TINERI   /   COPII

OTRAVA INVIDIEI

Al treilea păcat care se întâlneşte destul de des la copii este invidia. Şi faţă de combaterea acestui defect părinţii trebuie să arate un interes deosebit, încă de la început. Pentru omul invidios este de nesuportat fericirea celui de lângă el. Inima sa tresare de tristeţe când confratele lui este fericit, şi dimpotrivă simte o mare bucurie şi satisfacţie atunci când acesta este încercat de suferinţă. Îmi doresc, iubiţii mei, să nu se găsească printre voi un astfel de om.

Trebuie aşadar să răspundem la întrebarea: Ce trebuie să facă părinţii ca să nu se dezvolte în inimile copiilor lor gelozia şi invidia? Notaţi-vă următoarele cinci reguli. Prima regulă: Să înăbuşiţi din timp orice apariţie a invidiei. Acest defect se manifestă şi el în felurite moduri în sufletul copilului. Le vom urmări cu ajutorul unor exemple, deoarece numai câteva sfaturi generale nu sunt de ajuns în acest caz.

Dacă, spre exemplu, la masă, copilul se grăbeşte să îşi întindă farfuria, deoarece se teme că până când îi vine rândul, mâncarea cea mai bună va fi deja împărţită celorlalţi; dacă mănâncă repede, aruncând în jur priviri neliniştite, ca să apuce să ceară şi a doua porţie; dacă se uita supărat la farfuriile celorlalţi, comparând porţiile; dacă face comparaţie între rechizitele şcolare, îmbrăcămintea sau jucăriile pe care i le-aţi dăruit, cu cele ale celorlalţi fraţi, ca să vadă cine a primit cele mai multe sau mai frumoase; toate acestea, deci, constituie diverse manifestări ale invidiei, care trebuiesc imediat anihilate, indiferent de perioada în care au apărut.

Mai mult, în cazul în care copilul nu acceptă ceva ce i-aţi dăruit deoarece şi fratele lui a primit exact acelaşi lucru, aceasta dovedeşte că invidia a prins rădăcini adânci în caracterul lui. Pentru toate aceste manifestări copilul trebuie sfătuit cu înţelepciune, iar în cazul repetării, trebuie pedepsit cu asprime.

O altă formă de invidie, întâlnită foarte des la copii, este concretizată prin purtarea răutăcioasă. Şi aceasta apare în diferite contexte. Astfel, în cazul în care copilul zâmbeşte răutăcios când vede că fratele său este pedepsit, trebuie să primească şi el îndată aceeaşi pedeapsă. Dacă se vorbesc de rău unul pe celălalt, trebuie din nou pedepsiţi cu asprime. Chiar şi atunci când îl pârăsc pe fratele sau pe colegul lor, pentru o faptă rea săvârşită, având însă ca unic scop pedepsirea acestuia, trebuie să i se facă observaţie pentru răutatea sa. În general este bine ca acuzaţiile copiilor să fie acceptate numai în cazul în care mama, tata sau profesorul, i-au însărcinat pe aceştia să aibă grijă de cei mai mici decât ei. Însă şi în aceste situaţii copiii trebuie sfătuiţi, astfel încât să nu facă observaţiile respective cu răutate, ci, asemenea bunului Iosif, numai în scopul prevenirii păcatului.

A doua regulă: Nu provocaţi voi înşivă apariţia invidiei în inimile copiilor voştri. Aceasta se întâmplă des mai ales atunci când părinţii fac diferenţe între copiii lor, nutrind o simpatie mai mare faţă de unul dintre ei. Pentru părinţii creştini acest comportament este total greşit şi inacceptabil. Au obligaţia să îi iubească pe toţi copiii lor la fel şi să se comporte în acelaşi mod cu fiecare. Altfel, cu siguranţă vor genera ei înşişi sentimentul invidiei în inimile acelor copii, care se vor considera nedreptăţiţi. Fie că e vorba de mâncare, fie de îmbrăcăminte, fie de cadouri, nici unul dintre copii nu trebuie tratat în mod special, ci toţi să se bucure în mod egal de toate aceste bunuri.

Acelaşi echilibru trebuie să existe şi atunci când este vorba despre lăudarea sau criticarea, mângâierea sau asprimea, răsplata sau pedepsirea copiilor: să nu îi iertăm copilului mic o faptă rea, pentru care cei mari ar fi fost imediat pedepsiţi. Una dintre anecdote spune: odată a fost întrebată o mamă care avea nouă copii, pe care dintre ei îl iubeşte cel mai mult. Aceea a răspuns: "pe acela care este plecat departe, până în momentul când se întoarce. Şi pe acela care este bolnav, până când se face bine".

Câte consecinţe nefericite poate provoca tratarea diferenţiată a copiilor o vedem şi în cazul fraţilor lui Iosif. Iubirea deosebită a tatălui său Iacov faţă de el a împietrit atât de mult inima celorlalţi fraţi, încât au hotărât să îl vândă ca sclav egiptenilor, după ce le trecuse prin gând chiar să îl şi ucidă!

A treia regulă: Nu îi învăţaţi pe copii să fie invidioşi prin chiar exemplul vostru. Atunci când copiii aud pe mama sau pe tatăl lor că vorbesc tot timpul cu invidie şi răutate faţă de apropiaţii sau rudele lor, criticându-i pe unii, fie pentru că sunt mai bogaţi decât dânşii, fie pentru că au o poziţie socială mai bună, ori altele ca acestea, este evident că în inima lor nevinovată va începe să prindă rădăcini păcatul invidiei.

A patra regulă: Învăţaţi-i pe copiii voştri să urască şi să condamne invidia, ca pe un păcat care îi provoacă o mare tristeţe lui Dumnezeu. Invidia este un defect dezgustător, un sentiment orb care nu produce nimic pozitiv în viaţa omului, ci dimpotrivă îi oferă numai amărăciune şi îi otrăveşte întreaga viaţă. Copiii trebuie ajutaţi să înţeleagă aceasta, precum şi faptul că în faţa lui Dumnezeu, invidia este unul dintre cele mai mari păcate. Trebuie să le explicaţi că invidia provine de la diavol. El a împrăştiat-o în întreaga lume. El a fost primul care, invidios pe fericirea de care se bucurau în rai Adam şi Eva, a pus la cale căderea lor.

Descrieţi-le apoi copiilor cât de mult rău a adus invidia în lume: din invidie diavolul i-a corupt spre păcat pe proto-părinţii noştri. Din invidie Cain l-a omorât pe fratele său Abel. Din invidie fraţii lui Iosif l-au vândut pe acesta egiptenilor. Din invidie, în sfârşit, fariseii L-au condamnat pe Mântuitorul la moarte prin răstignire! Şi alte exemple pe care le întâlniţi în Sfânta Scriptură.

Explicaţi-le că cel care este invidios nu face altceva decât să îl imite pe diavol şi de aceea va primi aceeaşi pedeapsă pentru faptele sale. Cea mai cuprinzătoare caracterizare a invidiei o întâlnim în cuvintele înţeleptului Solomon care spune: "Iar prin pizma (invidia) diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască" (Înţelepciunea lui Solomon 2,24).

Regula a cincia: Cultivaţi în sufletelor copiilor voştri, încă de la vârsta prunciei, virtutea opusă invidiei, bunăvoinţa, purtarea deschisă faţă de toţi oamenii şi în general iubirea faţă de aproapele, care este indicată şi de cuvintele Domnului: "Toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii" (Matei 7,12).

Părinţii trebuie atât prin cuvântul cât şi prin faptele lor să le inspire copiilor lor iubirea sinceră şi lucrătoare către aproapele. Copiii trebuie să îi ajute pe aceia care au nevoie de sprijinul lor. Să fie îngăduitori faţă de slăbiciunile altora. Să fie săritori şi buni. Trebuie să urmeze cuvintelor Sfântului apostol Pavel care ne îndeamnă: "Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng" (Romani 12,15). Să înveţe, în sfârşit, să fie înţelegători faţă de defectele celorlalţi şi să îi îndrepte cu blândeţe.

Domnul dă poruncii de a-l iubi pe aproapele nostru aceeaşi valoare pe care o conferă şi poruncii de a-L iubi pe Dumnezeu. El a definit-o ca fiind virtutea după care vor fi recunoscuţi ucenicii Săi, zicând: "Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii" (Ioan 13,35).

V-am arătat aşadar, iubiţi părinţi, modurile principale prin care să învingeţi şi să scoateţi din inimile copiilor voştri invidia şi răutatea. Aţi văzut cât de orb este acest sentiment, că el nu oferă nimic pozitiv vieţii omului, ci doar îi otrăveşte viaţa. Aţi văzut ce păcat îngrozitor este, de vreme ce se opune poruncii de bază a creştinismului: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Matei 22,39). V-aţi dat seama că invidia este un păcat diavolesc, deoarece provine de la cel viclean şi îl face pe om să se asemene acestuia.

De aceea, părinţilor, păziţi-vă de invidie voi înşivă şi păziţi-i şi pe copiii voştri. Luptaţi cu hotărâre cu orice manifestare a invidiei care apare în sufletul lor şi nu provocaţi voi înşivă, printr-un comportament preferenţial, invidia între copiii voştri. Arătaţi-le prin cuvântul şi exemplul vostru cât de mult îl întristăm pe Dumnezeu prin acest păcat. Cultivaţi, în sfârşit, în sufletele lor curate şi deschise, virtutea bunătăţii, ca să devină şi ei fii ai Tatălui celui ceresc, care "face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni, şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedreptăţiţi (Matei 5,45).