SFÂNTA TREIME

MÂNGÂIETORUL

Isus n-a rămas pe pământ în mod vizibil căci, cum spune el, "E mai bine pentru voi că eu să merg, căci de nu voi merge Mângâietorul nu va veni la voi; iar de voi merge îl voi trimite la voi" ( I 16, 7). Prezenţa omenească a lui Isus e substituită de prezenţa Mângâietorului, a Spiritului Sfânt. Spiritul din noi ne pune în contact cu Isus mai intim decât ar face-o figura sa omenească. În felul acesta, El poate pătrunde mai adânc şi poate cuprinde în mod mai larg lumea. Prezenţa lui Isus în lume este deci reală şi, chiar dacă nu este vizibilă, se desfăşoară în mod manifestat în oameni.

Isus trimite Spiritul în lume. Profetul Ezechiel spunea: "Voi pune înăuntrul vostru pe Spiritul meu ca să trăiţi după legile mele... Vă voi da un cuget nou şi un spirit nou voi vărsa înăuntrul vostru şi vă voi da o inimă nouă" (36, 37, 26). Iată ce face Spiritul: o calmă şi plăcută cunoaştere a voinţei lui Dumnezeu.

Venirea Spiritului cu darurile sale s-a făcut simţită adesea în Biserică. Dar mai ales s-a făcut simţită la cincizeci de zile după înviere, în ziua de Rusalii. În casa în care se găseau apostolii împreună cu Mama lui sus, se auzi deodată o suflare ca de vifor, se văzură limbi de foc, iar ei, extaziaţi, începură a vorbi limbi străine. Iluminaţi şi întăriţi Apostolii nu mai cunosc frica şi încep a vorbi mulţimii (în primul rând Sf. Petru). Iar mulţimea, "pătrunşi la inimă au primit bucuros cuvântul şi s-au botezat" (F 2). Mulţimea celor ce credeau "avea o inimă şi un suflet" (F 4, 32). O nouă legătură care uni pe oameni s-a format pe pământ. Această unire e cel mai important lucru pe care-l găsim în descrierea coborârii Spiritului Sfânt.

Roadele obişnuite ale Spiritului Sfânt sunt: "dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea poftelor" (G 5, 22). Iubirea este însă, între toate, cel mai important dar (cf. I C 14, 5). Cine trăieşte, străduindu-se în bunătate, răbdare, fidelitate, iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, în acela lucrează Spiritul, chiar dacă omul nu-şi dă seama de prezenţa lui. În Biserică există însă şi daruri speciale ale Spiritului Sfânt, adaptate la nevoile timpurilor. Uneori acestea se manifestă în mod particular în anumite locuri: Viflaim, Lourdes, Roma, etc. Dar mai ales viaţa creştină trăită în mod eroic (sfinţenia), este un dar deosebit, care nici astăzi nu lipseşte Bisericii lui Cristos.

Biserica: Isus pe pământ, de la Rusalii până la sfârşitul omenirii!

Note