SFINŢII

Sfânta Irina (? - 304)

Împăratul Diocleţian, dorind să distrugă definitiv credinţa creştină, a dat un decret prin care poruncea predarea şi arderea tuturor cărţilor cuprinzând Sfânta Scriptură sau slujbele creştineşti. În oraşul Tessalonic - astăzi Salonic, în Grecia - erau trei surori: Irina, Agape şi Chionia, care, considerând că în calitate de femei sunt mai ferite de bănuielile răuvoitorilor, au ascuns în casa lor mai multe dintre cărţile creştinilor din localitate. Fiind descoperite, cărţile au fost arse, iar lor li s-a cerut să mănânce din carnea jertfită idolilor, ca semn că renunţă la credinţa creştină.

Curajoasele surori au răspuns demn, că niciodată nu se vor despărţi de Acela care este Calea, Adevărul şi Viaţa. Agape şi Chionia au fost arse de vii, iar Irina, probabil fiind mai tânără, a fost trimisă într-o casă de desfrâu, cu gândul de a-i schimba hotărârea. S-au convins însă repede că flăcările corupţiei nu ating sufletul ei, şi atunci au aruncat-o pe rugul care i-a transformat trupul în cenuşă.

* * *

Numele Irina, cu variantele Irene, Orena, Irinca şi altele, provine din cuvântul grecesc Eirene, pronunţat Irini, cuvânt care înseamnă pace. Deşi a fost folosit şi în vechime, chiar în mitologia greacă, creştinii l-au preluat cu bucurie, deoarece le amintea promisiunea lui Isus: "Fericiţi făcătorii de pace, căci fii ai lui Dumnezeu se vor chema".

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti