OMUL

Concluzie

Societatea zilelor noastre se îndreaptă spre o nouă configuraţie naţională şi mondială, spre o deschidere spre universal, cu păstrarea identităţii naţionale: axioma unitate în diversitate este cea care indică locul oamenilor în leagănul umanităţii universale. În acest context, ne punem întrebarea: ce aşteaptă lumea de la Biserică în acest moment? Lumea de astăzi, care caută noi orizonturi şi noi răspunsuri la întrebările profunde ale sale, aşteaptă ceva de la Biserică. Ce anume? Cu siguranţă, nu vrea ca Biserica să ia mentalitatea ei, păcatele şi lejeritatea ei, ci mai degrabă un nou avânt în descoperirea feţei lui Dumnezeu către oameni.

"Laic" a fost un cuvânt providenţial în istoria creştinismului, având inclus încă de la început termenul acordat credincioşilor (laikos), întrucât ei făceau parte din poporul lui Dumnezeu (laos). Cu această perspectivă, Conciliul Vatican al II-lea a depăşit acest dualism (cleric- laici) punând accentul pe denumirea comună a tuturor botezaţilor, adică pe dotarea lor carismatică şi ministerială, pe intuiţia lor nedistinctă a unui serviciu poliform (diakonia) în trupul comunităţilor ecleziale şi ale unei mărturii evanghelice de caracter misionar în faţa umanităţii.

Laicii sunt chemaţi de către Biserică să-şi retrăiască viaţa în autenticitatea credinţei şi putem afirma încă o dată, că scopul spre care tind şi Biserica şi lumea este unic: să vină Împărăţia lui Dumnezeu, scop care însă nu poate fi înţeles în plinătatea lui decât prin credinţă.