SFINŢII

Sfântul Sabin (?-304)

În anul 304, împăratul Diocleţian şi colegii săi din tetrarhie au hotărât să întărească măsurile împotriva creştinilor şi au trimis tuturor guvernatorilor de provincii câte o copie după noul edict. O astfel de copie a primit şi Venustian, guvernator al provinciilor Umbria şi Etruria (astăzi Toscana) din centrul Italiei. «Poruncim ca toţi cei care profesează superstiţia creştină să fie constrânşi să aducă sacrificii zeilor; cei care vor refuza, să fie condamnaţi la moarte, iar averile lor să fie preluate de fisc».

Pe baza acestui ordin, Episcopul Sabin, sau Savin - din Assisi, împreună cu diaconii Exuperanţiu şi Marcel şi alţi clerici au fost arestaţi şi aruncaţi în închisoare. Procesul a început în forum - piaţa oraşului şi Venustian l-a întrebat pe Episcop: «Cu ce drept îndemni tu poporul să părăsească zeii noştri şi să treacă de partea unui om mort?». Sabin a răspuns: «Nu ai auzit tu niciodată că Isus Cristos, după ce a murit şi a fost îngropat, a treia zi a înviat?». Zâmbind ironic, guvernatorul a continuat: «Este în puterea ta să alegi: ori să sacrifici zeilor, ori să mori în chinuri; şi după aceea nu ai decît să învii, ca şi Cristos, învăţătorul tău, a treia zi».

Venustian a poruncit să i se taie mâinile Episcopului şi apoi s-a îndreptat către cei doi diaconi, care, după cum se spune în «Acta» tremurau în toată fiinţa lor. Întăriţi de încurajările păstorului lor, au rezistat tuturor promisiunilor şi ameninţărilor, şi au suportat fără şovăire chinul de a fi sfârtecaţi cu ghiare de fier, până când şi-au dat sufletul în mâinile Domnului.

Episcopul Sabin a fost dus din nou în închisoare, unde a întâlnit-o pe Matroana Serena, care l-a îngrijit cu dragoste şi l-a ajutat. Aici se afla şi un orb din naştere numit Priscianus; rugăciunile sfântului Episcop i-au redat vederea. Aflând despre aceasta, guvernatorul, care de mult timp suferea de o boală de ochi, a venit în temniţă şi l-a rugat pe Sabin, dacă poate, să-i vină în ajutor. Episcopul s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu pentru vindecarea ochilor judecătorului său, cerând în acelaşi timp şi harul vindecării sufletului. Venustian a constatat că s-a făcut deplin sănătos şi drept recunoştinţă l-a luat pe marele său binefăcător să locuiască în casele lui. În cele din urmă guvernatorul, împreună cu soţia şi copiii săi au primit Botezul, şi persecuţia împotriva creştinilor a încetat. Vestea despre schimbarea petrecută a ajuns la Roma; Maximilian Hercule, colegul lui Diocleţian, a trimis pe tribunul Lucius să-l pedepsească pe guvernatorul Etruriei şi al Urubriei şi să pună capăt vieţii Episcopului. Lui Venustian, soţiei sale şi celor doi copii ai lor li s-a tăiat capul în piaţa oraşului Assisi, iar Episcopul Sabin a fost dus la Spoleto şi bătut cu vergi pînă ce a murit. Deşi nu au fost martirizaţi în aceeaşi zi, «Martirologiul Roman» îi aminteşte pe toţi într-o singură zi, 30 decembrie, drept omagiu adus Sfântului Episcop Sabin, prin mijlocirea căruia Dumnezeu a întărit pe cei şovăitori şi a dat lumina credinţei celor care erau în întuneric şi în umbra morţii.

* * *

Numele personal Sabin reproduce adjectivul sabinus, nume atribuit bărbaţilor din provincia preromană Sabină. Nu se cunoaşte înţelesul de origine al cuvântului. Prin schimbarea lui b în v, în limba română se foloseşte varianta Savin, cu formele feminine Sabina, Savina.

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti