SFINŢII

Sfântul Ioan din Damasc (?-749)
4 decembrie (calendarul latin)
4 decembrie (calendarul bizantin)

Sfântul Ioan din Damasc, supranumit Damaschinul, face parte dintr-o familie arabă creştină şi este fiul unui înalt funcţionar al califului din Damasc. În copilărie a fost tovarăş de jocuri cu principele Yazid, care mai târziu l-a ridicat la aceeaşi demnitate pe care o avusele tatăl său, încredinţându-i un post echivalent cu ministerul de finanţe; prin funcţia ce o avea, Ioan era şi reprezentantul civil al comunităţii creştine pe lângă autorităţile arabe.

În acest timp, împăratul Leon al III-lea Isauricul al Constantinopolului dă decretul din anul 726 prin care interzice cultul icoanelor, considerat o formă de idolatrie. Împotriva acestei atitudini s-au ridicat majoritatea episcopilor din răsărit, carora li s-a alăturat şi Ioan din Damasc prin "trei discursuri în favoarea sfintelor icoane"; această scriere a dat o mare lovitură adversarilor cinstirii icoanelor şi a provocat mânia împăratului. Pentru a se răzbuna, Leon al III-lea a dispus să se întocmească o scrisoare ca venind din partea lui Ioan şi propunând să colaboreze cu împăratul pentru cucerirea oraşului Damasc. Scrisoarea a fost trimisă califului din Damasc, care fără a mai cerceta a dat ordin să i se taie mâna dreaptă lui Ioan. Cuprins de durere şi mâhnire, el vine acasă şi în faţa icoanei Maicii Domnului se roagă aproape o noapte întreagă; către dimineaţă a adormit şi în vis a văzut-o pe Maica Prea Curată cum i-a aşezat mâna la loc. Trezindu-se din somn, şi-a dat seama că nu a fost numai un vis, şi fără întârziere a alergat la calif şi i-a arătat mîna refăcută în chip miraculos; Califul şi-a dat seama de nevinovăţia secretarului său şi a voit să-l repună în drepturi, dar Ioan a cerut să fie dezlegat de orice obligaţie, şi împreună cu fratele său Cosma s-au dus la lerusalim şi au intrat în mănăstirea Sfântului Sava. Avea atunci cincizeci şi patru de ani. În mănăstire a aprofundat studiul teologiei, a fost sfinţit preot şi a desfăşurat o imensă activitate literară, cuprinzând poezie, liturgică, elocvenţă, filozofie, apologetica, muzică. El esle considerat ultimul sfânt părinte al Orientului şi este aşezat pe aceeaşi treaptă cu Sfântul Isidor de Sevillia, pentru operele monumentale pe care le-a scris, între care un loc deosebit îl are lucrarea "Izvoare ale cunoaşterii". A murit la 4 decembrie 749, în vârstă de 73 de ani. Peste trei ani, un conciliu al iconoclaştilor ţinut la Calcedon din porunca împăratului Constantin Copronimul, afirma cu satisfacţie : "Treimea i-a nimicit pe toţi trei", înţelegînd că a u murit cei trei mari apărători ai cinstirii icoanelor : Sfântul Gherman al Ierusalimului, Sfântul Ioan Damaschin şi Sfântul Gheorghe Cipriotul. Dar în anul 787, al VII-lea conciliu ecumenic, al II-lea de la Nicea, a declarat : "Treimea i-a glorificat pe toţi trei" - şi astfel au fost recunoscute meritele Sfântului loan Damaschin şi ale celorlalţi. El este numit "Chrisoroas" = "Fluviul de aur al oratoriei" şi în iconografia orientală esle adesea amintită vindecarea miraculoasă a mâinii tăiate. Q mare parte a operelor Sfîntului loan Damaschinul este dedicată preamăririi Prea Curatei Fecioare Maria.

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti