SFINŢII

Sfântul Francisc Xaveriu (1506-1552)
3 decembrie (calendarul latin)

La 7 aprilie 1506, în castelul Xavieri din Navarra, regiune în nordul Spaniei, la poalele munţilor Pirinei, s-a născut fiul soţilor Juan de Jassu şi Maria de Azpilcuea, căruia i s-a dat numele Francisc, şi care avea să devină apostolul Indiei Orientale, al insulelor Malacca şi Molusce, şi al Japoniei, Sfântul Francisc Xaveriu, patronul misiunilor. Tatăl său, consilier al regelui Navarrei, a visat să-l vadă ajuns pe cele mai înalte trepte sociale, şi cu acest gând l-a trimis la Paris, unde a făcut studii strălucite.

Providenţa divină a voit ca Francisc să locuiască în aceeaşi cameră cu un alt student spaniol, care de mult timp trecuse de vârsta studenţiei, dar consumat de dorinţa de a se pregăti pentru o chemare numai de el ştiută, se trudea din greu să ajungă din urmă pe cei mai tineri decât el cu cincisprezece ani: era Ignaţiu de Loyola, născut în anul 1491. Ignaţiu, aflat la un înalt grad de viaţă spirituală, după îndelungate discuţii, a privit adânc în ochii lui Francisc şi într-o zi a spus: "O inimă atât de mare şi un suflet atât de nobil nu pot fi mulţumite cu trecătoarele onoruri pământeşti. Ambiţia ta trebuie să urmărească gloria care durează veşnic". În ziua de 15 august 1534, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, Francisc, împreună cu Ignaţiu şi cu alţi colegi, au coborât în cripta bisericii de pe Montmartre - Muntele martirilor, şi sub privirile Preacuratei s-au consacrat lui Dumnezeu şi au făcut votul de sărăcie desăvîrşită; apoi şi-au propus să meargă în Ţara Sfântă şi de acolo să înceapă opera lor misionară, după ce mai întâi vor fi declarat supunere necondiţionată faţă de Sfântul Părinte Papa. Cu acest gând au pornit spre Roma. În drumul lor continuau studiul teologiei, în vederea hirotonirii, se opreau la biserici şi spitale şi ajutau la diferite treburi, spre a-şi cîştiga bucăţica de pâine, îşi impuneau renunţări şi penitenţe aspre. Primind binecuvântarea Suveranului Pontif au pornit spre Ţara Sfântă, dar războiul dintre veneţieni şi turci i-a împiedicat să-şi ducă planul la îndeplinire. Conform dispoziţiilor Papei, au fost hirotoniţi preoţi la Veneţia şi repartizaţi la diferile activităţi pastorale.

Francisc a lucrat câtva timp la Padova şi Bologna, apoi s-a întors la Roma, unde a colaborat cu Ignaţiu de Loyola la redactarea Constituţiilor Societăţii lui Isus. În 1539, regele Portugaliei a cerut misionari şi un delegat apostolic pentru Indiile Orientale. Deoarece călugărul destinat acestei misiuni s-a îmbolnăvit, Ignaţiu a apelat la Francisc Xaveriu, care a rostit celebrele cuvinte: "Pues, heme aqui!" "Ei bine, iată-mă aici!"; şi-a cârpit reverenda, a adunat puţinele lucruri personale, şi împreună cu doi confraţi s-au îmbarcat pentru India. Întrebat dacă nu vrea să treacă pe acasă să-şi ia rămas bun, a răspuns: "Ordinul este să mergem în India". În timpul călătoriei, delegatul apostolic îşi spăla singur rufele, ajuta pe marinari la curăţenie, era părintele şi păstorul sufletesc al tuturor. La 6 mai 1542 au debarcat pe coasta de vest a Indiei, în regiunea Goa.

Activitatea sa misionară a durat zece ani şi a cuprins o arie atât de întinsă, încât chiar cu mijloacele actuale de locomoţie ar fi greu de străbătut. O mare parte din India, insulele Malassa şi Molusce şi altele i-au ascultat cuvântul înflăcărat, însoţit de multe fapte miraculoase, printre care în mai multe împrejurări s-a repetat minunea din ziua Rusaliilor, deoarece toţi care îl ascultau, deşi vorbeau diferite limbi, înţelegeau ceea ce el le spunea. Biografii lui vorbesc de multe vindecări miraculoase, învierea a patru morţi, prezicerea unor evenimente viitoare. "El nu le cerea să înţeleagă tot ce le spune, dar îi ajuta să-şi schimbe cu totul viaţa", reflectează unul dintre biografi. Durerea lui cea mare şi una din principalele piedici în calea răspândirii cuvântului evanghelic era purtarea nedemnă, cruzimea şi imoralilatea multora dintre europenii veniţi în acele părţi. Când refuzau să-i pună la dispoziţie o barcă, pentru a trece în altă insulă, spunea : "Dacă în acele insule s-ar afla mine de aur, creştinii s-ar repezi în grabă. Dar nu sunt acolo decât suflete care trebuie mântuite!".

După şapte ani de activitate în India, a trecut în Japonia, unde a rămas douăzeci şi opt de luni. Aici a întemeiat o comunitate creştină puiternică, ce avea să se menţină în credinţă, deşi nemaiavând preoţi, până în secolul al XlX-lea, când a fost descoperită de misionarii reprimiţi pe pământul insulei, după o perioadă de grele prigoane.

Inima şi gândul lui Francisc erau puternic atrase de imensele întinderi ale Chinei. Părăsind Japonia, s-a reîntors la Goa şi de aici s-a îmbarcat pentru China, la 14 aprilie 1552. Ajuns pe insula Sancian, la 150 km în faţa portului Canton, întovărăşit de un singur tânăr chinez, aştepta un prilej potrivit să treacă pe celălalt ţărm, dar ostenelile neîntrerupte şi lipsurile de tot felul şi-au spus cuvîntul. În ziua de 2 decembrie, un colonist sărac, aflat întâmplător pe insulă, l-a găsit căzut la pământ, sleit cu totul de puteri, cu faţa întoarsă spre continentul galben; l-a dus în coliba lui şi a încercat să-l ajute, dar a doua zi, 3 decembrie 1552, la vîrsta de patruzeci şi şase de ani, a închis ochii pentru totdeauna. Mâna care botezase peste treisute de mii de convertiţi şi binecuvântase mulţimi nenumărate acum se odihnea.

Pentru marea lui dorinţă de a mântui sufletele, Sfântul Xaveriu este chemat în ajutor în rugăciunile pentru întoarcerea celor rătăciţi, şi Sfînta Biserică l-a proclamat patron principal al misionarilor.

* * *

Xaveriu este numele locului unde s-a născut Sfântul Francisc, dar uneori se foloseşte ca prescurtare a numelui întreg. Cuvîntul Xaveriu provine din transformarea fonetică a cuvintului basc Etshaberei, şi înseamnă "Casă nouă".

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti