TINERI   /   COPII

3. Dragostea şi căsătoria

Se vorbeşte tot mai des despre cupluri şi nu despre familie. Legăturile întâmplă-toare şi "căsătoriile de probă" sunt la ordinea zilei. Te va şoca afirmaţia mea, dar totuşi a fac: aceste realităţi sunt semnele vădite ale unei societăţi intrate în descompunere.

Mie daţi-mi voie să fiu idealist: văd ziua fericită în care cu fiinţa dragă, curată şi nepângărită, te vei prezenta în faţa sfântului altar pentru a vă uni pe veşnicie. Vei fi mulţumit că prin curăţia şi forţa ta bărbătească ţi-ai făcut iubita fericită şi te-ai făcut fericit pe tine însuţi. De acum încolo va fi o călătorie în doi. Ceea ce se câştigă cu trudă este durabil. Fericirea voastră va fi tot mai profundă, tot mai sfântă, până când într­o zi se va contopi în marea nesfârşită a iubirii lui Dumnezeu.

Sigur că această mare decizie din viaţa ta, de a te căsători cu o persoană anume, trebuie precedată de rugăciune. Este foarte important să-ţi alegi partenerul de căsătorie cu multă atenţie. Dumnezeu te-a înzestrat cu capacitatea de a judeca şi El aşteaptă s-o foloseşti atunci când eşti confruntat cu decizii importante. Iar decizia de a te căsători este poate cea mai importantă din viaţa ta.

Şi, mergând pe firul celor spuse mai înainte, subliniez cu tărie că singurul cadru în care poate fi exersată unirea sexuală, pentru a duce la un scop bun, este căsătoria. Unirea conjugală corectă se face cu binecuvântarea lui Dumnezeu şi este monogamă şi heterosexuală.  ^[8]

Se face cu binecuvântarea lui Dumnezeu prin Sfânta Taină a Cununiei sau a Nunţii. Taina Nunţii este un act sfânt, de origine dumnezeiască în care, prin preot, se împărtăşeşte harul Sfântului Duh unui băiat şi unei fete ce se unesc liber în căsătorie, care sfinţeşte şi înalţă legătura naturală a căsătoriei lor la demnitatea reprezentării unirii duhovniceşti dintre Hristos şi Biserică. ^[9] Sfântul Andrei Criteanul, subliniind dinamica creatoare şi transfiguratoare a unirii conjugale, spune că "nunta cinstită este şi patul neîntinat, că Hristos le-a binecuvântat, ospătându-Se trupeşte, şi în Cana Galileii la nuntă apa în vin prefăcând". ^[10]

Căsătoria este monogamă. Domnul Hristos atunci când a spus "ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă" (Matei 19, 6), se referea la cele scrise în cartea Facerii: "Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie" (Facere 1, 27). "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup" (Facere 2, 24). Învăţătura creştină nu îngăduie ca un bărbat să aibă mai multe femei şi nici ca o femeie să aibă mai mulţi bărbaţi.

Căsătoria creştină este şi heterosexuală. Un bărbat se poate căsători numai cu o femeie şi o femeie numai cu un bărbat. Homosexualitatea şi lesbianismul nu sunt îngăduite. Cu toate că înţelege neputinţa omenească, Biserica doreşte ca tot omul să intre în normal. Vechiul Testament era foarte aspru cu practicile homosexuale. Citim, de exemplu, în cărţile lui Moise: "Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune... De se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi să se omoare" (Levitic 18, 22; 20, 13). Religia creştină este mai înţelegătoare, fiind religia iubirii, şi totuşi dezaprobă acest mod de a face dragoste: "Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, scrie Sfântul Pavel despre homosexualii din Roma, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; Asemenea şi bărbaţii, lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând în ei răsplata cuvenită rătăcirii lor" (Romani 1, 26-27). Acest gen de relaţii sunt păcate pentru că denaturează funcţiunea firească a organelor trupeşti şi nu au valoare procreativă. Din nefericire, s-a ajuns în unele ţări "civilizate", să se oficieze căsătoria a doi bărbaţi sau a două femei.

Căsătoria creştină are sublimitate unică. Unirea lui Dumnezeu cu oamenii la a doua venire a lui Hristos este asemănată cu o petrecere de nuntă. Sfântul Ioan Evanghelistul, printre alte viziuni, a avut-o şi pe aceasta: "Şi am văzut cer nou, şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este. Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei" (Apocalipsa, 21,1-2). La Cana Galileii Domnul Hristos, în casa primului cuplu "creştin", a prezidat sărbătoarea prefăcând apa în vin. Bucuria Tainei Nunţii izvorăşte din inima bucuriei dumnezeieşti. ^[11]

Note

9 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă 3, Bucureşti, 1978, p.176

10 Triod, Bucureşti, 1986, p.376

11 Paul Evdochimov, Taina Iubirii, Bucureşti, 1994, p.168