TINERI   /   COPII

TU ŞI FETELE

Marea descoperire

Desigur, ştiai şi până acum că pe lumea aceasta există nu numai băieţi dar şi fete. Însă, acest lucru nu ţi s-a părut până acum ceva deosebit. Ai avut chiar momente, în viaţa de mai înainte, când ţi s-a părut că ar fi o ştirbire a demnităţii tale de băiat ca să discuţi cu o fată. De multe ori te-ai supărat pe ele şi le-ai alungat cu trufie dacă te-au deranjat. Câteodată te-ai bătut cu ele, trăgându-le bine de codiţe. În general, ai găsit în ele nişte tovarăşi de joacă cu care ţi-ai petrecut timpul, mai bine sau mai rău.

Într-o bună zi, a venit vecina ta Marieta la sora ta, ca să-i explice o problemă de matematică. Până acum nici nu te-ai gândit, cu toate că, în timpul vacanţei de vară venea la voi aproape zilnic şi vă jucaţi împreună toată după-amiaza. Până acum totul era atât de firesc încât nici nu i-ai observat prezenţa. Dar, acum parcă s-a întâmplat ceva... Degeaba citeşti poezia la română, nu-ţi intră deloc în cap; te apuci de geometrie, nu merge nici asta. E clar, nu? Pentru că nu eşti atent la aceasta. Gândul tău acume la masa cealaltă, unde Marieta explică problema de matematică. Cât n-ai da să-ţi explice şi ţie! Îţi pare rău că a plecat atât de repede. Dar iată, dă un telefon surorii tale. Vai, ce păcat că nu ai ridicat receptorul primul! Ce bine ar fi să mă trimită mama pentru ceva la vecini...!

Ce s-a întâmplat? Nimic deosebit, doar atât că Dumnezeu ţi-a atins foarte fin inima şi ţi-a deschis ochii ca să poţi vedea marea descoperire: "Sunt fete pe lumea aceasta, şi mai ales fata aceasta, care parcă mă atrage, şi prezenţa ei nu-mi este indiferentă".

În intenţiile tale, în dorinţele tale nu este nimic rău, nimic păcătos, de ce anume ar trebui să ascundem aceasta? Şi totuşi, simţi în acelaşi timp că nu-ţi spune numai mintea că nu ar fi totul în ordine dacă te-ai deda cu totul acestei dorinţe.

Ce s-a întâmplat aşadar cu tine? Ce înseamnă această transformare în dorinţele tale?

Legea completării reciproce

Una dintre legile fundamentale ale naturii umane sănătoase este următoarea: nimeni nu vrea să rămână singur timp îndelungat. Omul este o fiinţă sociabilă, este dornic după acel "tu" intim şi confidenţial de care se simte legat prin sentimente de prietenie şi de iubire intimă, un "tu" cu care se completează reciproc. Ai putut experimenta această lege şi până acum: îţi venea greu să te joci singur, ca atare ţi-ai căutat un tovarăş care era un băiat sau o fată. Atunci când ai părăsit faza copilăriei şi ai început să devii tânăr, şi-ai şi căutat deja un prieten înţelegător care înseamnă pentru tine mai mult decât ceilalţi băieţi. Nu-ţi era numai coleg de joacă, dar şi prieten bun. Nu numai că v-aţi ajutat reciproc la rezolvarea problemelor pentru şcoală, ci aţi ţinut unul la altul şi la bine şi la greu. Dacă ai ajuns într-o situaţie dificilă, prietenul te-a ajutat fără ca să se aştepte la mulţumiri deosebite. Doar eraţi prieteni. La fel, dacă el avea o problemă, tu i-ai sărit în ajutor. Aşa o cerea onoarea ta de prieten. Eraţi o inimă şi un suflet şi câte bucurii nu proveneau de aici...

Şi, deodată, soseşte ziua când îţi dai seama că nu-ţi mai este suficient tânărul asemănător ţie. Îţi lipseşte ceva din viaţă, ceva care ar completa natura ta de băiat. Şi, în acest moment, priveşti pentru prima dată la lumea fetelor. Această atracţie şi această necesitate este la fel de naturală ca şi mai înainte: dorinţa de a avea un prieten bun.

Aşadar, întrebarea este - şi aceasta este esenţială pentru tine - când poţi ceda dorinţei care te mână spre sexul celălalt? Ca să înţelegi răspunsul mai bine, să-ţi spun mai înainte câte ceva despre căsătorie.

Câteva cuvinte despre căsătorie

În capitolul precedent am vorbit despre triplul aspect al instinctului sexual, am vorbit despre dorinţa naturală, am văzut, de asemenea, că tânărul trebuie să se abţină şi să reziste acestor instincte. Celelalte două aspecte ale instinctului uman am spus că sunt: dorinţa de a transmite viaţa şi dorinţa sufletească. Aceasta din urmă constă în faptul că omul, în mod firesc, vrea să-şi dăruiască iubirea sa unei alte persoane şi doreşte, în acelaşi timp, să i se răspundă tot prin iubire. Această dorinţă face ca mireasa şi mirele să se apropie şi astfel, împreună, să construiască calea spre căsătorie.

Dorinţa de a transmite viaţa înseamnă că bărbatul şi femeia, în cadrul căsătoriei, doresc să devină tată şi mamă, doresc să dea viaţă copiilor.

Acest triplu aspect al instinctului sexual se valorifică prin voinţa lui Dumnezeu în cadrul căsătoriei. Dumnezeu vrea ca tatăl şi mama să se dăruiască reciproc în dragoste şi să se unească în iubire intimă şi astfel, din unirea lor, să se nască ceea ce au dorit: copilul lor. Aşadar pentru ca o căsătorie să fie adevărată şi sănătoasă, este nevoie să se dea armonie completă acestor trei aspecte.

După toate acestea, poţi să-ţi dai seama mai clar cât de importantă este curăţia vieţii unui tânăr. Căci, acel tânăr care cedează poftei trupului, după ce va deveni matur, în căsătorie nu va căuta un adevărat tovarăş de viaţă, ci numai o persoană de alt sex. Dacă nu înveţi acum, cum ai să trăieşti în căsătorie o viaţă ordonată?

Ascultă-mă deci! Lupta tinereţii tale este chezăşia fericirii viitoare în căsătorie! Dumnezeu vrea să conducă pe om la o viaţă particulară echilibrată şi la înţelegerea sinceră a aproapelui prin căsătorie. Întregirea totală şi cea mai profundă, omul o găseşte în căsătorie. Aşa era în Paradis, atunci când Dumnezeu a spus: "Nu e bine ca omul să fie singur, să-i facem un tovarăş de viaţă!" Şi a creat-o pe Eva. Abia în unirea celor două sexe s-a realizat toată bogăţia naturii noastre umane.

Aşadar, căsătoria este acea comuniune de viaţă în care bărbatul şi femeia se completează reciproc în umanitatea lor şi dau viaţă copiilor. "Creşteţi şi vă înmulţiţi!" - cu aceste cuvinte i-a binecuvântat Dumnezeu pe primii oameni. Iar Fiul lui Dumnezeu a ridicat căsătoria la rangul de sacrament şi a făcut din ea un adevărat simbol al unirii sale cu Biserica. Tatăl şi mama, în căsătoria lor sacramentală, sunt izvoare reciproce de har. Dragostea lor faţă de Dumnezeu este chezăşia perseverenţei lor în dăruirea reciprocă, iar această dragoste dă curaj şi răbdare ca să-şi poată purta crucea, de multe ori grea, a vieţii.

Căsătoria este indisolubilă. Putem să ne convingem de acest adevăr atunci când privim la rolul căsătoriei în naşterea copilului. Procrearea ar fi o mărturie a indisolubilităţii căsătoriei, chiar dacă Cristos nu ar fi afirmat clar: "Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă!" Este un lucru foarte trist dacă copilul nu are parte de căldura dragostei materne sau paterne, de siguranţa unui cămin. Voinţa lui Dumnezeu este ca toţi oamenii să se nască şi, din prima clipă a vieţii lor, să fie asistaţi de dragostea grijulie a celor doi părinţi care au jurat că-l vor ocroti tot timpul vieţii lor. Legătura familială este la fel de sfântă şi indisolubilă ca şi căsătoria. Familia este chipul Sfintei Treimi. După cum Sfântul Duh este flacăra iubirii reciproce dintre Tatăl şi Fiul, tot aşa, copilul este rodul iubirii dintre ttă şi mamă.

Situaţia critică

Trebuie să-ţi mai atrag atenţia asupra unui lucru: dorinţa sufletului şi dorinţa de a transmite viaţa este mai puternică în cazul fetelor decât în cazul băieţilor. Însă, instinctul sexual propriu-zis se manifestă întâi la băieţi. Acesta este motivul pentru care, în anii adolescenţei, nici băiatul nu reuşeşte să înţeleagă fata şi nici fata pe băiat. O fată gândeşte şi simte cu totul altfel, iar băiatul, la rândul său, este animat de o dorinţă şi o voinţă cu totul deosebită.

Astfel, poţi să înţelegi de ce spun că bărbatul şi femeia şi nu băiatul şi fata se completează reciproc. Nu este bine deci ca, în anii adolescenţei, un băiat şi o fată să fie mereu împreună. Nu mă gândesc numai la păcat, dar vreau să atrag atenţia asupra unui pericol ce ar putea proveni de aici. Tensiunea dintre cele două sexe, corectă şi voită de Dumnezeu, poate să dispară. Fii atent la urmările ce pot proveni de aici: fetele îşi pierd, încetul cu încetul, feminitatea lor, devin brutale, dure, imitând atitudinea băieţilor; iar băieţii, la rândul lor, devin sensibili şi afectaţi. De aceea, te rog foarte mult, nu tulbura nici desfăşurarea vieţii tale de băiat şi nici desfăşurarea naturii feminine a fetei! Înainte de toate trebuie să devii bărbat şi pentru aceasta ai nevoie de ambient bărbătesc, iar fata, pentru a deveni matură, are nevoie de compania altor fete. Numai după ce aţi devenit amândoi ceea ce trebuie să deveniţi, conform planului lui Dumnezeu: bărbat matur şi femeie matură, puteţi să vă legaţi soarta pentru o viaţă întreagă. Rămâne adevăr de aur că orice atitudine sau act prematur, ulterior se răzbună. Tot ceea ce vrem şi facem înainte de timpul potrivit va provoca urmări grave. Pentru o fată, dauna poate fi şi mai mare, poate să-i tulbure toată viaţa. De aceea, cu atât mai puţin, îi este permis să se joace cu dragostea, nici nu are voie să-şi dăruiască cuiva simţămintele prea repede.

Dacă un băiat care nu se poate gândi încă la căsătorie, caută să compromită o fată şi îşi permite tot felul de indiscreţii, să nu se mire dacă, în scurt timp, va ajunge într-o situaţie critică. La început totul pare nevinovat. Nici unul nu se gândeşte la ceva rău. Dar prea marea familiaritate nu numai că trezeşte dorinţa sufletului după un tovarăş de viaţă înţelegător dar, încetul cu încetul, se trezeşte şi instinctul latent al trupului. Cât de mult se sperie, însă, în aceste cazuri, băiatul care e copleşit pe neaşteptate de dorinţi şi pofte rele. Nu şi-a dat seama de pericolul ameninţător, iar acum nu se mai poate debarasa de el, căci instinctul îşi cere drepturile lui.

Probabil tu te aperi spunând: "În cazul meu aceasta e imposibil, aşa ceva nu se poate întâmpla, voi fi foarte atent în această privinţă!" La aceasta eu îţi răspund cu o altă întrebare la care te rog foarte mult să răspunzi sincer în faţa ta însuţi: "Spune-mi, oare până acum ai fost întotdeauna tare în cazul ispitelor sexuale? Ţi-ai păstrat întotdeauna neatinsă curăţia ?" Nu numai un băiat sau un tânăr au stat în fa?a mea cu ochii înlăcrimaţi: «Aţi avut dreptate! Nici nu aş fi crezut; a început aşa de frumos şi armonios, iar acum...!» E păcat să nu respecţi o fată, dar şi mai mare păcat e dacă cineva îşi bate joc de ea, folosind-o drept obiect al plăcerilor sale!

Şi atitudinea ta...?

Ca încheiere, aş vrea să adaug la discuţiile noastre câteva indicaţii pentru ca să te poţi comporta corect cu fetele.

În cartea unui scriitor spaniol renumit, am citit următoarele: "Inima unui bărbat poate fi cuprinsă numai de două femei în viaţa: mama sa şi mama copiilor săi. Orice altă afecţiune ori rătăcire periculoasă referitoare la altă femeie, devine păcat grav care poate să-i compromită însăşi viaţa!"

Nici în viaţa ta nu va putea exista decât mama ta şi mama copiilor tăi. Presupun că nici tu nu ai dori să iei în căsătorie o fată care mai înainte a fost "prietena" altuia.

Străduieşte-te ca să priveşti toate fetele cu ochii unui frate creştin şi nu cu privirile lacome ale unui adolescent dezordonat. Gândeşte-te că toate fetele aparţin sexului sfintei Fecioare Maria şi ele sunt astfel chipul Mamei Preacurate. Observă şi cinsteşte în ele omul; nu le considera ca pe nişte îngeri coborâţi din cer, dar nici nu le dispreţui. Desigur, atitudinea ta trebuie să fie naturală şi delicată.

Fii cavaler faţă de toate fetele. A fi cavaler înseamnă a ocroti pe cei slabi. Tânărul este obligat să ocrotească fetele, dar nu să le posede. S-ar putea ca acel duşman de care trebuie să le ocroteşti trăieşte tocmai în tine şi se manifestă prin pornirile tale; niciodată să nu devii un cavaler trădător! Se poate întâmpla să trebuiască să ocroteşti pe cineva de el însuşi. Să zicem că te întâlneşti cu o fată uşuratică. Şi în asemenea ocazii trebuie să fii cavaler adevărat.

Vreau să-ţi mai atrag atenţia asupra altui lucru: sunt femei care şi-au pierdut simţul faţă de demnitatea lor de femeie. Ele se vând unor bărbaţi pentru bani sau alte remuneraţii. De multe ori seduc şi pe tineri. Fii precaut totdeauna, umblă cu ochii deschişi şi nu te lăsa atras în mocirla păcatului! Dacă ai ajunge cumva într-o asemenea situaţie ispititoare, cel puţin tu să respecţi demnitatea lor de femeie de care ele, sărmanele, au uitat cu totul. Pentru aceasta, şi nu numai de teama unor boli venerice respingătoare, stăpâneşte-te.

Adună şi păstrează scânteile dragostei care există în tine ca mai târziu să se poată naşte din ele o flacără dătătoare de viaţă. Ce vreau să spun cu aceasta? Gândeşte-te la o gârlă din câmpie care curge liniştit. Ar fi imposibil să pună în funcţie o moară. Situaţia se schimbă numai dacă apa se acumulează mai întâi într-un baraj, ca după aceea, deschizând stăvilarele, să împingă cu forţă roata unei mori. Tot aşa şi cu viaţa omului. În inima fiecărui băiat arde acel foc care este menit să devină odată forţa motrică a vieţii de familie. Dar aceasta se întâmplă numai în acel caz în care energia respectivă nu a fost risipită în anii tinereţii.

Iubirea umană nu este nelimitată, nu este inepuizabilă. Poţi s-o compari cu o bucăţică de au. Ce poţi face cu ea? Dacă vrei poţi s-o depui în tezaurul unei bănci pentru a cumpăra cu ea ceva de valoare mai târziu, dar în acelaşi timp, dacă doreşti, poţi s-o schimbi şi în bani mărunţi şi poţi foarte bine să-i risipeşti cu amândouă mâinile, iar după aceea, dacă doreşti să cumperi un obiect valoros, îţi este imposibil pentru că nu ai cu ce să mai plăteşti. Aşa se întâmplă şi cu iubirea. Poţi să o risipeşti: azi pentru o fată, mâine pentru alta, dar poţi, în acelaşi timp, s-o păstrezi pentru o singură fată pe care copiii tăi o vor numi mamă. Gândeşte-te cât de sublim va fi dacă la altarul cununiei voastre, privind în ochii miresei tale, vei putea spune: "Tu eşti prima şi îţi dăruiesc iubirea tinereţii mele întru totul". Şi dacă ea îţi va răspunde cu aceeaşi privire candidă şi sinceră, veţi putea pune bazele unei căsătorii care va rezista în furtuna cea mai violentă a vieţii şi nu vă va putea despărţi decât moartea.

Poate că foarte de timpuriu, la vârsta de 12-13 ani, te vei întâlni cu acea fată despre care crezi şi simţi că vă aparţineţi, că Dumnezeu v-a creat unul pentru altul: nu este nici un rău, ba chiar e bine să ştiţi despre această afecţiune reciprocă a voastră, dar deocamdată să-şi urmeze fiecare drumul său propriu pentru ca mai târziu fiecare să vă puteţi dărui reciproc. Ştiţi că vă iubiţi, atât e important deocamdată, şi e suficient.

Crede-mă că aceste două vieţi (a ta şi a ei) se îmbină deja în faţa lui Dumnezeu şi fără mărturisirea voastră pripită. Mulţi tineri se gândesc în felul următor: "Dacă nu-i voi spune cât mai degrabă că o iubesc va accepta curând apropierea altuia". Fii calm: iubirea este mult mai profundă, mai complexă şi mai valoroasă decât oferirea inimii voastre unii altora prin asemenea promisiuni timpurii. De altfel, de unde vei şti cum va fi această fată peste 6-8 ani? Şi cât de mult se vor schimba şi exigenţele tale până atunci!

"Dar dacă eu o iubesc deja de acum?" În acest caz străduieşte-te să devii demn pentru ea! Fii sârguincios la învăţătură, căleşte-ţi trupul, trăieşte o viaţă creştinească conştiincioasă, stăpâneşte-ţi impulsurile, vino în ajutorul celor din jurul tău. Mărturiseşte-ţi sincer simţămintele tale duhovnicului tău, sfătuieşte-te, pentru ca în orice situaţie să fii stăpân pe tine însuţi.

Şi dacă, uneori ţi se pare foarte greu să renunţi la ceea ce colegii tăi acceptă foarte uşor - păcatul - să te întărească mereu conştiinţa că fata despre care Dumnezeu ştie deja că va fi soţia ta, trăieşte undeva. E o fată de vreo 8-10 ani corectă şi amabilă - poţi fi sigur de aceasta! Şi tu de ce nu te-ai putea stăpâni? Aşează-te în genunchi într-un colţ liniştit al bisericii şi roagă-te pentru acea fată ca bunul Dumnezeu s-o păstreze la fel de curată şi nobilă, aşa cum vrei şi tu să devii acum. Cât de mare va fi bucuria voastră dacă odată îi vei putea spune: "M-am rugat pentru tine deja de când eram mic".

Rugăciune pentru o fată

Tată ceresc, undeva trăieşte deja această fată care, după voinţa ta, va deveni odată soţia mea şi mama copiilor mei. Vreau să am mereu o atitudine demnă faţă de ea, vreau să mă păstrez curat faţă de ea. Nu vreau să mă port cu uşurătate faţă de dragostea care se naşte acum în mine, dar vreau s-o păstrez cu multă grijă ca pe o comoară preţioasă. Vreau s-o privesc cu ochii curaţi pe ea şi pe toate fetele şi să nu uit că ele aparţin de sexul aceleia pe care ai numit-o şi tu aici pe pământ, Mamă!