SFINŢII

Fericita Eugenia Ravasco (1845-1900)

Eugenia Ravasco s-a născut la Milano la 4 ianuarie 1845, a treia din cei şase fii ai bancherului genovez Francesco Matteo şi ai nobilei doamne Carolina Mozzoni Frosconi. A fost botezată în Bazilica Santa Maria della Passione şi a primit numele de Eugenia Maria. În 1848, după moartea timpurie a mamei, tatăl ei s-a întors la Genova luându-l cu sine pe primul născut, Ambroziu, şi pe ultima fiică, Elisa, care avea doar un an şi jumătate.

Eugenia a rămas la Milano împreună cu sora ei Costanza, încredinţate grijii mătuşii lor Marietta Anselmi care, ca o mamă adevărată, s-a îngrijit de creşterea lor, educându-le cu iubire dar şi cu autoritate. Eugenia, vioaie şi expansivă, în copilăria ei o considera mama ei şi s-a legat de ea cu o afecţiune profundă.

În 1852, s-a alăturat restului familiei la Genova care va deveni de atunci reşedinţa ei definitivă. Aici l-a cunoscut pe unchiul Luigi Ravasco care a avut un rol deosebit în formarea ei, pe mătuşa Elisa Parodi şi pe cei zece fii ai lor alături de care a trăit pentru o vreme. Însă s-a ataşat foarte mult de surioara mai mică, Elisa, rezervată şi sensibilă, stabilind cu ea o profundă sintonie spirituală.

După trei ani, în martie 1855, a murit şi tatăl. Luigi Ravasco, bancher şi creştin convins, i-a luat în grijă pe nepoţii săi orfani; s-a îngrijit de formarea lor şi le-a încredinţat pe cele două surori unei guvernante calificate. La 21 iunie 1855, în Biserica Sant'Ambrogio din Genova, la 10 ani, Eugenia a primit Prima Împărtăşanie şi Mirul. Din acea zi s-a simţit atrasă de misterul Prezenţei Euharistice, într-atât încât nu trecea pe lângă o biserică fără să intre pentru a adora Preasfântul Sacrament. Cultul Euharistiei a devenit unul dintre elementele principale ale spiritualităţii ei, împreună cu cultul Inimii lui Isus şi al Mariei Neprihănite. Împinsă de o înnăscută compasiune faţă de cei suferinzi, încă din adolescenţă oferea cu generozitate şi din inimă celor săraci, nevoiaşi, făcând cu bucurie chiar sacrificii în acest sens.

În decembrie 1862, Eugenia Ravasco a pierdut şi sprijinul unchiului ei, Luigi. Încredinţându-se în Dumnezeu şi sfătuită de canonicul Salvatore Magnasco, viitorul Arhiepiscop de Genova, şi de avocaţi înţelepţi, a luat în mâini conducerea afacerilor familiei. Nu a reuşit însă să-l salveze pe fratele ei de pe drumul pe care apucase şi care l-a dus la ruina sa morală şi fizică. Pentru ea a fost una dintre suferinţele cele mai mari şi chiar o mare încercare pentru credinţa ei. În această perioadă, mătuşa Marietta Anselmi se pregătea să-i ofere nepoatei un viitor strălucit de soţie. Însă Eugenia îl ruga cu ardoare pe Domnul să-i arate calea adevărată pentru ea.

La 31 mai 1863, în Biserica Santa Sabina din Genova, unde intrase pentru a-l saluta pe Isus Euharistic, prin cuvintele preotului care se adresa credincioşilor în acel moment, Eugenia Ravasco a primit invitaţia divină de "a se dărui faptelor de binefacere din iubire pentru Inima lui Isus". A fost evenimentul care a luminat viitorul ei şi care i-a schimbat viaţa. Sub îndrumarea directorului ei spiritual, s-a pus fără rezerve la dispoziţia lui Dumnezeu, consacrându-i, spre slava sa şi binele sufletelor, viaţa, energia minţii şi a inimii, şi patrimoniul moştenit de la părinţi: "Aceşti bani - repeta - nu sunt ai mei, ci ai Domnului, eu sunt doar administratorul lor" (cf. Positio C.I., 70).

A suportat cu tărie reproşurile rudelor şi dispreţul doamnelor burgheze şi a început curajoasă să facă bine în jurul ei. A predat catehism în parohia ei, a colaborat cu Fiicele Neprihănitei ca asistentă a copilelor din cartier; a deschis o casă proprie pentru a le oferi o instruire religioasă, şi ateliere de gătit şi de cusut; i-a asistat pe bolnavii din spitale; i-a vizitat pe cei săraci, aducându-le mângâierea iubirii ei. Simţea o mare durere îndeosebi pentru tinerele şi copii părăsiţi, expuşi pericolelor de tot felul şi cu totul necunoscători în cele ale lui Dumnezeu.

La 6 decembrie 1868, la 23 de ani, a fondat Congregaţia religioasă Fiicele Preasfintelor Inimi ale lui Isus şi Mariei, cu misiunea de "a face bine" îndeosebi tineretului. Au apărut astfel şcoli, asociaţii, oratorii. Proiectul educativ al Maicii Ravasco era acela de a educa tinerii şi de a-i forma pentru o viaţă creştină solidă, activă, deschisă, ca să fie "cetăţeni oneşti în mijlocul societăţii şi sfinţi în cer".

În 1884, împreună cu alte surori, Eugenia Ravasco a făcut profesiune perpetuă. S-a dedicat dezvoltării şi consolidării Institutului care, aprobat de Biserica diecezană în 1882, va deveni de drept pontifical în 1909.

Eugenia Ravasco a murit la Genova la vârsta de 55 de ani, în Casa Mamă a Institutului, în dimineaţa zilei de 30 decembrie 1900. "Vă las pe toate în Inima lui Isus", a spus ea la despărţire.

www.vatican.va