SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericita Hélene Marie Philippine de Chappotin de Neuville (1839-1904)

Hélene Marie Philippine de Chappotin de Neuville, Sr. Maria a Pătimirii, s-a născut la 21 mai 1839 la Nantes, în Franța, într-o familie nobilă creștină. Încă din copilărie a dat dovadă de deosebite daruri naturale și de o credință profundă.

În aprilie 1856, în timpul unor exerciții spirituale, a trăit prima experiență spirituală prin care s-a simțit chemată la o viață de dăruire totală. Moartea subită a mamei ei, o face să amâne punerea în practică a acestei dorințe. În decembrie 1860, cu permisiune Episcopului din Nantes, intră la Clarise, atrasă de idealul de simplitate și sărăcie a Sf. Francisc de Assisi.

Datorită unei boli grave se vede nevoită să părăsească mănăstirea. După vindecare, confesorul ei o îndrumă spre Societatea Sf. Fecioare Maria Reparatoare: la 15 august 1865 primește veșmântul și-și ia numele de Sr. Maria a Pătimirii.

În martie 1865, pe când era încă novice, este trimisă în India, în Vicariatul Apostolic din Madure, aflat în grija Societății lui Isus, unde surorile reparatoare se ocupau cu formarea călugărițelor dintr-o congregație autohtonă, și cu alte activități apostolice. Depune aici voturile temporare la 3 mai 1866.

Datorită talentelor și virtuților sale va fi numită superioară locală, iar mai târziu, în iulie 1867, superioară provincială. Sub îndrumarea ei se dezvoltă multe opere de apostolat. În 1874, fondează o casă nouă la Ootacamund în Vicariatul de Coimbatore, încredințat Societății Misiunilor Externe Paris. Însă în Madure, tensiunile din interiorul comunității se agravează într-atât încât, în 1876, douăzeci de călugărițe, printre care și Str. Maria a Pătimirii, sunt constrânse să părăsească Societatea Sf. Fecioară Maria Reparatoare, reunindu-se la Ootacamund sub jurisdicția Vicarului Apostolic de Coimbatore, Mons. Giuseppe Bardou.

În noiembrie 1876, Sr. Maria a Pătimirii merge la Roma pentru a reglementa situația celor douăzeci de surori separate, obținând de la Papa Pius al IX-lea, la 6 ianuarie 1877, autorizația de a fonda un nou Institut cu specific misionar, intitulat Misionarele Mariei.

La propunerea Congregației de Propaganda Fide, Maria a Pătimirii deschide la Saint-Brieuc, în Franța, un noviciat, unde se adună curând numeroase vocații. În iunie 1882, este autorizată să fondeze o casă în Roma și, prin circumstanțe providențiale, regăsește orientarea franciscană pe care Dumnezeu i-o indicase cu ani în urmă. La 4 octombrie 1882, este primită în Ordinul al 3-lea al Sf. Francisc (franciscane terțiare). După multe încercări, Institutul este afiliat Ordinului Fraților Minori în 1885, iar în 1896 sunt aprovate Constituțiile acestuia.

Înfrântă de ostenelile atâtor călătorii și a muncii de fiecare zi, Maria a Pătimirii moare în pace, după o scurtă boală, la San Remo, la 15 noiembrie 1904, lăsând mai bine de 2000 de călugărițe și 86 de case răspândite pe patru continente. Rămășițele sale pământești se odihnesc în oratoriul privat al casei generale a Institutului din Roma.

În februarie 1918 se deschide la San Remo Procesul informativ pentru Cauza Beatificării și a Canonizării. În 1941 este publicat Decretul asupra scrierilor sale și în anii următori sosesc la Sf. Scaun multe scrisori postulatorii din toate colțurile lumii, în favoarea Cauzei Slujitoarei lui Dumnezeu. La 28 iunie 1999 Papa Ioan Paul al II-lea recunoaște prin Decret virtuțile eroice ale Maicii Maria a Pătimirii. La 5 martie 2002, este recunoscută o minune dobândite de la Dumnezeu prin mijlocirea Venerabilei: vindecarea unei călugărițe bolnave de "TBC pulmonar-vertebral; Virusul lui Pott". La 23 aprilie 2002, în prezența Suveranului Pontif, Ioan Paul al II-lea, este promulgat decretul care deschide calea Beatificării Venerabilei Slujitoare a lui Dumnezeu.

www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire