TINERI   /   COPII 

Căsătorie și Familie
pr. Jean Yves Brachet

achizitionare: 19.06.2002; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior

4. FAMILIA

4.1. Nașterea familiei

Căsătoria, fiind îndreptată spre procreare și educarea copiilor [27], este fundamentul familiei. Iubirea conjugală, prin natura sa, este deschisă spre o viață nouă. Negarea acestei deschideri se împotrivește în mod direct iubirii conjugale, prin faptul că nu mai este vorba de o dăruire totală. Familia se bazează deci pe căsătorie și pe prezența copiilor.

Căsătoria este fundamentul celei mai ample comuniuni a familiei, pentru că instituția însăși a căsătoriei și iubirea conjugală sunt rânduite pentru procrearea și educarea copiilor, care sunt cununa căsătoriei. [28]

Este o comuniune de persoane. [29] Acest fapt natural este adevărat și la nivelul specific creștin.

Căsătoria și familia creștină construiesc Biserica: de fapt,în familie, persoana umană nu numai că este născută, iar prin educație este introdusă progresiv în comunitatea umană, ci, mai mult, prin Botez și prin educația în credință, persoana este introdusă și în familia lui Dumnezeu care este Biserica. [30]

În intenția lui Dumnezeu, alianța căsătoriei este fundamentul societății umane. Familia este "celula de bază și vitală a societății". [31]

Familia are legături vitale și organice cu societatea, pentru că este baza și alimentul continuu al societății, prin obligația sa de a sluji viața. [32]

4.2. "Biserica domestică"

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că familia este o "Biserică mică". [33] Această idee s-a redescoperit după Conciliul Vatican II și s-a exprimat în diferite feluri. [34] Misiunea Bisericii implică trei aspecte, care își au originea în misiunea lui Cristos însuși. Într-adevăr, Cristos este preot, profet și rege. Tot așa Biserica are o misiune preoțească - este "ca un sacrament, adică semn și instrument al unirii intime cu Dumnezeu și al unității întregului neam omenesc" [35], una profetică - predicarea Evangheliei, și una regală - îi aduce pe toți la Tatăl, prin Cristos.

La rândul ei, familia creștină este inclusă în misterul Bisericii până la acel punct de a lua parte, în felul ei, la misiunea de mântuire proprie Bisericii, anume: soții și părinții, în puterea sacramentului, "au, în starea lor de viață și în funcția lor, darul propriu în mijlocul poporului lui Dumnezeu" (Lumen Gentium, 11). De aceea, nu numai că "primesc" iubirea lui Cristos, devenind comunitate "mântuită", dar sunt chemați să "transmită" fraților aceeași dragoste a lui Cristos, devenind în felul acesta comunitate "care mântuiește".

În acest fel, familia creștină este, deopotrivă, opera și semnul fecundității supranaturale a Bisericii, devine simbol, mărturie și participare la maternitatea Bisericii (Vezi Lumen Gentium, 41). [36]

Familia, bazată pe Taina Căsătoriei, se construiește prin Sacramentul Euharistiei. Prin Botez, omul a primit darul credinței și a intrat în Biserică, dar viața de credință găsește un vârf în participarea la misterul Sfintei Euharistii care este "izvor și apogeu al întregii vieți creștine". [37] De aceea, Sfânta Euharistie este deosebit de importantă pentru căsătorie și familie.

Sfânta Euharistie este izvorul căsătoriei creștine. Într-adevăr, Jertfa Euharistică reprezintă alianța de iubire a lui Cristos pe cruce (Vezi Ioan 19,34). În acest sacrificiu al Noului și Veșnicului Testament, soții creștini află izvorul legământului conjugal, ce se dezvoltă lăuntric și este alimentat mereu în cursul vieții. Sfânta Euharistie este izvorul carității, pentru că reprezintă jertfa iubirii lui Cristos pentru Biserica Sa.

Familia creștină află în Sfânta Euharistie fundamentul și sufletul "comuniunii" și "misiunii" sale, pentru că Pâinea Euharistică face din membrii comunității familiale un singur trup, revelație și participare la cea mai amplă unitate a Bisericii, iar participarea la trupul "dăruit" și la sângele "vărsat" al lui Cristos devine izvorul necesar al dinamismului misionar și apostolic al familiei creștine. [38]

Sfânta Euharistie este misterul iubirii lui Cristos pentru Biserică, și tocmai Taina Căsătoriei se referă la această iubire fecundă dintre Cristos și Biserică. Cristos S-a dăruit pe deplin, și-a dat trupul pentru noi. Și iubirea conjugală implică dăruirea trupească, ca exprimare a unei dăruiri interioare totale. Dăruirea lui Cristos este fecundă pentru că ne-a dat viața. Tot așa, dăruirea trupească între soți este deschisă pentru fecunditate.

Și familia creștină este încorporată în Biserică, poporul preoțesc, prin Sacramentul Căsătoriei, care este baza acestei misiuni, și de unde primește hrana pentru misiunea încredințată. Pe lângă aceasta, familia este mereu întărită de Domnul Isus. Este chemată de El și prin El este angajată într-un dialog cu Dumnezeu, prin viața sacramentală, oferind lui Dumnezeu propria existență și rugăciunile ei.

Aceasta este slujirea preoțească a familiei creștine, pe care poate și trebuie s-o exercite, în strânsă legătură cu întreaga Biserică, prin realitățile zilnice ale vieții conjugale și familiale. În acest mod, familia creștină este chemată să se sfințească pe sine, să sfințească comunitatea eclezială și întreaga lume. [39]

Familia poate deveni o adevărată comunitate creștină, o biserică mică:

În felul acesta, familia celor botezați, adunați în Biserica familiei de cuvântul lui Dumnezeu și de Sacramentul Căsătoriei, devine ca și marea Biserică, maestră și mamă. [40]

Familia devine un loc în care soții și copiii vor crește în credință, speranță și în iubire. În familie se ascultă împreună Cuvântul lui Dumnezeu. Părinții sunt primii educatori ai copiilor lor în ceea ce privește credința. Rugăciunea are un loc deosebit în viața familială: aici copiii vor descoperi sensul vieții, vor descoperi că nu poți să te sprijini numai pe forțele tale. Ai nevoie de ceilalți, și mai ales de Cristos. În familie, fiecare va învăța să-i respecte pe ceilalți și pe Celălalt, adică pe Dumnezeu. În familie, fiecare va crește în iubire și în dăruire. Copiii se vor pregăti pentru primirea Tainelor. Aceste elemente sunt deci esențiale în familie: cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea și căutarea chemării, Tainele. Pe scurt, familia devine locul în care Cristos trăiește și lucrează. Viața familială se bazează pe Evanghelie. [41]

Note

[27] Vezi IOAN PAUL al II-lea, Familiaris consortio, 14; Conciliul Ecumenic Vatican II, Gaudium et spes, 50.

[28] IOAN PAUL al II-lea, Familiaris consortio, 14.

[29] Vezi IOAN PAUL al II-lea, Familiaris consortio, 15.

[30] IOAN PAUL al II-lea, Familiaris consortio, 15.

[31] Conciliul Ecumenic Vatican II, Decret despre apostolatul laicilor, "Apostolicam actuositatem", 11.

[32] IOAN PAUL al II-lea, Familiaris consortio, 42.

[33] Hom. In Ep., XX, 6: "kaihoikiagar  Ekklhsia Estimikra"

[34] Vezi Lumen Gentium, 11; Apostolicam Actuositatem, 11 (Familia este tamquam domesticam sanctuarium Ecclesiae); Familiaris consortio, 21, 38, 48, 49, 51, 52 (x2), 54, 61 și 65.

[35] Conciliul Ecumenic Vatican II, Lumen Gentium, 1.

[36] IOAN PAUL al II-lea, Familiaris consortio, 49.

[37] Conciliul Ecumenic Vatican II, Lumen Gentium, 11.

[38] IOAN PAUL al II-lea, Familiaris consortio, 57.

[39] IOAN PAUL al II-lea, Familiaris consortio, 55.

[40] IOAN PAUL al II-lea, Familiaris consortio, 38.

[41] Vezi IOAN PAUL al II-lea, Mesaj pentru a treizeci și una zi internațională de rugăciune pentru chemări, 24 aprilie 1994.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire