Mic dicționar creștin catolic
pr. Ioan Tămaș
achizitionare: 04.03.2003; sursa: Sapientia
Prezentare
Index & Căutare
(Din lat. méritum, derivat din meritáre, a merita). Meritul exprimă valoarea obiectivă a faptelor săvârșite de om, căruia îi corespunde o răsplată. În teologia scolastică, meritul de cóngruo (cóngruus, potrivit, suficient) este meritul ce trebuie obținut pentru faptele săvârșite de om în stare de har sfințitor, pe când meritul de condígno (condígnus, demn) este meritul obținut pentru fapte săvârșite de omul neîndreptățit, în conformitate cu legea morală (deci fapte cinstite), dar care nu sunt proporționate cu scopul supranatural și cărora totuși Dumnezeu, în bunăvoința sa, le recunoaște o valoare pregătitoare la har. În ultimele lucrări ale sfântului Toma, ca și în teologia scolastică în general, prin merit se înțelege un act săvârșit cu ajutorul harului actual, ca pregătire la justificare.
