SFÂNTA TREIME

BISERICA

Biserica este un dar al lui Cristos. Prin ea este El care ne învaţă: "Cel ce vă ascultă, pe mine mă ascultă" (L 10,16). Ceea ce uneşte pe oameni în sânul Bisericii este legătura lui Cristos, nu lucrarea lor.

Biserica este comunitatea în care se vesteşte cuvântul Împărăţiei (evanghelia), în care se găsesc semnele Împărăţiei (sacramentele), şi în care se trăieşte viaţa Împărăţiei cerurilor. Viaţa aceasta înseamnă lupta contra păcatului (neghina ce creşte alături de grâul cel bun), însoţită de speranţa că răul nu va birui.

Ea este asemenea grăuntelui de muştar care încolţeşte pe-ncetul şi devine copac mare în care se vor adăposti păsările cerului (cf. M 13, 31-32) sau, asemenea aluatului care dospeşte întreaga frământătură (cf. M 13, 33), cu toate piedicile şi obstacolele ce se vor ivi în decursul lungii sale istorii.

Prin Biserică oamenii sunt destinaţi să formeze o familie, într-o singură turmă şi un singur păstor.

Ea este sfântă, căci numai renăscând prin apă şi Spirit, cineva poate aparţine ei; numai evitând păcatul se poate trăi viaţa ei, numai cine se hrăneşte cu Trupul şi Sângele Mântuitorului îşi poate păstra viaţa harului. Prin sacramente, Biserica ne comunică sfinţenia lui Cristos.

Ea este apostolică şi în mod necesar catolică (universală), căci fiii Împărăţiei "vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazăzi şi de la miază noapte" (L 13, 29).

Biserica este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, născută prin moartea lui Isus. Dar ea se continuă în cer, după moarte. Cel care a biruit moartea prin înviere, aminteşte Bisericii destinul ei de biruinţă, biruinţă care, prin ea, se răsfrânge la întreaga omenire.