SFINŢII

Sfântul Ianuariu (?-305)
Episcop
19 septembrie (calendarul latin)
21 aprilie (calendarul bizantin)

Conform datelor acceptate de cei mai mulţi istorici, Sfântul Ianuariu, patronul principal al oraşului Neapole, a fost martirizat în timpul cruntei persecuţii a împăratului Diocleţian, în Provincia Campania din sudul Italiei. Ianuariu era episcop de Benevento şi a fost arestat pe când mergea să-l viziteze în închisoare pe diaconul Sosso. Adus în faţa tribunalului prezidat de guvernatorul Timotei, i s-a cerut să ofere zeilor Imperiului sacrificiul prescris; deoarece a refuzat, i s-a aplicat condamnarea "ad bestias", urmând să fie sfâşiat de fiarele sălbatice în amfiteatrul din Pozzuoli. Deoarece nu au fost pregătite toate cele necesare pentru macabrul spectacol, Ianuariu, împreună cu alţi creştini, a fost decapitat aproape de circ şi apoi înmormântat.

După un secol, în anul 432, în prima duminică din luna mai, osemintele sfântului episcop au fost dezgropate şi aduse în oraşul Neapole. Cu acest prilej, o femeie credincioasă i-a predat episcopului Ioan două sticluţe cu sânge închegat, spunând că este din sângele Sfântului Ianuariu. Deoarece s-au exprimat unele îndoieli, spre uimirea episcopului şi a mulţimii de credincioşi, sângele din sticluţe s-a lichefiat şi a devenit de culoarea sângelui proaspăt. Sfântul Ianuariu a fost declarat patron principal al oraşului Neapole, şi locuitorii îi atribuie mijlocirii lui puternice faptul că oraşul lor nu a fost distrus de erupţiile vulcanului Vezuviu în anii: 1631, 1698, 1767, 1779, aşa cum s-a întâmplat cu Herculanum şi Pompei în anul 79.

Fenomenul neobişnuit al lichefierii sângelui s-a repetat de nenumărate ori în decursul veacurilor, la anumite date. Primele mărturii încep din anul 1329 şi sunt atât de numeroase, încât nu pot fi puse la îndoială. Fenomenul se petrece şi în epoca modernă, fără excepţie, de trei ori pe an: din sâmbăta înainte de prima duminică a lunii mai şi în următoarele opt zile, la 16 decembrie şi la 19 septembrie, timp de câte opt zile. Prima dată este în amintirea aducerii relicvelor în oraş, 16 decembrie aminteşte erupţia Vezuviului din 1631 şi 19 septembrie este ziua tradiţională a sărbătorii sfântului.

Miracolul merită manifestările de afectuoasă admiraţie cu care este înconjurat de toţi locuitorii oraşului şi ai împrejurimilor. Sincera devoţiune a napolitanilor faţă de acest martir, a cărui viaţă nu este deplin cunoscută, a determinat comisia de revizuire a calendarului să-i păstreze în continuare celebrarea liturgică introdusă din anul 1586. Fenomenul lichefierii sângelui, până acum încă neexplicat prin cauze naturale, are semnificaţia simbolică a puterii dătătoare de viaţă, izvorâtă din mărturia sângelui tuturor martirilor, putere ce susţine Biserica născută din sângele primului martir, Cristos cel Răstignit.

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti