TINERI   /   COPII

5. Dragoste şi responsabilitate

Aşa stând lucruri-le, cum am menţionat, va trebui să fii foarte atent până unde mergi în relaţia cu prietenul tău, cu prietena ta. N-ai dreptul să-i furi ceea ce are mai de preţ: puritatea. Şi dacă apare o sarcină nedorită vei recurge la ucidere?

Dumnezeu te-a făcut complet liber. Tu decizi cu cine, şi cum îţi petreci timpul. Tu îţi faci programul de învăţătură, de muncă, de culcare şi de sculare. Tu hotărăşti dacă mergi, sau nu, la biserică. Tu îţi alegi cariera.

Chiar părinţii şi profesorii, pe măsură ce te maturizezi, îţi devin mai degrabă prieteni decât supraveghetori şi educatori. Dacă copilăria începe printr-o dependenţă totală de părinţi, ea se încheie la sfârşitul adolescenţei printr-o mare libertate.

Această libertate însă, atrage după ea o enormă responsabilitate. Poţi iubi pe cine-ţi spune inima. Dar nu poţi face abstracţie de consecinţe. Cine nu este pregătit să accepte toate responsabilităţile vieţii, nu este capabil să se folosească de libertate.

Dacă în lumea noastră mor oameni tineri de SIDA, dacă multe femei îşi pierd viaţa provocându-şi avorturi în promiscuitate, dacă mulţi copii sunt abandonaţi sau cresc prin aşezăminte lipsite de căldura căminului părintesc, este pentru faptul că libertatea este folosită iresponsabil. Este pentru faptul că înfierbântaţi de poftă, la un moment dat, tinerii se lasă în voia oarbă a instinctului. Vin şi clipe de remuşcare. Sunt femei care nu mai au linişte sufletească din pricina copiilor avortaţi. Sunt cupluri care datorită depravării din anii tinereţii nu mai pot face copii. Sunt copii care cresc traumatizaţi sufleteşte şi-şi blestemă părinţii ce i-au abandonat.

* * *

Şi totuşi, tânărul meu prieten, eu vreau să cred că tu eşti făcut din altă plămadă. Văd şi ziua fericită în care cu fiinţa iubită te vei prezenta la cununie în faţa sfântului altar. Mireasa se va simţi ocrotită şi în siguranţă lângă tine. Va plânge de bucurie că aparţine unui bărbat puternic şi de onoare.

Vei avea mulţumirea că prin felul tău manierat de a te purta şi prin forţa ta bărbătească ţi-ai făcut iubita fericită şi te-ai făcut fericit pe tine însuţi. De acum încolo va fi o călătorie în doi. Ceea ce se câştigă cu trudă este durabil. Fericirea voastră va fi tot mai profundă, tot mai sfântă, până când într­o zi se va contopi în marea nesfârşită a iubirii lui Dumnezeu.

Familia voastră va fi locul în care se vor practica cele mai frumoase virtuţi. Pe primul plan va sta dragostea jertfelnică, pentru că numai unde stăpâneşte spiritul jertfei de sine este locul larg de vieţuire pentru celălalt. Numai unde stăpâneşte iubirea jertfelnică pot apărea pruncii ca o încoronare a castităţii părinţilor de dinainte de căsătorie.

Şi poate gândul îţi zboară înapoi, la vremurile când trăiau bunicii voştri, şi le vedeţi casa plină de copii. Îi vedeţi seara întorşi osteniţi de la lucrul câmpului, sau de la fabrică, împărţindu-le pâinea pruncilor, pâine însoţită de cuvânt plin de iubire.

Oare toate cele spuse, nu te fac dornic să ai o tinereţe sfântă şi o căsătorie binecuvântată?

+ Andrei,
Arhiepiscop de Alba Iulia