SFINȚII 

Sf. Tereza de Lisieux: viața este iubire
Antonio Maria Sicari

achizitionare: 29.07.2003; sursa: Părinții Carmelitani Desculți

Inapoi la cuprins

O FETIȚĂ CARMELITANĂ?

Mânăstirile carmelitane de clauzură - fondate de Sf. Tereza din Avila în secolul al XVI-lea - sunt locuri unde trăiesc mici comunități de femei consacrate rugăciunii contemplative din iubire pentru Domnul Isus. Trăiesc, ca să zicem așa, ascunse în inima Bisericii și a lumii. Dar de aici țâșnește sângele viu care apoi se împrăștie în corpul Bisericii. Pe timpul Terezei de Lisieux se spunea: "Dacă vrei să găsești suflete mari, trebuie să mergi într-un Carmel!". Tereza a început, încă de foarte mică (de pe la doi ani), să spună că s-ar fi făcut călugăriță. Repeta tot ce auzea de la sora mai mare. Dar ea a considerat mereu această "imitare" copilăroasă ca pe-un har, ca pe o atenție deosebită a lui Isus care o "prevenea" și o alegea imediat. După harul de Crăciun s-a simțit pregătită și a cerut să intre în Carmel la 15 ani. Mulți adulți (mulți clerici inclusiv) au sfătuit-o călduros să nu facă acest lucru: era încă atât de mică! Dar tocmai asta dorea Tereza: să se ducă ca o copilă acolo unde iubirea e deja mare și puternică.

Așa cum spune Sf. Ioan al Crucii în cântarea sa: "Nu aveam nici călăuză, nici lumină, în afară de cea care-mi strălucea în inimă, acea lumină mă călăuzea mai sigur decât cea de la amiază spre locul în care mă aștepta Cel care mă cunoaște perfect." Acel loc era Carmelul: înainte să mă "odihnesc la umbra Celui pe care-l doream", trebuia să trec peste multe încercări, dar chemarea Divină era atât de stăruitoare încât, dacă ar fi trebuit să trec prin foc, aș fi făcut-o ca să-i fiu fidelă lui Isus....

(Manuscrisul A)

Unchiul spunea că este împotriva prudenței umane să lași să intre în Carmel o copilă de 15 ani. Viața carmelitană fiind în ochii lumii o viață de filosof, se aducea o mare jignire religiei lăsând ca o fetiță fără experiență să o îmbrățișeze... Toți ar fi vorbit, etc... etc... A spus chiar că, pentru a-l convinge să mă lase să plec, era nevoie de-o minune.

(Manuscrisul A)

Oh, Paulina, niciodată n-am mai suferit atâta! dacă continuă așa, cred că voi muri de supărare; văd bine că unchiul așteaptă o minune, dar Bunul Dumnezeu nu va face o minune pentru mine... Se spune că e extraordinar să intri la 15 ani. E trist că este atât de extraordinar, dar atunci eu nu înțeleg de ce Dumnezeu cere un lucru imposibil; mie mi se pare că Bunul Dumnezeu cere numai lucruri posibile, iar mie îmi cere asta. Nu mai am decât o speranță: rugăciunea; și eu mă rog, mă rog, dacă tu ai știi cu câtă ardoare! În fiecare zi îi spun lui Dumnezeu: Doamne, tu ești Atotputernic, și unchiul meu te ascultă mereu; când vei fi în inima lui, spune-i tare de tot că Tu mă vrei fără întârziere... O, Isuse, ia-mă de Crăciun!

(Cuvintele Terezei pe care Paulina - Sora Agneza a lui Isus -
le comunică unchiului în scrisoarea din 21 octombrie 1887)
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire