SFINŢII

Sfântul Simeon Bătrânul (sec. I)
8 octombrie (calendarul latin)
3 februarie (calendarul bizantin)

Sfântul evanghelist Luca, istorisind naşterea şi copilăria lui Isus, aminteşte de un bătrân cu numele Simeon, care i-a întâmpinat pe Iosif şi Maria când au venit la templul din Ierusalim pentru ceremonia "purificării", la patruzeci de zile după naştere. Luând în braţele sale slăbite pruncul adus de tinerii soţi, venerabilul bătrân face prima mărturisire solemnă a credinţei în misiunea lui Mesia, de mântuitor al neamului omenesc: "Acum, slobozeşte pe robul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace. Căci ochii mei au văzut mântuirea Ta, înaintea feţei tuturor popoarelor. Lumină spre luminarea tuturor neamurilor, şi slava poporului Tău Israel" (Luca 2,29-32).

Apoi el binecuvântează pe mama fericită a dumnezeiescului Mântuitor, şi cu durere o previne asupra greutăţilor pe care le va avea de întâmpinat: "Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel, şi ca un semn care va trezi împotrivire; chiar prin sufletul tău va trece sabie, ca să se dea pe faţă gândurile multor inimi" (Luca 2,34-35).

Alte amănunte nu se cunosc despre Sfântul Simeon, canonizat de însuşi cuvântul Cărţii Sfinte, care-l numeşte "om drept şi temător de Dumnezeu" (Luca 2,25). Părerea că el ar fi fost tatăl lui Gamaliel, viitorul profesor al Apostolului Pavel, nu poate fi dovedită istoric, dar nici nu poate fi exclusă.

* * *

Numele Simeon a fost purtat de mai multe personaje biblice, în primul rând de unul dintre copiii patriarhului Iacob; la naşterea acestui copil, Lea, mama lui, a exclamat: "A auzit Domnul ruga mea" (Facere 29,23), şi i-a pus numele Simeon, adică "Domnul ascultă ruga". Cuvântul Simeon are la bază shama=a auzit, a îndeplinit. Acest nume se dădea copiilor ce s-au născut în urma rugăciunilor părinţilor. Formele Simeon şi Simion se apropie de un nume grecesc mai vechi, Simon, care are la bază adjectivul simos-simon=cârn. În franceză există numele de familie Camus=Cârnul, nume sau prenume ce se întâlneşte şi în limba română. În realitate se folosesc toate trei formele: Simion, Simeon, Simon, cu acelaşi înţeles. Există şi formele feminine Simona, Simina.

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti