SOȚI   /   PĂRINȚI 

Bobocul
de pr. Emil Puni, SJ

achizitionare: 15.09.2003

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior XIII. DESPRE PATERNITATE. INDICAȚII PENTRU PĂRINȚI ȘI EDUCATORI

Sf. Apostol Pavel astfel se exprimă în legătură cu educația copiilor, în Epistola către Efeseni cap. 6,1-4: «Fiilor, ascultați pe părinții voștri întru Domnul, căci aceasta este cu dreptate.» «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta», aceasta este porunca cea dintâi care are făgăduință: «Ca să-ți fie ție bine și să trăiești ani mulți pe pământ». «Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copii voștri, ci creșteți-i întru învățătura și mustrarea Domnului».

Mulți părinți, după ce în prealabil s-au pregătit bine, sunt capabili să le vorbească copiilor despre maternitate; în schimb, se pare că ar sta în fața unui pisc de munte ce nu poate fi escaladat atunci când este vorba de instructajul despre paternitate. Într-adevăr, această problemă este mai dificilă decât toate celelalte de acest gen; și în plus, aici mai mult decât oriunde, se cere o mare atenție în alegerea cuvântului potrivit.

Totuși, această informare nu trebuie neglijată, din motivele de mai sus, sau din cauza unui fals simț de rușine (pudoare). Un copil care și-a însușit o viziune clară - fiind bine lămurit și instruit - asupra maternității (la 11-12 ani), după un timp, de la sine, - într-un mod cu totul normal și natural - începe să se gândească și la «tata»: își pune problema paternității. Apoi, într-o bună zi, copilul aude vorbindu-se despre o mamă necăsătorită... și... problema stă gata-deschisă!

Unul dintre motivele pentru care părinții nu îndrăznesc să le vorbească copiilor despre paternitate este acesta: când un bărbat sau o femeie căsătorită aude vorbindu-se despre paternitate, sau și numai gândindu-se la aceasta, ușor i se îndreaptă gândurile și fantezia spre organe sau acțiuni ale actului conjugal și la pasiunea ce-l însoțește (care, aici, joacă și ea un rol...). Dar un copil integru, care, printr-o lămurire adecvată și făcută la timp potrivit, n-a fost lăsat pradă iscoditoarei sale fantezii, și n-a primit lămuriri de ordin sexual într-un mod josnic - din partea copiilor corupți sau a străzii... zic, un astfel de copil nu se gândește deloc în sensul de mai sus (tentat... etc.). Un astfel de copil stă cu totul pasiv, nepăsător, dezinteresat față de simțămintele și închipuirile... trăite în timpul actului conjugal. Dar... durere, astfel de copii ideali astăzi sunt o raritate, datorită mediului social în care sunt obligați să-și trăiască viața (inevitabilii colegi de școală și de joacă, etc.... deja molipsiți... din partea altora, așa cum deja am explicat într-un alt capitol).

Oricum ar fi, copilului trebuie să i se vorbească despre paternitate (în cadrul unei educații creștine); nu poate decât să-i folosească, dacă va fi lămurit într-un mod înălțător, și va fi toată viața recunoscător.

În modelul de informare pe care-l prezentăm mai jos se vorbește oarecum destul de vag despre actul conjugal, prin și din care se pot naște copii... Dacă copilul nu cere lămuriri mai detailate, îl lăsăm deocamdată în pace, până când va mai crește și se vor prezenta ocazii ca să-i vorbim mai clar și mai în amănunte despre acest act. Dar dacă totuși cu ocazia acestei lămuriri copilul ar pune întrebări - în mod explicit: «Tată (sau mamă) cum se întâmplă precis acest lucru...?» trebuie de îndată să i se dea răspunsul - în mod foarte liniștit: «E foarte greu pentru mine, acum, ca să-ți explic cum se întâmplă precis acest lucru. Când tu vei fi ceva mai mare în vârstă, peste câțiva ani, o să înțelegi acest lucru mult mai bine și mai ușor. Însă, iată pe scurt cum și ce se întâmplă:

«Când un bărbat și o femeie țin mult unul la altul, adică se iubesc, ei se dau atât de intim unul altuia, încât trupurile lor se unesc intim strâns între ele, spre a deveni unul, - prin mijlocirea părților ascunse (organele genitale) - și în felul acesta sămânța bărbatului (spermatozoidul) se varsă în trupul femeii unde, dacă se va uni cu sămânța (ovul) femeii - adică fecundarea (ca la plante), se va naște - după o dezvoltare embrională de nouă luni - un copil. Dar tu nu-ți face probleme din asta, nu-ți bate capul și nu te gândi mereu și mult la aceste lucruri, căci mai târziu, când te vei căsători și tu, toate aceste lucruri o să-ți apară foarte clare, frumoase și mărețe, vrednice de un om creștin».

Vârsta: Pentru copiii care au avut parte de o educație sănătoasă-creștină și sunt cât de cât feriți de influențe nocive din partea mediului înconjurător, vârsta extremă este de 15-16 ani. Dar s-ar putea să fie necesară mai devreme, și durere, astăzi cam așa stau lucrurile... mai ales în cazul băieților. Dacă un copil (băiat sau fată) este obligat să trăiască într-un mediu mai mult sau mai puțin corupt, unde ușor poate fi molipsit-corupt sau chiar pervertit, datorită contactului obligatoriu cu persoane - minore sau majore - de moravuri dubioase (colegi de școală-clasă sau internat, colegi de muncă în atelier-fabrici-șantiere) informarea asupra Paternității trebuie făcută de la bun începutul unei astfel de vieți (dacă se observă din partea părinților că respectivul copil e «slab de înger» și ușor ar putea fi influențat în rău...). Trebuie preîntâmpinată o inițiere-lămurire greșită, câștigată poate chiar pe cale experimentală (trăită) păcătoasă, dată tinerilor vlăstare din partea «grijuliilor vârstnici», care nu se jenează să povestească cu mult lux de amănunte «istoria propriilor intimități imorale», în prezența acestor tineri, mergând uneori până la asumarea ingratei-criminalei «sarcini» de a-i corupe și «în mod practic...». Ei nu-și dau «odihnă» până ce nu au reușit să «niveleze totul... cilindrând...» în jurul lor tot ce le cade în cale...; coboară, înjosindu-i pe cei «nevinovați», căci vorba Mântuitorului «viermele lor nu doarme...» (iadul din sufletul lor - conștiința lor pervertită - îi roade și-i asmuțește să înmulțească numărul «nenorociților», care să fie asemenea lor... victimele lor).

Așadar, și aici se aplică regula: mai bine mai devreme (în mod just și onest, din partea părinților) decât prea târziu...

Cine trebuie să facă această informare?

E foarte greu a da aici indicații obiective valabile oriunde și oricând. Părerea noastră este că este mai indicat să o facă acel părinte (tata sau mama) care în perioada respectivă este mai apropiat copilului. Se întâmplă deseori ca în perioada pubertății mama să fie mai apropiată băiatului (el se atașează mai mult de ea) și tata fetiței (să exercite o influență preponderentă asupra ei). Părinții trebuie să delibereze împreună asupra acestei probleme și să procedeze conform hotărârii pe care o vor lua, de comun acord. Totuși, preferința este: tata pentru băiat și mama pentru fetiță.

Modul cum se face această informare:

Modul cel mai potrivit ar fi când părinții pot vorbi cu copiii - în această problemă - în mod amical, liber și spontan (neforțat și necăutat). Cel ce va face această informare va putea în prealabil să citească atent, de câteva ori, textul modelului pe care-l prezentăm mai jos, însușindu-și (după propia părere - alegere) expresiile și exemplele date.

Dacă această metodă pare grea sau imposibil de realizat, îi sfătuiesc pe părinți să ia textual modelul dat de noi și să-l citească copilului (în parte citind, în parte dând exemple și explicații).

Și dacă nici această metodă nu ar fi realizabilă, se vor putea adresa - băiatului sau fetiței - în felul următor:

«Uite dragă... eu aș dori mult de tot să stăm puțin de vorbă amândoi, despre câteva lucruri importante pentru viața ta. Deja, mai demult, ți-am vorbit despre maternitate și despre alte lucruri de acest fel. Acum am făcut rost de o scurtă expunere a problemei paternității, dar și a maternității mai pe larg decât în trecut; te rog să citești liniștit, încet și cu multă atenție textul pe care ți-l dau acum. Dacă la sfârșit vei mai dori ceva explicații, dacă nu ai înțeles ceva... te rog să mă întrebi, fără nici o jenă, ci deschis, cu toată încrederea, ca și în rândul trecut... Secretul îl vom păstra și de această dată».

De îndată ce va fi citit formularul de mai jos (diferit pentru băieți și fete) se va lua de la ei.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire