SFINŢII

Sfânta Irmina (?-716)

Sfânta Irmina, numită uneori şi Irma, şi Sfânta Adela, sau Adula, au trăit în perioada de pătrundere a creştinismului în Germania, au oferit ajutor spiritual şi material marilor apostoli Vilibrord şi Bonifaciu, au întemeiat mănăstiri, care ulterior au devenit celebre, şi din vechime sunt sărbătorite împreună la 24 decembrie, ajunul Naşterii Domnului. Aceste asemănări au determinat pe unii biografi să accepte afirmaţia cronicarului Teofredo, din secolul al XI-lea, că ele au fost surori; ulterior s-a dovedit că documentul pe care se bazase Teofredo, Carta Regelui Dagobert din 646, nu era autentic. Ceea ce se ştie sigur sunt următoarele:

Sfânta Irmina, fiica unei familii nobile, a fost logodită cu contele Herman. Acesta a murit înainte ca să aibă loc nunta şi Irmina a hotărât să se consacre cu totul lui Dumnezeu şi a intrat în mănăstirea benedictină întemeiată de Sfântul Modoald la Ohren, lîngă Trier, astăzi aflată în perimetrul oraşului. Când asupra mănăstirii, şi a oraşului s-a abătut o ciumă pustiitoare, Irmina, devenită stareţă, a apelat la rugăciunile şi sfaturile Sfântului Vilibrord, renumit pentru zelul şi sfinţenia vieţii sale; el a venit în Trier şi în urma rugăciunilor sale flagelul a încetat. Drept recunoştinţă, Sfânta Irmina i-a dăruit partea ei de moştenire de la Echternach şi aici Sfântul Vilibrord a zidit o biserică şi o mănăstire pentru bărbaţi, care-i poartă numele. Se pare că Sfânta Irmina a murit în jurul anului 716, cu aproape douăzeci de ani înaintea Sfintei Adela, şi capul ei se păstrează în biserica mănăstirii din Sponheim.

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti