SFÂNTA TREIME

MOARTEA

Părăsind cenacolul, Isus se îndreaptă spre grădina Getsimani pentru a se ruga. Aici a fost prins. Se lasă prins "căci aşa se cade să fie" (M 26, 54), şi, liniştit, se predă trimişilor duşmanilor săi, înarmaţi "cu săbii şi suliţe", conduşi de Iuda. În mâinile lor rămâne singur, căci apostolii fug. E dus la "Caiafa arhiereul unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii... şi tot sfatul (care) căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-l omoare, dar n-au aflat" (M 26, 57-60). Noaptea o petrece în închisoare, scuipat, pălmuit peste faţă şi bătut (cf. M 26, 67). Dimineaţa e dus în faţa lui Pilat ca să fie judecat. La insistenţele şi ameninţările mulţimii, Pilat eliberează pe un "vinovat vestit", Baraba, iar pe "cel nevinovat şi drept" (Mt 27, 24) îl dă pe mâna soldaţilor să-l biciuiască, şi apoi aduce contra Lui cea mai inumană sentinţă, şi cea mai crudă pedeapsă: crucificarea.

Părăsit de ai săi, huiduit de cei prezenţi, în prada unor chinuri atroce, Isus se roagă, îşi iartă duşmanii, îşi încredinţează pe mama sa grijii apostolului Ioan, iar pe Ioan mamei sale. În faţa celui ce-L privea din înălţimea crucii, Ioan reprezenta pe cei credincioşi. Aceştia primesc de mamă pe Fecioara Maria.

Pe la orele trei după amiază, Isus cu glas puternic, semn al lucidităţii, al stăpânirii de sine, îşi încredinţează spiritul său, întreaga sa fiinţă Tatălui şi, pronunţând ultimele cuvinte: "Totul s-a sfârşit" îşi înclină capul şi moare. Astfel a venit în lume Împărăţia lui Dumnezeu.

Evangheliştii înregistrează anumite semne care arată demnitatea veşnică a lui Isus Cristos şi repercutarea cosmică a mântuirii adusă prin moartea Lui: cutremure de pământ, ruperea vălului din templul, învierea morţilor, toate indicând într-un limbaj măreţ şi semnificativ, puterea vivicatoare a morţii lui Isus.

De aici înainte crucea devine semnul care va reînnoi lumea.

Isus a murit cu adevărat. Aceasta este semnificaţia expresiei: "a coborât la iad", adică în lumea morţilor care, după concepţia celor vechi, era un loc în care se găseau defuncţii toţi, buni sau răi.