SFINŢII

Sfânta Teodora
fecioară martiră

Pe timpul stăpânirii romane asupra Africii de Nord, oraşul Alexandria era reşedinţa guvernatorului general şi pentru acest motiv legile privitoare la prigonirea creştinilor au fost aplicate cu deosebită severitate. Între victimele persecuţiei de pe vremea împăratului se numără şi tânăra martiră Teodora. Chemată în faţa prefectului Eustaţiu, acesta o întreabă de ce condiţie este: «Eşti sclavă?». «Sunt creştină», răspunde Teodora. Prefectul continuă: «Eşti sclavă sau de condiţie liberă?» «Sunt creştină. Isus Cristos mi-a dat libertatea: de altfel, sunt născută din părinţi pe care lumea îi numeşte liberi», fu răspunsul Teodorei, la care mirat, prefectul întreabă: «Dacă eşti născută din nobili, pentru ce nu te-ai căsătorit?» Tânăra declară liniştită: «De dragul lui Cristos, care, făcându-se om ne-a scăpat de stricăciune; nădăjduiesc că el mă va întări şi mă va păzi». Eustaţiu, solemn, declară: «împăraţii poruncesc ca fecioarele să se jertfească zeilor, sau să fie trimise în locul de prostitu­ţie». Netulburată, Teodora îi spune: «Cred că ştii că Dumnezeu în fie­care acţiune priveşte voinţa... Dacă-mi vei tăia o mână, un braţ, capul, oare eu sunt vinovată? Oare nu acela care săvârşeşte crima? Eu sunt unită cu Dumnezeu prin votul de virginitate pe care l-am făcut: trupul şi sufletul meu îi aparţin lui, El va şti să păstreze credinţa şi curăţia mea...». După multe încercări şi torturi, Teodora este executată, împre­ună cu un alt creştin, Didim, care a salvat-o din locul infam unde fusese aruncată la porunca prefectului.

«Teodora» este forma feminină a numelui personal Theodoros, un nume foarte frecvent chiar la grecii din antichitate. Creştinii l-au preluat cu bucurie, deoarece înseamnă: «Dăruit, dăruită, de Dumnezeu». Nume­le Teodora a fost purtat de multe martire, călugăriţe, împărătese. Mineiele şi calendarele greceşti o amintesc pe împărăteasa Teodora, soţia împăratului Teofil; aceasta l-a ajutat pe patriarhul Metodie al Constantinopolului să restaureze cultul icoanelor, prin aşezarea solemnă a icoa­nelor în biserica Sf. Sofia, în prima duminică a Postului Mare, rămasă de atunci «Duminica Ortodoxiei». Alungată de fiul său, Mihail, şi de ge­neralul Sardas, unchiul său, se retrage într-o mănăstire, unde după 12 ani de viaţă sfântă, moare în anul 867. Ca prenume, astăzi se foloseşte şi în formele prescurtate: Thea, Dora, Dorina.

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti