TINERI   /   COPII

SEMINŢELE RĂULUI

În capitolele anterioare am vorbit despre ascultare, despre iubirea de adevăr şi despre puritate, ca despre nişte virtuţi, pe care părinţii trebuie să le sădească cu o deosebită grijă în inimile copiilor lor, începând de la vârsta prunciei. Cu toate acestea, iubiţi părinţi, trebuie să vă spun că nu este de ajuns doar să sădiţi în sufletele copiilor sămânţa cea bună. Trebuie în acelaşi timp să luptaţi şi împotriva răului, smulgându-l din rădăcină. Trebuie să vă luptaţi în primul rând cu defectul cel mai important pe care îl constataţi în comportamentul şi în caracterul copilului vostru şi să îl îndreptaţi definitiv.

Se observă că fiecare copil are o înclinaţie către un anumit defect. Şi zece copii dacă aţi avea, aţi vedea că fiecare are un anume obicei rău. Unul este prea orgolios, altul este egoist, altul este lacom şi iubitor de bogăţie. Al patrulea tinde spre iubirea de plăceri şi trândăvie. Al cincilea este plângăcios şi răutăcios. Şi aşa mai departe... Însă de ce, veţi întreba poate, trebuie să înlăturăm defectul principal din sufletul copilului nostru...?

Cu toţii cunoaşteţi desigur istoria lui Goliat: israeliţii erau în război cu filistenii. Armatele inamice se aflau una în faţa celeilalte, gata de luptă. Atunci unul dintre filisteni cu o statură uriaşă, pe nume Goliat, a ieşit în faţa trupelor sale şi a început să îi provoace pe evrei. Îşi bătea joc de ei şi de Dumnezeul lor şi în chip provocator chema pe oricare dintre ei să vină să se lupte cu el. Nimeni însă nu îndrăznea să îl înfrunte pe înfiorătorul gigant, până când un tânăr cioban, pe nume David, având credinţa în ajutorul lui Dumnezeu, reuşi să îl învingă şi să îl ucidă, lovindu-l în frunte cu o mică piatră, aruncată cu praştia. Atunci filistenii îngroziţi, văzând că cel mai tare dintre ei fusese ucis, au fugit ruşinaţi.

Să aplicăm această istorisire la problema pusă mai sus. Printre diversele defecte ale fiecărui copil, se află şi câte un Goliat, adică un defect principal, mai mare ca celelalte. Pe acesta trebuie să îl învingeţi mai întâi. Deoarece dacă reuşiţi să anihilaţi acest defect, Goliat, atunci şi oastea lui, celelalte defecte, vor fi pe rând nimicite. Cu alte cuvinte: luptaţi împotriva principalei slăbiciuni a copilului vostru şi toate celelalte vor fugi curând de la sine. Vreţi să nu răsară în ogorul vostru neghina şi buruienile? Distrugeţi rădăcinile lor şi veţi vedea că frunzele şi florile lor se vor usca şi vor cădea. La fel se întâmplă şi în sufletul copiilor. Defectul principal reprezintă rădăcina din care răsar toate celelalte cusururi şi păcate. Dacă distrugeţi deci această rădăcină a păcatului, în curând se vor ofili şi vor cădea şi toate celelalte. Cine vrea să sece un pârâu trebuie să pună un baraj în calea izvorului său. Defectul de bază, păcatul cel mai îndrăgit de copil, este exact izvorul din care se revarsă torentul păcatelor. Să blocăm deci acest izvor şi păcatul îşi va pierde puterea.

De multe ori până acum am accentuat faptul că educaţia trebuie să înceapă cât mai devreme posibil. Acest lucru este valabil pentru întregul proces al educaţiei, dar cu atât mai mult atunci când este vorba despre defectul principal. Avem deci aici o regulă foarte importantă: dezrădăcinează cât de curând poţi acest defect principal al copilului tău, deoarece cu cât întârzii mai mult, cu atât devine mai puternic şi mai greu de anihilat. Un tată, scrie în Sfânta Evanghelie, şi-a adus copilul, care era demonizat, la Domnul, deoarece apostolii nu reuşiseră să îl ajute. Însă de ce nu reuşiseră? Aceasta reiese din dialogul dintre tatăl îndurerat şi Hristos. "Câtă vreme este de când i-a venit aceasta?", a întrebat Domnul. "Din pruncie", a răspuns tatăl (Marcu 9,21). Iată deci de ce diavolul avea o aşa de mare putere asupra copilului: deoarece nu fusese alungat mai devreme.

La fel se întâmplă şi atunci când se instalează în sufletul copilului vostru demonul slavei deşarte, al trândăviei, al iubirii de plăceri trupeşti s.a. Dacă el nu este alungat atâta vreme cât copilul este încă mic, mai târziu dobândeşte o asemenea putere încât îi este foarte greu cuiva să îl înfrunte. Cândva, după trecerea timpului, eliminarea sa devine chiar imposibilă şi nu se mai poate deja spera decât într-o minune a iubirii lui Dumnezeu. Sunteţi siguri însă că veţi avea atâta trecere în faţa Domnului încât să speraţi într-o astfel de minune? Dacă nu, ca să fiţi mai siguri, îngrijiţi-vă cât mai curând posibil să alungaţi din inima copilului vostru demonul patimii principale.

Veţi întreba desigur: Cum vom putea reuşi acest lucru? Încercaţi mai întâi să aflaţi care sunt defectele pe care le aveţi voi înşivă şi luptaţi împotriva lor, cu toate puterile. Oricine se cunoaşte bine pe sine, îl va cunoaşte cu uşurinţă şi pe cel de lângă el. Aceasta este în special valabil pentru părinţi. Dacă tatăl şi mama îşi cunosc bine inima, slăbiciunile pe care le au şi defectele, vor putea fără prea multă greutate să distingă slăbiciunile şi defectele copiilor lor. Şi pentru că, de multe ori, aceştia din urmă moştenesc înclinaţiile rele ale părinţilor lor, este foarte probabil să aibă aceleaşi slăbiciuni principale.

Nu este însă uşor pentru părinţi să ajungă la o astfel de cunoaştere de sine. Este nevoie de o mare putere de observaţie, de o îndelungată străduinţă şi pricepere. Este nevoie şi de multă smerenie. Însă cel mai mult este nevoie de ajutorul şi harul lui Dumnezeu! Dacă doriţi deci să dobândiţi această cunoaştere de sine, trebuie să urmăriţi cu o atenţie deosebită sinele vostru cel mai adânc, înclinaţiile şi pornirile inimii voastre. Rugaţi-vă adesea lui Dumnezeu, cu toată căldura sufletului vostru, ca să vă lumineze, să ajungeţi să vă cunoaşteţi bine pe voi înşivă. Analizaţi-vă în fiecare zi conştiinţa şi cultivaţi înăuntrul vostru o evlavie autentică, deoarece numai omul cu adevărat evlavios poate să se cunoască pe sine, să identifice şi să lupte împotriva patimilor sale.

Iar dacă tu, mama sau tata, nu te cunoşti bine pe tine însuţi, deoarece îţi lipseşte adevarata evlavie, şi de aceea nu reuşeşti să îţi descoperi defectul tău de bază, poţi însă să distingi, poate chiar cu mult mai bine, defectul principal al partenerului tău de viaţă! Aceasta te poate ajuta foarte mult în străduinţa ta de a descoperi problema cea mai grea din comportamentul copilului tău. Fii atent deci, tată, poate că reuşeşti să identifici în comportamentul fiicei tale aceleai slăbiciuni pe care le are şi soţia ta. Iar tu, mamă, fii atentă ca nu cumva fiul tău să fi moştenit aceleaşi tendinţe rele pe care le are soţul tău şi care te amărăsc atât de mult!

În străduinţa de a identifica şi a lupta împotriva patimilor (defectelor) atât ale părinţilor cât şi ale copiilor, sfatul venit din partea unui bun duhovnic este deosebit de important şi de neînlocuit. Tradiţia ortodoxă subliniază adeseori - iar realitatea confirmă - această nevoie absolută de a avea un duhovnic ca îndrumător. Sfântul Ioan Sinaitul scria referitor la aceasta: "Aceia care s-au sprijinit numai pe puterile lor proprii, crezând că nu au nevoie de nici un îndrumător (în lupta împotriva patimilor) s-au înşelat inevitabil" (Scara A, 14).

În acelaşi timp, ascultaţi cu atenţie ce spun şi ceilalţi oameni despre copiii voştri. Străinii reuşesc să vadă adesea cu mult mai bine defectele lor, deoarece ei nu sunt orbiţi de acel mod de iubire părintească orb şi patologic. Nu vă scandalizaţi deci atunci când cineva din afara familiei vă descoperă un păcat sau altul al copiilor voştri. Dacă, spre exemplu, preotul sau învăţătorul vă spun că educaţia lor nu este bună, nu vă supăraţi. Dimpotrivă, să le fiţi recunoscători, deoarece sfaturile lor s-ar putea să vă fie de mare folos.

Să îi iubiţi pe copiii voştri cu acea iubire creştinească echilibrată. Iubirea necontrolată, patologică, pe care din nefericire mulţi părinţi o nutresc faţă de copiii lor, devine principala cauză a ignorării problemelor lor de comportament. Văd numai calităţi în "vlăstarele" lor şi cele mai mari obrăznicii le consideră virtuţi sau "dovezi de inteligenţă". Urmăriţi-i pe copiii voştri cu atenţie, mai ales în momentele în care aceştia nu îşi dau seama că cineva îi vede. De exemplu atunci când se joacă şi când caracterul lor se manifestă fără reţineri, ieşind foarte uşor în evidenţă înclinaţiile lor bune sau rele.

Aţi aflat deci acum de ce o educaţie corectă are nevoie, mai întâi de toate, de anihilarea şi dezrădăcinarea înclinaţiei rele de bază. Aţi aflat şi modul în care puteti reuşi. Puteţi fi siguri că dacă nu veţi urma aceste sfaturi, nu veţi reuşi să învingeţi nici celelalte defecte mai mici. Am arătat de asemenea modul în care aceste defecte trebuie descoperite. Urmaţi acei paşi pe care vi i-am trasat mai sus: încercaţi să vă cunoaşteţi propriile slăbiciuni şi să vi le îndreptaţi. Ascultaţi cu atenţie ce spun şi ceilalţi oameni despre copiii voştri şi nu vă supăraţi în cazul unor critici constructive.

Iubiţi-i pe copiii voştri cu acea iubire creştinească echilibrată şi fiţi mereu cu atenţia încordată asupra lor. Astfel, când descoperiţi acel defect - Goliat -, înfruntaţi-l cu înţelepciune, cu pricepere şi cu credinţă în ajutorul lui Dumnezeu. Şi nu încetaţi să îl combateţi, până la stârpirea lui definitivă. Astfel, dacă veţi reuşi să distrugeţi această rădăcină a răului, încet-încet va dispărea toată neghina din grădina inimii copilului vostru, iar purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi a îngerului său păzitor se vor face simţite fără încetare.