SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericita Giulia Nemesia Valle (1847-1916)

Giulia Nemesia Valle s-a născut la 26 iunie 1847, fiică a lui Anselmo Valle și a Mariei Cristina Dalbar. Primii ani ai vieții ia petrecut în liniștea familiei bucuroasă de nașterea unui alt copil, Vincenzo. La vârsta de patru ani, însă, Giulia rămâne orfană de mamă. Cei doi copii sunt încredințați grijilor rudelor din partea tatălui la Aosta, apoi a celor din partea mamei la Donnas. Aici copiii găsesc un ambient liniștit; școala, catehismul și pregătirea pentru sacramente se fac în casă, sub îndrumarea unui preot, prieten de familie.

La vârsta de cincisprezece ani, Giulia este trimisă să-și completeze studiile în Franța, la Besançon, într-un pensionat al Surorilor Carității. Dezlipirea de familie este o nouă durere pentru ea, o nouă experiență de singurătate care o îndreaptă spre o profundă prietenie cu Domnul. La Besançon învață bine limba franceză, își îmbogățește cultura, devine abilă în muncile feminine, maturizează o delicată bunătate care o face amabilă și atentă cu ceilalți.

După cinci ani, Giulia se întoarce la locurile natale, dar nu mai găsește casa ei din Donnas. Tatăl ei, recăsătorindu-se, se mutase la Pont saint Martin. Aici Giulia găsește o situație familiară tensionată, unde conviețuirea nu este ușoară, pe care fratele Vincenzo nu o suportă, și pleacă de unul singur fără să se mai știe ceva de el... Giulia rămâne singură, și din singurătate naște imboldul de a căuta ceea ce familia nu-i poate oferi. Chiar în acea perioadă, la Pont saint Martin se stabiliseră Surorile Carității, printre care Giulia regăsește vechile ei profesoare de la Besançon, fiicele Sfintei Giovanna Antida Thouret, care o ajută, o încurajează. Giulia observă modul lor de viață dăruită lui Dumnezeu și celorlalți, și alege să devină una dintre ele. Refuză o propunere de căsătorie pe care i-o prezintă tatăl ei, și la 8 septembrie 1866, însoțită de tata, merge la Vercelli, în Mănăstirea Sfânta Margareta, unde Surorile Carității aveau un noviciat.

După noviciat, împreună cu veșmântul religios primește și un alt nume: sora Nemesia - numele unui martir din primele secole. Ea este mulțumită de nume, și face din el programul ei de viață: acela de a mărturisi până la capăt iubirea ei față de Isus, cu orice preț, pentru totdeauna. Este trimisă la Tortona, la Institutul Sf. Vincențiu. Aici predă în școala elementară și limba franceză la cursurile superioare. Sora Nemesia este prezentă mereu acolo unde trebuie desfășurată o muncă umilă, unde e nevoie ca o suferință să fie alinată, unde o neînțelegere împiedică relațiile liniștite, unde osteneala, durerea, sărăcia limitează viața. Atunci când la vârsta de patruzeci de ani este numită superioara comunității, sora Nemesia este uimită, dar este încurajată de un gând: a fi superioară înseamnă "a sluji", deci se va putea consuma fără măsură, și înfruntă situația cu umilință.

În dimineața zilei de 10 mai 1903, orfanele și elevele găsesc un mesaj pentru ele de la sora Nemesia: "Plec mulțumită, vă încredințez Sfintei Fecioare... Vă voi urma în orice moment al zilei." Pleacă singură la 4 dimineața, după 36 de ani... La Borgaro, un sătuc în apropiere de Torino, o așteaptă un grup de tinere novice din noua provincie a Surorilor Carității... Metoda de formare a sorei Nemesia rămâne mereu același: cel al bunătății, al înțelegerii care educă la renunțarea de sine prin iubire, al răbdării care știe să aștepte și să afle calea potrivită pentru fiecare.

Superioara Provincială, care avea un caracter "într-o antiteză desăvârșită cu al ei" nu era de acord cu această metodă. Ea vroia o metodă rigidă, puternică, imediată. Această diferență de vederi genera contraste relevante care sfârșeau în mustrări și umiliri. Sora Nemesia primea totul în tăcere, și-și continua drumul în tăcere, îndeplinindu-și îndatoririle. Sora Nemesia era de-acum de treisprezece ani la Borgaro. Îndrumase circa cinci sute de novice pe calea dăruirii lui Dumnezeu. La 18 decembrie 1916, Sora Nemesia moare la Borgaro, în faimă de sfințenie.

după situl www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire