Mic dicționar creștin catolic
pr. Ioan Tămaș
achizitionare: 04.03.2003; sursa: Sapientia
Prezentare
Index & Căutare
(Din gr. apóstasis, părăsire, călcare a cuvântului dat). În sens strict, înseamnă părăsirea totală a credinței creștine de către o persoană botezată în Biserica Catolică sau de către una care a fost primită în sânul ei după ce a fost botezată în mod valid în altă Biserică sau comunitate eclezială care nu este în comuniune cu Biserica Catolică. Nu trebuie confundată cu schisma sau cu erezia. De aceea, un catolic care părăsește propria Biserică pentru a trece la o altă confesiune creștină nu săvârșește delict de apostazie, ci delictul de schismă sau erezie. Toate aceste trei delicte (apostazia, erezia și schisma) sunt pedepsite cu excomunicarea látae senténtiae (cf. CDC, can. 731 și 1364). În sens larg, înseamnă și părăsirea stării preoțești de către un preot sau a vieții călugărești de către un călugăr cu voturi perpetue fără aprobare din partea autorității ecleziastice competente.
