CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul II.
Semnificația nupțială a trupului

Secțiunea 2.
O creație - două relatări

Seria Teologiei trupului este în mare parte un studiu al capitolelor de început ale Genezei. Scriptura conține Revelația lui Dumnezeu. Cum putem aplica metoda fenomenologică, ce studiază experiențele umane, la adevărurile revelate? Această întrebare fundamentală, desigur, este evidentă când examinăm scrierile lui Ioan Paul al II-lea. Dumnezeu nu ni se revelează pe Sine "din înălțimi". În mod obișnuit, El nu "strigă" la noi de pe vârfurile munților. Mai degrabă, Revelația are loc prin experiențele vieții de zi cu zi. Dumnezeu a devenit om pentru a fi în legătură cu noi într-un mod complet uman. Oamenii Îl întâlnesc și Îl aud. Trăiesc experiența Lui și experiențe cu El. Aceste experiențe, conținând adevărurile Revelației, pot constitui subiectul unei investigații fenomenologice. Întâlnirile oamenilor cu Cristos sunt în mod simultan experențiale (și pot așadar să fie studiate din punct de vedere fenomenologic), și cuprind de asemenea conținutul Revelației. Atunci când fenomenologia este aplicată la aceste experiențe există, să spunem așa, un flux dublu de informații. Există informațiile care pot veni din orice studiu al experienței umane ce conduce la misterul persoanei umane și, în plus, există informațiile Revelației care răspunde tocmai la întrebările ridicate de studiul fenomenologic al persoanei umane: "Cine sunt?" "Cine este persoana umană?" etc. etc.

Deplinătatea Revelației a venit prin Cristos, chiar Cuvântul lui Dumnezeu. Totuși, Dumnezeu s-a revelat pe Sine și în Vechiul Testament. Revelația din Vechiul Testament a venit de asemenea prin experiențe umane. Ele au avut aceleași caracteristici pe care le-a avut Revelația lui Cristos. Există fluxul dublu de informații: informațiile fenomenologice din experiența umană conducând la misterul persoanei umane precum și răspunsurile la aceste întrebări, date prin Revelație.

Primul ciclu al seriei Teologiei trupului este un studiu al primelor trei capitole ale Genezei, mai ales al celui de al doilea și al treilea capitol. Papa Ioan Paul al II-lea a început cu răspunsurile lui Cristos date fariseilor când l-au întrebat dacă este permis ca bărbatul să se despartă de femeia sa. Cristos răspunde că "de la început" Dumnezeu a făcut (ființele umane) bărbat și femeie și "'de aceea omul își va lăsa tatăl și mama și se va uni cu soția lui și cei doi vor fi un singur trup', astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă" [3]. Remarcând cuvântul "început" în răspunsul lui Cristos, Papa Ioan Paul al II-lea ne învață că toți cei care l-au auzit pe Cristos au știut că se referea chiar la primele cuvinte ale Bibliei, din Cartea Genezei, "De la începuturi" [4]. Referirea făcută de Cristos la Creația ființelor umane ca bărbat și femeie este în mod evident la primul capitol al Genezei când Dumnezeu "a făcut pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie" [5]. Însă Papa Ioan Paul al II-lea remarcă de asemenea că a doua parte a răspunsului lui Cristos, "de aceea omul își va lăsa tatăl și mama și se va uni cu soția lui și cei doi vor fi un singur trup, astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup" este de fapt o referire la al doilea capitol al Genezei: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup" [6].

În răspunsul său, Domnul a legat capitolele primul și al doilea ale Genezei. Desigur, ele se completează unul pe celălalt și ne învață aceleași adevăruri. Totuși, aceste două capitole au fost scrise de către doi autori diferiți la distanță de secole. Mai important, ele eu fost scrise din perspective diferite. Papa remarcă faptul că primul capitol Genezei este "lipsit de orice urmă de subiectivism. Conține doar evenimente obiective și definește realitatea obiectivă" [7]. Însă al doilea capitol, a spus Papa, este fundamental subiective. "Se poate spune că al doilea capitol din Geneză prezint crearea omului în special în aspectul ei subiectiv. Comparând cele două relatări, ajungem la concluzia că această subiectivitate corespunde realității obiective a omului creat 'după chipul lui Dumnezeu'" [8].

Papa Ioan Paul al II-lea a văzut în al doilea capitol al Genezei prezentarea unora dintre primele experiențe umane. Examinarea acestor experiențe prin metoda fenomenologică nu doar este posibilă, ci trebuie să fie realizată, pentru o mai bogată înțelegere a umanității. În același timp, prezentarea acestor experiențe este o parte integrantă a Revelației lui Dumnezeu. De aceea, ele conțin atât Revelația lui Dumnezeu cât și redarea conștiinței de sine a primelor persoane umane de pe pământ. Al doilea capitol al Genezei conține dublul flux de informații menționat mai sus.

În plus, după cum remarca Papa, Revelația dată într-un mod subiectiv (prin redarea primelor experiențe umane) în al doilea capitol al Genezei confirmă și repetă Revelația dată în mod obiectiv în primul capitol. Tot ceea ce a fost revelat în primul capitol într-un mod obiectiv este revelat în mod subiectiv în al doilea capitol. Mai există de asemenea un punct esențial. Nu vorbim doar despre faptul că Cuvântul lui Dumnezeu este revelat prin intermediul experienței umane în al doilea capitol al Genezei, ci și că această Revelație trebuie interpretată în lumina propriilor experiențe. Așa cum învăța Papa, "În interpretarea revelației cu privire la om, și în special cu privire la trup, trebuie, din motive de înțeles, să ne referim la experiență, deoarece omul trupesc este perceput de noi în principal prin experiență" [9].
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire