SFINŢII

"ESTE O FETIŢĂ CARE CERE SĂ INTRE ÎN CARMEL!"

Printre cei care se opuneau intrării Terezei în Carmelul din Lisieux, era şi Superiorul religios al mânăstirii, un anume Delatroëtte, înverşunat într-un mod deosebit în a judeca toată treaba ca nechibzuită. Acesta s-a arătat nemulţumit până la sfârşit şi i-a scris Terezei: "Eu sunt fericit că dumneata îi ceri lui Dumnezeu harul de a fi o sfântă carmelitană, dar îmi pare rău că insişti atât de mult ca să-ţi grăbeşti intrarea. Mă tem că mai târziu te vei căi." Tereza însă spunea: "Cât de bun e Pruncul Isus să mă ia atât de tânără!". Era atât de convinsă, încât s-a dus ea însăşi să-şi apere cauza, mai întâi la Episcopul diocezei, apoi la Roma, direct la Papa. Lui Leon al XIII-lea i-a fost prezentată chiar aşa: "o fetiţă care cere să intre în Carmel la 15 ani".

Tereza a considerat acest pelerinaj prin toată Italia, până la Roma, ca fiind "călătoria sa de nuntă".

Am petrecut 6 zile ca să vizităm principalele minuni ale Romei şi într-a şaptea zi am văzut-o pe cea mai mare dintre toate: Leon al XIII - lea... După liturghie, a început audienţa... Ni s-a spus că e interzis să-i vorbeşti Papei, pentru că audienţa s-ar fi prelungit prea mult... Un moment mai târziu eram la picioarele Sfântului Părinte; după ce i-am sărutat papucul El mi-a prezentat mâna, dar în loc să i-o sărut le-am pus şi pe ale mele şi, ridicând spre chipul său ochii înmuiaţi în lacrimi, am exclamat: "Sfinte Părinte, am un mare har să vă cer!... ". Atunci, Suveranul Pontif şi-a aplecat capul spre mine astfel încât chipul meu aproape că îl atingea pe al lui, şi am văzut ochii lui negri şi profunzi care mă fixau şi care păreau că mă pătrund până în străfundul inimii. "Sfinte Părinte, i-am spus, permiteţi-mi să intru în Carmel la 15 ani!...". Poate că emoţia făcuse ca să-mi tremure vocea, pentru că Sfântul Părinte s-a îndreptat către Mons. Révérony care mă privea cu uimire şi nemulţumire, şi-i spuse: "Nu înţeleg prea bine" (...).

"Sfinte Părinte - a răspuns Vicarul General - este o fetiţă care doreşte să intre în Carmel la 15 ani, dar superiorii examinează chestiunea."

"Atunci, fiica mea - a reluat Sfântul Părinte privindu-mă cu bunătate - să faci ce îţi vor spune superiorii." Atunci, sprijinindu-mi mâinile pe genunchii săi, am făcut o ultimă tentativă şi i-am spus cu o voce rugătoare: "O! Sfinte Părinte, dacă dumneavoastră aţi spune da, toţi ar fi de acord! ...". M-a privit fix şi a pronunţat aceste cuvinte accentuând fiecare silabă: "Hai... hai... Vei intra dacă Bunul Dumnezeu o vrea..." (Accentul său avea ceva atât de pătrunzător şi de convins că mi se pare că încă-l mai aud).

(Manuscrisul A)