SFÂNTA TREIME

OM ŞI DUMNEZEU

Fecioara Maria este mama lui Isus, Om adevărat şi Dumnezeu adevărat.

Isus este om prin excelenţă. De aceea îi place să se numească "Fiul omului". Acesta e un titlu mesianic, după cum apare din profeţia lui Daniel (7, 13-16): "... iată că pe nori vine ca un Fiu al omului... căruia i s-a dat puterea, mărirea şi împărăţia, şi toate popoarele, naţiunile şi limbile îl vor servi. Stăpânirea lui este veşnică şi nu va trece şi împărăţia lui nu va avea sfârşit". "Fiul omului" este expresia cea mai cuprinzătoare a bogatei personalităţi a lui Isus: Domn şi judecător; şi frate al omenirii umile şi suferinde; răbdător şi glorios. Isus foloseşte cu precădere acest titlu mângâietor pentru noi.

Dar e şi Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, a doua Persoană din Sf. Treime, care a venit pe pământ şi s-a făcut om. Iată marea noutate, nemaiauzită; misterul persoanei divino-umane a lui Cristos: sfinţenia lui Dumnezeu transpusă într-un trup şi suflet de om şi, astfel, expusă privirii oamenilor. E un mister atât de măreţ, divin, încât omul abia îndrăzneşte să-l creadă. Căci omul şi-a format despre Dumnezeu o idee de inaccesibilitate, şi de fapt, noi nu ştim cine e Dumnezeu decât înţelegând pe Isus. El va duce la cunoaşterea adevărată a lui Dumnezeu. Dumnezeu se revelă în mod nebănuit în Isus Cristos, născut, mort şi înviat, continuând să trăiască în Biserica Sa. Omul doreşte să găsească pe Dumnezeu nu numai dincolo, dar şi în lumea aceasta. În persoana Cuvântului întrupat, el găseşte răspuns la această dorinţă. Prin întrupare, Dumnezeu intră în istoria omenească într-o formă umană. Isus "este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât orice făptură" (C 1, 15).

Sf. Pavel spune că Isus este "Fiul dragostei lui Dumnezeu", este "Chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura, căci prin dânsul s-au făcut toate cele din ceruri, cele de pe pământ, cele văzute şi nevăzute... toate prin dânsul şi pentru dânsul s-au făcut. El este mai înainte de toate..." (C 1, 15-17); iar Filipenilor le scrie: "Cristos Isus deşi era în chipul lui Dumnezeu, nu a socotit că e răpire a fi asemenea lui Dumnezeu, ci s-a nimicit pe sine luând chipul robului, asemenea cu oamenii făcându-se" (2, 6-7).

Sf. Ioan îşi începe Evanghelia afirmând solemn: "La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul" (1, 1), şi continuă: "Toate prin dânsul s-au făcut şi fără de dânsul nimic nu s-a făcut" (1, 3).

De aceea - aşa cum n-a afirmat nici un întemeietor de religii - Isus se declară Fiul lui Dumnezeu, egal cu Tatăl, existând din veşnicie. El se prezintă egal cu Fiinţa supremă şi izvor unic - cu Dumnezeu în care trăieşte - al vieţii veşnice: "Nimeni nu cunoaşte pe Fiul fără numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, fără numai Fiul şi cui va vrea Fiul să-i descopere" ( M 11, 27). Fiul este o Fiinţă atât de mare, frumoasă, bogată, plină de lumină şi mister, încât pentru a-L cunoaşte e necesară cunoaşterea infinită: singur Tatăl poate cuprinde imensitatea acestei fiinţe.

Cunoaşterea Tatălui este obiectul principal al învăţăturii lui Isus. La Tatăl trebuie căutată originea învăţăturii Lui, nu în întunecimea păgânismului, şi nici chiar în umbrele profeţilor: "Învăţătura mea nu este a mea, ci a celui care m-a trimis" (I 7, 16). De aceea şi pretinde ca învăţătura Lui să fie primită fără rezerve. (L 10, 16), căci, "cel ce crede în mine - zice Isus - nu crede în mine, ci în cel ce m-a trimis". (I 12, 44-45).

"Cel ce mă vede pe mine, vede şi pe Tatăl" (I 14, 9), e una din multele expresii pe care Isus le foloseşte pentru a arăta unitatea şi egalitatea lui cu Dumnezeu-Tatăl. De aceea conciliul din Niceea, ţinut în anul 325, condamnă învăţătura lui Arie, care zicea că Isus este o creatură supremă dar nu Dumnezeu; iar Conciliul din Efes (431), contra celor care vedeau în Isus două persoane, una divină şi una umană, proclamă că, deşi în Isus există două naturi, totuşi El e o singură persoană; persoana divină a Fiului lui Dumnezeu, venit pe pământ şi făcut om. De aceea şi Maria, născându-L, este cu adevărat Theotokos: Mama lui Dumnezeu.