SFINŢII

Prezenta lucrare ne-a fost pusă la dispoziţie de Părinţii Carmelitani prin pr. Tarcisio Favaro, căruia îi mulţumim în mod deosebit. Autorul lucrării este pr. Antonio Sicari, iar traducerea aparţine Comunităţii Carmelite din Bucureşti.
 
Prezentare lucrării

1. Povestea unei familii
   
2. A educa: a-i conduce pe copii la Dumnezeu, adevăratul lor Tată
   
3. A educa: a face casa frumoasă ca o biserică şi biserica familiară ca o casă
   
4. Copilăria este expusă durerii şi miracolului
   
5. Harul de Crăciun
   
6. O fetiţă carmelitană?
   
7. Tatăl îşi încredinţează fiica Părintelui Ceresc
   
8. "Este o fetiţă care cere să intre în Carmel!"
   
9. "Ţărmul binecuvântat" al Carmelului
   
10. Viaţa carmelitană
    
11. Ca Sfânta Fecioară
    
12. Tereza Pruncului Isus şi a Sfintei Feţe
    
13. În inima Bisericii, eu voi fi iubirea
    
14. Doctrina Terezei: "un drum mic, cu totul nou"
    
15. Marile principii teologice ale Terezei
    
16. Act de dăruire Iubirii Milostive
    
17. Bătălia credinţei
    
18. Ca Isus: tenebrele din Vinerea Sfântă şi Inima Rănită
    
19. A muri din iubire
    
20. Eu nu mor, intru în viaţă
    
21. Aminteşte-ţi: viaţa e iubire
    

Ce bucurie să apărem de nebune în ochii lumii! Fiecare îi judecă pe ceilalti după propria persoană şi, deoarece lumea este smintită, se gândeşte bineînţeles că smintitele suntem noi! Dar la urma urmelor, noi nu suntem primele. Singura crimă care i-a fost reproşată lui Isus de către Irod a fost aceea că este nebun, iar eu gândesc la fel ca Irod! Da, era o nebunie să cauţi inimile mici ale muritorilor... Era nebun Dumnezeul nostru să vină pe pământ ca să caute nişte păcătoşi cu scopul de a-i face prietenii lui, apropiaţii lui, semenii lui.

Şi nu suntem nişte trândave!

Isus ne-a apărat în persoana Mariei Magdalena; el era la masă, Marta servea, Lazăr mânca cu el şi cu discipolii. Pe când Maria nu se gândea să mănânce ci să-i facă pe plac Aceluia pe care-l iubea. Astfel că a luat un vas plin cu un parfum foarte scump şi, spărgând vasul, a turnat parfumul în părul lui Isus...Atunci toată casa a fost invadată de acel parfum, dar APOSTOLII au murmurat împotriva Magdalenei!...

E exact cum ni se întâmplă nouă: creştinii cei mai înfocaţi, preoţii, consideră că suntem exagerate, că ar trebui să servim precum Marta, în loc să-i consacrăm lui Isus vasele vieţilor noastre cu parfumul pe care-l conţin...

Şi totuşi, ce contează că vasele noastre sunt sparte, dacă Isus e consolat şi lumea, împotriva voinţei sale, e constrânsă să simtă parfumul care se răspândeşte şi care foloseşte la purificarea aerului otrăvit pe care aceasta o respiră incontinuu?

Sf. Tereza de Lisieux
(Scrisoarea 169, din 19 august 1894)