SFINŢII

Fericita María Caridad Brader (1860-1943)

Caridad Brader, fiica lui Sebastiano Brader şi a Mariei Carolina Zahaner, s-a născut la 14 august 1860 la Kaltbrunn (Elveţia). A fost botezată a doua zi după naştere, cu numele Maria Josefa Carolina.

Dotată cu o inteligenţă ieşită din comun şi îndrumată pe calea ştiinţei şi a virtuţii de o mamă afectuoasă şi plină de grijă, micuţa Carolina îşi va maturiza formarea creştină printr-o intensă iubire faţă de Isus Cristos şi o afectuoasă devoţiune către Fecioara Maria.

După terminarea studiilor, Carolina se decide să aleagă viaţa călugărească. Alegerea ei a întâmpinat la început opoziţie din partea mamei ei, care între timp rămăsese văduvă, iar Carolina era unica sa fiică.

La 1 octombrie 1880 intră la Altstätten în mănăstirea franciscană de clauzură "Maria Hilf", care conducea un colegiu. În martie anul următor primeşte haina monahală şi numele de Maria Caridad a Iubirii Duhului Sfânt, iar după un an depune voturile călugăreşti. Datorită pregătirii sale pedagogice, a fost desemnată să predea în colegiul mănăstirii.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind de acum posibil pentru călugăriţele de clauzură să iasă din mănăstire, episcopii misionari căutau prin mănăstiri surori dispuse să meargă în ţările de misiune. Astfel, Mons. Pietro Schumacher, misionar al Sfântului Vincenţiu de Paul şi Episcop de Portoviejo (Ecuador), a scris o scrisoare călugăriţelor din Maria Hilf, cerând surori voluntare care să lucreze ca misionare în dieceza sa.

Surorile au răspuns cu entuziasm acestei cereri, iar printre cele şase surori care au plecat în misiune s-a numărat şi sr. Caridad Brader. În 1893, după cinci ani de muncă grea la Chone (Ecuador) şi după ce a catehizat multe grupuri de copii, sr. Caridad este trimisă în Columbia, la Túquerres. Aici ea şi-a manifestat toată pasiunea misionară şi lucra fără răgaz, fiind preocupată mai ales de cei mai săraci, de cei marginalizaţi, de cei care încă nu cunoşteau Evanghelia.

Datorită necesităţii urgente de a găsi mai multe misionare pentru un câmp atât de mare de apostolat, sprijinită şi de părintele german Reinaldo Herbrand, a fondat în 1894 Congregaţia Franciscanelor Mariei Neprihănite. La început, congregaţia a fost formată din tinere elveţiene, care, impulsionate de zel misionar, au urmat exemplul sr. Caridad. Curând însă li s-au alăturat şi tinere autohtone, iar Congregaţia a început să se extindă în diferite ţări.

Ca superioară generală, a condus Congregaţia sa din 1893 până în 1919 şi din 1928 până în 1940, an în care a respins categoric o altă realegere. În 1933, Congregaţia a primit aprobarea pontificală. La 27 februarie 1943, sr. Caridad Brader a murit în faimă de sfinţenie.

www.vatican.va