SOŢI   /   PĂRINŢI

VII. ÎNDRUMĂRILE PENTRU INIŢIEREA SEXUALĂ A COPIILOR: DESPRE MATERNITATE

Indicaţii pentru părinţi şi educatori

Vârsta la care trebuie făcută această informare: este greu de precizat. Depinde de natura copilului, dezvoltarea lui, circumstanţele şi mediul în care trăieşte. În general nu trebuie amânată mai târziu de 11-12 ani; să nu ne fie teamă că am dat câteva lămuriri asupra maternităţii prea devreme.

Atâta timp cât nu se observă la copil nici o preocupare (curiozitate) de a şti ceva în această privinţă, nefiind încă suficient maturizat trupeşte şi sufleteşte pentru aceasta, mai aşteptăm cu această informare.

Desigur trebuie făcută de îndată ce observăm o serioasă preocupare în această privinţă la copil (întrebări - într-un fel sau altul, etc.) Dar să fim atenţi că numai punerea de întrebări nu întotdeauna indică momentul potrivit informării. Se întâmplă ca un copil printre multele sale întrebări: «de ce, de unde, cum?» să întrebe pe părinţi şi «de unde vin copiii?» Se răspunde pur şi simplu: «Dumnezeu se îngrijeşte de acest lucru, ca tata şi mama să primească un copil!» - Dar atunci când se observă că într-adevăr copilul îşi face o problemă din această chestiune şi nu îi este suficient răspunsul de mai sus, fără nici o îndoială-ezitare sau tărăgăneală, a sosit timpul informării asupra maternităţii.

Unii copii pun întrebări mai stăruitoare, în această privinţă, la vârsta de 8 ani decât la 10-11 ani. În felul acesta, întrebând ei foarte de timpuriu că de unde vin copiii, li se face prima informare (atâta cât pot ei pricepe) - unele idei - cam în felul acesta:

Dumnezeu a făcut sub inima mamei un leagăn viu, în care copilul stă o bucată de vreme, înainte ca mama să-l depună în leagănul (căruciorul-coş) pregătit din partea tatei lângă patul din dormitor.

Mai târziu, când copilul va fi mai măricel, i se va face o informare mai completă, de exemplu după modelul dat mai jos.

Să nu avem nici o teamă că datorită acestei informări copilul îşi va însuşi «gânduri urâte, rele, păcătoase», căci un copil nu are mintea şi închipuirea înrăutăţită a omului matur. El îşi închipuie şi-şi face o idee despre acest lucru într-un mod cu totul copilăresc. În mod practic, pericolul este exclus, că adică datorită acestei lămuriri o să i se fixeze toată atenţia asupra întâmplărilor de ordin trupesc (anatomic, şi fiziologic).

Apoi, anumite împrejurări din viaţa familiei sau din afara familiei, pot fi prilejul acestei informări. De exemplu mama gravidă sau lăuză: el observă schimbările trupeşti ale mamei, pregătirile în vederea naşterii şi primirea viitorului prunc (frăţior sau surioară) şi tot ce urmează după o naştere... Din experienţa vieţii s-a dovedit a avea o enormă însemnătate şi influenţă bună-educativă, solicitarea din partea mamei gravide sau lăuzei a ajutorului copiilor. Acest lucru produce o impresie profundă asupra multor copii, determinându-i să-şi irosească puterile fără nici o rezervă în activităţi folositoare mamei şi familiei (gospodăria casei).

Alt moment propice pentru această informare: Când părinţii au observat ei înşişi sau au fost avertizaţi din partea altora (învăţători, etc.) că îşi trimit bileţele unul altuia copiii de sex opus; de acuma nici o întârziere nu-i justificabilă.

Modul cum se face această informare

Părinţii (de preferat: tata pentru băieţi şi mama pentru fete) se vor pregăti pentru aceasta, citind mai înainte de câteva ori modelul de mai jos. Apoi vor povesti cu copilul despre maternitate în mod simplu, intim şi clar, întrebuinţând mereu exemple-asemănări din lumea plantelor şi a animalelor.

Părinţilor cărora le vine greu să se exprime prin propriile lor cuvinte - cu toate că e preferabil -, vor citi încet, liniştit şi cu atenţie copilului modelul de mai jos, eventual, făcând completări şi mai dând explicaţii ici colo. În acest caz, cam aşa va trebui făcută introducerea:

«Dragul meu (draga mea), tata (mama) vrea să-ţi împărtăşească şi ţie nişte gânduri foarte frumoase şi interesante, pe care mi le-am transcris dintr-o carte mai demult (sau: pe care mi le-a împrumutat un bun cunoscut), şi acuma vreau să ţi le citesc şi ţie. Textul este atât de frumos încât merită mai bine să fie citit decât povestit. Deci să citim aceste pagini împreună. Vino şi stai aici aproape de mine şi ascultă cu atenţie...».

Observaţie

Dacă copilul vreodată va întreba ce înseamnă expresia din Evanghelie sau din rugăciunea «Născătoare de Dumnezeu... (Bucură-te Marie...)»: «Şi iată vei lua în pântece, şi vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Isus» - «Şi binecuvântat este rodul pântecelui (trupului) tău, Isus», i se va răspunde prompt, liniştit şi foarte natural: înseamnă locul în care stă copilul nouă luni, sub inima mamei sale.