SFÂNTA TREIME

Introducere

Cum putem noi trăi în mijlocul unei lumi marcată de teamă, ură şi violenţă şi să nu fim distruşi de ea? Când Isus s-a rugat Tatălui pentru ucenicii săi, el a răspuns la această întrebare spunând:

"Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume" (In 17,15-16).

Să trăieşti în lume fără să fii din lume rezumă esenţa vieţii spirituale. Viaţa spirituală ne face conştienţi de faptul că adevărata noastră casă nu este cea a fricii, în care domnesc puterile urii şi ale violenţei, ci casa dragostei, în care sălăşluieşte Dumnezeu.

Rar trece o zi în viaţa noastră fără să trăim temeri înăuntru sau în afară, fără îngrijorări, fără spaime şi fără griji. Aceste puteri întunecate au pervertit în aşa măsură fiecare aspect al lumii noastre, încât nu putem scăpa niciodată de ele pe deplin. Acest lucru este posibil dacă nu aparţinem acestor puteri, dacă nu ne construim sălaşul printre ele, ci alegem să avem drept locuinţă casa dragostei. Această alegere nu se face o dată pentru totdeauna, ci trăind o viaţă spirituală, rugându-ne neîncetat şi respirând astfel respiraţia lui Dumnezeu. Datorită vieţii spirituale noi ne mutăm încet-încet din casa fricii în casa dragostei.

Nicicând n-am văzut mai frumos exprimată casa dragostei ca în icoana Sfintei Treimi a lui Andrei Rubliov, din 1425, pictată în cinstea marelui sfânt rus Serghei (1313-1392). Pentru mine contemplarea acestei icoane a fost începutul spornic al unui drum prin care am pătruns tot mai adânc în taina vieţii divine, deşi rămâneam puternic implicat în lupta lumii noastre pline de ură şi de frică.