat oficial la Liturghia solemnă din 15 august în același an, de către Cardinalul Luigi Poggi, trimisul special al Sfântului Părinte, înconjurat de numeroși Episcopi și preoți din țară și din străinătate, în fața unui număr impresionant de pelerini.

Biserica adăpostește importante lucrări de artă. De o rară frumusețe sunt cele cinci vitralii din prezbiteriu care reprezintă cele cinci mistere de slavă ale Rozariului Maicii Domnului. Altarele și statuile, executate de renumita firmă tiroleză "Stuflesser", sunt din lemn de tei sculptat, pictat și aurit. Amvonul, impunător, culminează cu figura lui "Isus, Bunul Păstor". O parte a mobilierului și ușile principale, adăugate în timp, sunt din stejar sculptat. În prezbiteriu, pe un perete lateral, se află un panou cu circa 90 de obiecte din argint, "ex voto"-uri, în relief, de diferite mărimi, depuse aici ca recunoștință de către cei care au primit la Cacica harurile cerute. În biserică se află și o frumoasă orgă clasică, din anul 1937, deteriorată în timpul războiului, reparată și repusă în funcțiune la 7 octombrie 1998. Candelabrul mare datează din 1907. Stațiunile "Căii Sfintei Cruci" sunt executate din ghips. Biserica nu este pictată, din cauza situației materiale precare a comunității, dar acest lucru scoate în evidență mai bine frumusețea obiectelor existente.

Merită amintită și "Grota Lourdes" de lângă biserică, o reprezentare a celei din Franța, construită în 1936 din piatră brută. Grota are 12 m lungime, 5 m lățime, 5 m înălțime, și este încadrată de o galerie de 60 m lungime în formă de semicerc, susținută de 20 de coloane din beton, ca spațiu acoperit pentru pelerini. Lângă grotă, în galeria dreaptă, se află un izvor, o fântână cu apă sfințită, pe care pelerinii o folosesc cu multă credință pentru binecuvântarea lor și a gospodăriilor lor.

 

Acum o sută de ani

În toamna acestui an se vor împlini o sută de ani de la sfințirea bisericii de la Cacica. În Anuarul Congregației Misionare a Sf. Vicențiu de Paul, volumul 1903-1904, pr. Kaspar Slominski, parohul de atunci din Cacica, semnează o relatare a evenimentului din 16 octombrie, de care ne vom folosi în continuare pentru a retrăi, atât cât se poate, acele momente.

Am primit scrisoarea scumpului părinte, prin care solicitați descrierea solemnității sfințirii bisericii din Cacica, ce a avut loc la data de 16 octombrie 1904, pentru a fi publicat acest eveniment în Anuarul nostru. Biserica nouă din Cacica nu este încă terminată complet, pentru că mai sunt în jurul turnului câteva bârne de schelă și câțiva muncitori mai lucrează. Dar au trecut două săptămâni de când biserica a fost consacrată.

Noi ne grăbeam cu lucrările de la biserică pentru a o termina cât mai repede posibil, deoarece ploile de la sfârșitul lui septembrie și începutul lui octombrie ne-au încurcat mult. Ca atare, în ultima săptămână s-a lucrat zi și noapte, fără întrerupere, astfel încât, în ziua de 15 octombrie, am terminat demolarea schelelor și aranjarea exteriorului. În amiaza zilei de 15 octombrie au sosit onorații și scumpii oaspeți: Excelența sa Arhiepiscop Bilczewski și Excelența sa Arhiepiscop Weber, Sfinția sa Vizitatorul, împreună cu mai mulți confrați din Cracovia, Lwow, Socoluvki, Bialego, Kamienia și Jezierzan, precum și preoții prelați Schmid și Kasparowicz de rit armean, din Cernăuți, și foarte mulți alți preoți.

Pe o vreme frumoasă convoiul arăta splendid. La Cacica bubuiau săcălușele (instrumente artizanale în care se punea praf de carbid pentru a pocni la diferite solemnități - n.n.), al căror ecou se auzea până departe pe dealurile din împrejurimi. Toată lumea se bucura împreună cu oaspeții noștri. A fost o bucurie zgomotoasă și foarte cordială. Din nefericire, îndată a început și ploaia, care nu a încetat decât a doua zi, după terminarea ceremoniilor sfințirii. Desigur, ne-a stricat totul. Se știe că pe terenul din Cacica pe timp ploios, se face un noroi galben și lipicios de care nu te poți feri. Deci am avut noroi până peste cap. Credincioșii au fost mult mai puțini decât se anunțaseră, din cauza timpului nefavorabil. La fel, procesiunile oficiale din parohii, sau nu s-au mai pornit de pe la casele lor, ori s-au întors din drum. Măreața procesiune cu Sfintele Relicvii a fost scurtată.

Duminică, dis-de-dimineață, Excelența sa Episcopul a celebrat Sfânta Liturghie pe moaștele relicviei, iar la orele opt au început ceremoniile de sfințire a bisericii, în timpul cărora, de pe amvon, "in pontificalibus" a vorbit credincioșilor în limba polonă, iar către sfârșit în limba germană. Emoționant a fost momentul în care, după ceremoniile de sfințire a bisericii, Excelența sa Arhiepiscopul a adus cu mâinile sale proprii din capelă Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, așezând-o pe altarul principal, iar de aici cu ea a binecuvântat mulțimea. Nu a existat nici unul care să nu fi vărsat lacrimi de emoție, când Maica Domnului mulțumea tuturor pentru noul ei lăcaș. Apoi icoana a fost așezată pe altarul principal, pe care "Regina Cerului" și-a luat locul cuvenit lângă Isus Cristos, prezent în Preasfântul Sacrament. A urmat Sfânta Liturghie Pontificală, celebrată de Excelența sa Arhiepiscop Weber, îmbrăcat într-o splendidă infulă, dăruită de el bisericii din Cacica. A fost asistat de pr. Prelat Schmid tot în infulă, de doi canonici onorari, toți în odăjdii aurite, care și acestea au fost dăruite parohiei Cacica de către nemaipomenita bunătate a Excelenței sale Arhiepiscopul Weber. Toate ceremoniile s-au sfârșit la orele 15.

După amiază a avut loc sfințirea capelei din salină. Această capelă, în trecut, era mică, având pereții armați cu lemn. Acum administrația salinei a mărit-o, scoțând armăturile de lemn, astfel încât toți pereții și bolta sunt din masivul de sare. Au coborât în mină Excelențele lor Arhiepiscopii, cu mulți preoți și mulți credincioși. Excelența sa Arhiepiscop Bilczewski a sfințit capela și a predicat mulțimii de mineri care era de față, de pe amvonul săpat în sare. Capela era luminată splendid, atât de lămpile minerilor, cât și de policandrul confecționat din cristalele de sare.

Am fost atât de înălțați sufletește, încât cu toții am cântat, vrând-nevrând, Laudate Dominum omnes gentes. Iar când ne-am reîntors în capelă, din toate piepturile a răsunat imnul slăvirii Maicii Domnului: Magnificat."

Pr. K. Somiski C.M.

 

Interviu

Din toamna anului 2001, administrarea Sanctuarului a fost încredințată Provinciei Franciscane "Sf. Iosif" a Fraților Minori Conventuali. Actualul paroh de Cacica este pr. Romuald Bulai OFMConv. Am stat de vorbă cu părintele Romuald dorind să aflăm ce ne așteaptă anul acesta la Cacica.

- Ce înseamnă Cacica pentru viața spirituală a Diecezei de Iași?
- Cacica își are o contribuție însemnată în viața spirituală a diecezei; fiind un centru marian, prin activitățile care se desfășoară în acest Sanctuar oferim tuturor credincioșilor care ne vizitează posibilitatea de a se apropia mai mult de Dumnezeu prin mijlocirea Preacuratei. Suntem deja în cel de-al doilea an de când, în afara pelerinajului de la 15 august, organizăm în perioada mai-octombrie în fiecare sâmbătă pelerinaje cu grupuri mici din parohiile noastre după următorul program: 9.30 primirea pelerinilor; 10.00 celebrarea penitențială; 10.30 recitarea sfântului Rozariu; 11.00 Sfânta Liturghie în cinstea Maicii Domnului, 13.30 meditarea Căii Sfintei Cruci urmată de expunerea Preasfântul Sacrament și de binecuvântarea finală.

- Care vor fi celebrările speciale anul acesta, când va avea loc al 100-lea pelerinaj din 15 august la Cacica, și se vor împlini, la 10 octombrie, 100 de ani de la stabilirea ca hram a sărbătorii Adormirii Maicii Domnului și de la instituirea pelerinajului?
- În afara pelerinajelor deja ințiate, cu ocazia acestui eveniment deosebit din istoria comunității noastre, vom organiza în prima parte a lunii octombrie un program cultural-religios prin care vom marca cei 100 de ani de slujire în viața diecezei.

- Un gând final pentru cititorii revistei?
- Folosindu-mă de acestă posibilitate, invit toți credincioșii care doresc să petreacă cîteva momente sub privirea directă a Preacuratei Fecioare Maria să calce pragul Basilicii noastre.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire