SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericita Anna Katharina Emmerick (1774-1824)

Anna Katharina Emmerick s-a născut la 8 septembrie 1774 într-un sătuc din Flamschen lângă Coesfeld. A crescut alături de cei nouă frați și surori. Încă de mică a trebuit să ajute în gospodărie și la munca câmpului. A frecventat pentru puțin timp școala, dar se observa că era bine instruită în cele ale credinței. Curând părinții și toți cei care o cunoșteau pe Anna Katharina și-au dat seama că se simțea atrasă în mod deosebit de rugăciune și de viața religioasă.

Timp de trei ani Anna Katharina Emmerick a servit într-o mare fermă din împrejurimi. Apoi a învățat să coase și a mers la Coesfeld pentru o ulterioară formare. Îi plăcea să meargă în vechea biserică din Coesfeld unde participa la Liturghie și se ruga adesea singură Calea Crucii. Anna Katharina dorea să intre în mănăstire, dar întrucât această dorință nu o putea împlini, s-a întors acasă, și a lucrat ca croitoreasă mergând din casă în casă.

Anna Katharina a cerut să fie primită în diferite mănăstiri, dar a fost respinsă deoarece nu putea aduce nici o zestre. În cele din urmă clarisele din Münster s-au declarat gata să o primească dacă ar fi învățat să cânte la orgă. Anna a primit acordul părinților pentru a merge la organistul Söntgen din Coesfeld care urma să o învețe, numai că nu a găsit niciodată timp să învețe să cânte la orgă. Nevoile și sărăcia acelei familii au făcut-o să ajute la munca din casă și în familie. Și-a sacrificat până și puținele ei economii pentru a ajuta familia Söntgen.

În 1802, Anna Katharina, împreună cu prietena ei Klara Söntgen, a putut intra în cele din urmă în mănăstirea din Agnetenberg lângă Dülmen, iar după un an a depus voturile. În mănăstire a participat cu zel la viața religioasă, fiind mereu gata pentru muncile cele mai grele și mai neplăcute. Deoarece provenea dintr-o familie săracă, la început nu prea era luată în seamă; unele dintre călugărițe se scandalizau de exactitatea cu care ea observa regula Ordinului și o considerau o ipocrită. Anna Katharina suporta însă această durere în tăcere și cu resemnare.

Din 1802 până în 1811 Anna Kataharina a fost grav bolnavă și a suferit dureri aproape insuportabile. În 1811 Mănăstirea din Agnetenberg, din cauza mișcării de secularizare, a fost suprimată iar Anna Katharina a trebuit să părăsească mănăstirea, fiind primită ca menajeră de către Pr. Lambert, un preot fugit din Franța, care trăia la Dülmen. Dar curând ea s-a îmbolnăvit și nu a mai putut părăsi casa, fiind constrânsă să stea la pat. Conform unei înțelegeri cu Pr. Lambert, Anna Katharina a chemat-o pe sora ei mai mică, Gertrud, care sub îndrumarea ei trebuia să aibă grijă de casă.

În această perioadă Anna Katharina Emmerick a primit stigmatele. Faptul că purta rănile nu putea rămâne tăinuit. Dr. Franz Wesener, un tânăr medic, a consultat-o și a fost atât de impresionat de ea încât pentru următorii unsprezece ani a devenit un prieten credincios, săritor și dezinteresat al ei. Dr. Franz a ținut un jurnal despre întâlnirile lui cu Anna Katharina Emmerick, în care a notat o mulțime de detalii.

O trăsătură deosebită din viața lui Anna Katharina a fost dragostea ei față de persoane. Acolo unde vedea o nevoie, căuta mereu să ajute. Chiar și de pe patul de suferință a confecționat haine pentru copiii mai săraci și era fericită dacă în acest fel îi putea ajuta. Deși uneori vizitatorii numeroși ar fi putut deranja, ea îi primea pe toți cu delicatețe, se interesa de cererile lor prin rugăciune și le oferea mângâiere și încurajare.

Multe personalități, care erau importante în mișcarea de reînnoire a Bisericii de la începutul secolului al XIX-lea, au încercat să o întâlnească pe Anna Katharina Emmerick, printre care baronul Clemens August Droste zu Vischering, Friederich Leopold von Stolberg, Johann Michael Sailer, Christian și Clemens Brentano, Luise Hensel, Melchior și Apollonia Diepenbrock. De o deosebită importanță a fost întâlnirea ei cu Clemens Brentano. Prima lor întâlnire din 1818 s-a transformat într-o ședere de cinci ani, perioadă în care el a vizitat-o pe Anna Katharina zilnic pentru a desena viziunile ei pe care mai târziu le-a publicat.

În vara din 1823 Anna Katharina a devenit tot mai slabă. Ca în toți anii din trecut și-a unit suferința cu suferința lui Isus și a oferit-o pentru mântuirea oamenilor. Anna Katharina Emmerick a murit la 9 februarie 1824 și a fost înmormântată în cimitirul din Dülmen.

după situl www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire