SFINŢII

Fericita Zdenka Cecilia Schelingová (1916-1955)

Sora Zdenka Schelingová s-a născut la 24 decembrie 1916 la Krivá na Orave, fiind penultima dintre cei 11 fii, şi botezată la 27 decembrie 1916 cu numele de Cecilia. Părinţii ei, Pavol şi Zuzana, erau oameni oneşti, care le-au dat fiilor lor o educaţie religioasă exemplară, întemeiată pe rugăciunea vie şi pe munca îndeplinită cu conştiinciozitate.

În şcoală era iubită de colegi; era harnică, ascultătoare şi mereu gata să îi ajute pe ceilalţi. Fascinată fiind de iubirea şi de dăruirea surorilor de caritate ale Sfintei Cruci, la numai cincisprezece ani intră în mănăstire, hotărâtă să îşi consacre viaţa iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Părinţii ei au fost foarte mulţumiţi de alegerea ei, iar fraţii foarte mândri.

După ce a terminat şcoala de infirmiere şi formarea religioasă necesară, la 30 ianuarie 1937 a depus primele voturi cu numele de sora Zdenka. Şi-a început activitatea ca infirmieră în Humenné. În 1942, la invitaţia conducerii Spitalului de Stat, merge să lucreze la Bratislava, în secţia de radiologie, ca asistent de laborator. S-a dedicat bolnavilor cu o exemplară generozitate, gingăşie şi competenţă. Pentru mulţi a fost "model de soră şi de infirmieră".

După schimbarea politică din 1948, Partidul Comunist a început în fosta Cehoslovacie o aprigă persecuţie a Bisericii Catolice: mulţi credincioşi laici au fost discriminaţi din cauza credinţei lor, Episcopii şi preoţii au fost persecutaţi şi arestaţi, ordinele religioase au fost desfiinţate, iar membrii lor trimişi la munci forţate.

În acea epocă de teamă generală, sora Zdenka a înfruntat mai degrabă suferinţa decât să îşi trădeze conştiinţa şi să nu fie fidelă promisiunilor făcute lui Cristos şi Bisericii sale. Cu un curaj incredibil, în februarie 1952 l-a ajutat să fugă pe un preot catolic arestat, care era îngrijit în Spitalul de Stat în urma torturilor la care fusese supus în timpul interogatoriilor. După evadarea preotului, sora Zdenka s-a rugat sub crucea din capela spitalului: "Isuse, îţi ofer viaţa mea pentru a lui. Salvează-l!"

Securitatea i-a pregătit o capcană sorei Zdenka pentru a o lichida. După ce a fost arestată la 29 februarie 1952, sora a trebuit să suporte în timpul interogatoriilor multe chinuri îngrozitoare. În cele din urmă a fost condamnată, la 17 iunie 1952, la 12 ani de închisoare şi 10 ani de pierdere a drepturilor civile, fiind acuzată de înaltă trădare, una dintre crimele cele mai grave împotriva statului. Pentru toţi era clar că adevăratul motiv al condamnării era credinţa ei şi ura faţă de Biserică din partea ideologiei comuniste.

De la arestarea ei şi până în ultimele momente ale vieţii sale pământeşti a suportat toate suferinţele cu o răbdare eroică, cu hotărâre fermă, acceptând chiar să moară pentru Dumnezeu şi binele Bisericii şi fără nici o ranchiună faţă de cei care o făceau să sufere, strălucind astfel ca un exemplu de fidelitate şi de iertare. Lovită aproape până la moarte a murmurat: "Iertarea este lucrul cel mai mare din viaţă".

Când era de acum clar că din motive de sănătate nu îi mai rămânea mai mult de un an de viaţă, şi ca să nu moară în închisoare, la 16 aprilie 1955 a fost eliberată printr-o amnistiere. După mai puţin de trei luni, la 31 iulie 1955, şi-a încheiat viaţa sfântă şi eroică la Trnava. Astfel, la vârsta de 38 de ani, curajoasa şi mereu zâmbitoarea Slujitoare a lui Dumnezeu sora Zdenka Schelingová, devenită asemenea cu Isus Cristos pe Calea Crucii, a dat prin jertfa vieţii mărturia supremă a carităţii.

Imediat după moarte, poporul lui Dumnezeu a considerat-o pe sora Zdenka o martiră a credinţei. Astăzi, osemintele sale se odihnesc în biserica Sfânta Cruce din Podunajské Biskupice.

după www.vatican.va