SFINŢII

Sfântul Robert Bellarmin (1542-1621)
cardinal şi arhiepiscop
17 septembrie (calendarul latin)

Fiu al unei numeroase familii şi nepot al unui papă (mama era soră cu papa Marcel al II-lea), Robert Bellarmin s-a născut în 1542, la Montepulciano, o mică localitate din Toscana-Italia, unde tatăl său era magistrat. La vârsta de optsprezece ani, a intrat în Societatea lui Isus, renunţând definitiv la strălucita carieră civilă ce i se deschidea. Studiază teologia la Padova şi la Louvain şi, în 1576, ajunge primul titular al Catedrei "de controversiis" din cadrul Universităţii gregoriene, care pe atunci se numea Colegiul Roman, având misiunea grea de a-i pregăti pe studenţi de "controversele" în legătură cu învăţătura, istoria şi organizarea Bisericii Catolice, pe atunci atacate vehement de către teologii protestanţi. Între elevii săi de la Colegiul Roman s-a aflat şi tânărul Alois Gonzaga.

Pentru calităţile şi activitatea sa, în anul 1599, a fost numit cardinal şi arhiepiscop de Capua, unde a rămas până la moartea papei Clement al VIII-lea (1605), când s-a întors în Roma. Ca teolog oficial al Bisericii, a exercitat o mare influenţă în toate sectoarele vieţii bisericeşti, fiind admirat şi iubit de toţi pentru ştiinţa şi bunătatea lui şi pentru viaţa simplă pe care o ducea. A scris multe lucrări de exegeză, pastorală, ascetică; şi astăzi, voluminoasele cărţi "De controversiis" sunt fundamentale pentru apologetică.

A murit la Roma, în ziua de 17 septembrie 1621, şi, nu mult după această dată, s-a introdus procesul de canonizare, proces ce a durat aproape trei secole. Apoi, într-un singur an, 1930, Papa Pius al XI-lea i-a conferit întreitul titlu de fericit, de sfânt şi de învăţător al Bisericii. Cercetătorii au pus în lumină inteligenţa lui profundă şi subtilă, calităţi ce impun admiraţia, dar adesea au trecut cu vederea însuşirile foarte umane ale învăţatului iezuit, în măsură să-i atragă iubirea noastră. Astfel, se aminteşte că, în primii trei ani de viaţă călugărească, a suferit dureri de cap îngrozitoare şi, cu toate acestea, la absolvirea studiilor teologice, şi-a susţinut teza de doctorat timp de trei zile consecutiv, în faţa unui public fascinat de stilul şi cunoştinţele tânărului doctorand.

Activităţile multiple în cadrul şcolii nu l-au reţinut niciodată de la viaţa de rugăciune. Printre diferitele însărcinări, a împlinit şi oficiul de director spiritual şi, în această calitate, a fost alături de Sfântul Alois Gonzaga până în ultimele clipe ale vieţi sale curmate în floarea tinereţii, la vârsta de 23 de ani, în ziua de 21 iunie 1591. Dacă erudiţia lui vastă şi forţa de gândire pusă în slujba învăţăturii creştine catolice i-au meritat titlul de "ciocanul ereticilor", Catehismul, o lucrare simplă şi de mici proporţii, dar plină de înţelepciune, au făcut din Robert Bellarmin "maestrul", învăţătorul multor generaţii de copii, care, pe paginile acestei cărţi mici, în formă de dialog, au învăţat şi au îndrăgit adevărurile de temelie ale credinţei. După ce a umplut o bibliotecă întreagă cu operele sale teologice, către sfârşitul vieţii, a scris o carte: Arta de a muri, adică de a te pregăti la un sfârşit senin şi plin de speranţă.

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti