STUDIU 

Lumină din lumină
Curs de introducere în Sfânta Scriptură
pr. Iosif Bisoc OFMConv

achizitionare: 12.09.2003; sursa: Editura Serafica

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul 3
Importanța traducerii Sfintei Scripturi

1. Septuaginta

Cum am văzut deja, această traducere a Sfintei Scripturi este din limba ebraică în limba greacă. După ce Alexandru cel Mare a cucerit toată lumea cunoscută în acel timp, cultura greacă a devenit cultura unei mari părți din imperiu. Un centru al acestei culturi era Egiptul, unde dinastia Tolomei a încercat să favorizeze o înflorire a acestei culturi. Faraonul Tolomei II Filidelficus a înființat o mare bibliotecă la Alexandria, în Egipt.  După o tradiție, bibliotecarul a cerut de la faraon să obțină o copie a legii ebraice scrisă în greacă. Când faraonul a întrebat despre acest fapt, și-a dat seama că până în acel moment această traducere nu fusese făcută. El a scris marelui preot din Ierusalim să-i trimită 72 de învățați (șase din fiecare trib) [35]. Ei au făcut această traducere în 72 de zile, lucrând fiecare de unul singur. Când au terminat, au comparat traducerile făcute. Miraculos, traducerile erau exact egale, cuvânt cu cuvânt. Această mărturie se găsește într-o scrisoare care se numește "Scrisoarea lui Aristeas către Philocrates". Problema este că această scrisoare este în mod sigur falsă și din această cauză și mărturia devine incertă.

Învățații care au examinat traducerea LXX ne spun că doar Torah a fost tradusă în acel timp, restul din LXX a fost tradusă mai târziu de către diverși autori. Cu toate acestea, LXX a devenit Biblia pentru o mare parte din Diasporă. Când rabinii la Jamnia au refuzat-o, ea a fost păstrată de creștini, care au folosit-o ca text oficial pentru Vechiul Testament (îndeosebi în Orient).

Un punct interesant este faptul că textul din Cartea lui Ieremia în LXX este cu circa 10% mai scurt decât Cartea lui Ieremia din textul ebraic pe care îl posedăm (textul mazoretic). Aceasta înseamnă că atunci când a fost tradusă în limba greacă, în anul 200 î. C., erau două versiuni asupra Cărții lui Ieremia. Aceasta ne face să credem că evreii au declarat un text oficial, iar pe un altul neoficial. Nu avem destulă siguranță pentru a distinge când a avut loc acest moment.

2. Targum

O a doua traducere importantă este Targum. După cum am văzut, evreii din timpul lui Isus nu mai vorbeau și nici nu mai înțelegeau limba ebraică. Ei vorbeau limba aramaică, însă în sinagogă textul sacru era citit în limba ebraică și imediat după aceea tradus în limba aramaică. Aceste traduceri erau la început doar orale, însă înainte de anul 200 î. C., cu siguranță, au apărut versiuni scrise. Targum era o traducere, dar și ceva mai mult, deoarece conținea explicații pentru pasajele mai dificile, povestiri de diferite genuri, pentru a da exemple asupra a ceea ce era spus în Sfintele Scripturi. Targum ne dă destule informații pentru a cunoaște cum erau evreii în timpul lui Isus și cum au interpretat Sfintele Scripturi în acel timp.

3. Vulgata

Înainte de lucrarea Sfântului Ieronim, a mai fost o traducere a Sfintei Scripturi în latină: se numește "Vetus latina". Nu se știe cu precizie când și cine a făcut această traducere. Sfântul Ieronim, între anii 383-384 d. C., a tradus Evangheliile în limba latină, la Roma, la cererea papei Damas. Această scriere era mai mult decât corectarea în limba latină a lui "Vetus latina". Pentru lucrarea asupra Vechiului Testament, el a luat legătura cu rabinii care trăiau aproape de el, atât timp cât a durat rămânerea lui la Betleem (aceasta probabil pentru că el avea o reținere asupra Cărților deuterocanonice).

Acest text, Vulgata, este încă un text oficial pentru Biserică, însă nu exact cum era textul Sfântului Ieronim. Cu puțin timp în urmă, studioși ai Vaticanului au completat o altă revizuire asupra acestui text.

4. Alte traduceri făcute în primele secole ale Bisericii

Aceste traduceri sunt importante pentru noi, în special când este un text care are variante în manuscrisele vechi. Câteva dintre aceste traduceri erau din limba greacă în limbile coptă, etiopiană, siriană și aramaică.

5. Traduceri în limbile moderne

Până în anul 1943, toate traducerile Sfintei Scripturi în limbile moderne erau luate după traducerea Vulgatei, deoarece Vulgata era considerată a fi textul oficial al Bisericii. În 1943 Papa Pius al XII-lea a scris o enciclică numită "Divino Afflante Spiritu". În acest document Papa a dat permisiunea studioșilor catolici să folosească tehnicile moderne pentru a studia Sfânta Scriptură. Mai mult, el a declarat că din acel moment înainte traducerile Sfintei Scripturi în limbile moderne vor trebui făcute din limbile oficiale. Motivul pentru care s-a hotărât aceasta este că atunci când se traduce un text al Sfintei Scripturi din Vulgata se face de fapt o traducere din traducere și ori de câte ori se traduce un text în altă limbă se pierde ceva. În schimb, când se traduce imediat din limbile originare, se poate păstra fidelitatea față de textul inițial.

Note

[35] În acel timp Palestina era sub guvernarea lui Tolemei din Egipt.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire