SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Sfânta Scriptură - text integral
versiunea ortodoxă

achizitionare: 20.07.2003

Osea

Capitolul 1.
Proorocie despre fărădelegea poporului Israel. 

  1. Cuvântul Domnului care a fost către Osea, feciorul lui Beeri, în vremea domniei lui Ozia, Iotam, Ahaz și Iezechia, regii din Iuda, și în zilele lui Ieroboam, fiul lui Ioaș, regele din Israel. 

  2. Începutul cuvântului Domnului către Osea. Și a grăit Domnul către Osea: "Ia-ți de nevastă o femeie desfrânată și să ai copii de desfrânată! Căci iată a desfrânat pământul lui Israel, abătându-se de la Domnul". 

  3. Atunci s-a dus el și și-a luat de soție pe Gomer, fiica lui Diblaim, și ea a rămas însărcinată și i-a născut un fiu. 

  4. Și a zis Domnul către acesta: "Pune-i numele Izreel! Căci iată puțină vreme mai este și Eu voi răzbuna vărsările de sânge ale lui Israel asupra casei lui Iehu și voi sfârși regatul casei lui Israel. 

  5. Și atunci voi sfărâma arcul lui Israel în valea lui Izreel!" 

  6. Și ea a rămas însărcinată și a mai născut o fiică. Și i-a zis atunci Domnul: "Pune-i numele Lo-Ruhama (Cea neiubită), căci de acum încolo nu voi mai avea milă de casa lui Israel, ca să-i iert păcatele. 

  7. Dar de casa lui Iuda Mă voi milostivi și o voi mântui prin Domnul Dumnezeul lui Israel, și nu-i voi mântui pe ei nici cu arcul, nici cu sabia, nici prin luptă, nici prin puterea cailor sau a călăreților". 

  8. Și ea a înțărcat pe Lo-Ruhama și a rămas însărcinată și a născut încă un fiu. 

  9. Și a zis: "Pune-i numele: Lo-Ami (Nu este poporul Meu), căci voi nu sunteți poporul Meu, iar Eu nu sunt Dumnezeul vostru!" 

Capitolul 2.
Pedepsirea fărădelegii lui Israel. Dumnezeu făgăduiește întoarcerea. 

  1. Iar numărul fiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, care nu se socotește, nici nu se numără. Și în loc să vă zică vouă: "Voi nu sunteți poporul Meu", 

  2. Vi se spune: "Voi sunteți fiii Dumnezeului celui viu!" 

  3. Și se vor aduna Iudeii și fiii lui Israel laolaltă și își vor alege o căpetenie și vor ieși din țara robiei și Izreel se va face mare și vor numi pe fratele lor: "Ami" și pe sora lor: "Ruhama". 

  4. Osândiți pe mama voastră, învinuiți-o - că ea nu mal este femeia Mea, iar Eu nu mai sunt bărbatul ei ca să lepede de la dânsa podoabele desfrânării ei și semnele destrăbălării dintre sânii ei; 

  5. Altfel, Eu îi voi dezveli goliciunea ei și o voi înfățișa goală ca în ziua când s-a născut și o voi preface într-un pustiu, ca un pământ uscat și o voi prăpădi de sete. 

  6. Nu voi avea milă de fiii ei - că ei sunt copii de desfrânată - 

  7. De vreme ce mama lor a preadesfrânat, cea care i-a zămislit a săvârșit lucruri rușinoase. Că ea a zis: "Mă voi duce după iubiții mei, cei care îmi dau pâine, apă, lână și în, untdelemn și băuturi". 

  8. Pentru aceasta iată că-i voi astupa drumul său cu mărăcini, voi ridica zid, ca ea să nu-și mai găsească cărările sale. 

  9. Ea va umbla după iubiții săi, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va afla. Și va grăi atunci: "Merge-voi și mă voi întoarce la bărbatul meu cel dintâi, că atunci îmi mergea mai bine decât acum". 

  10. Dar ea n-a recunoscut că Eu am fost Acela Care i-a dat ei grâul, mustul și untdelemnul și i-am înmulțit argintul și aurul pe care l-a întrebuințat pentru Baal. 

  11. Pentru aceasta îmi voi lua înapoi grâul la vremea lui și mustul la timpul lui și-Mi voi lua lâna și inul cu care ea își acoperă goliciunea ei. 

  12. Și acum voi descoperi goliciunea ei în ochii iubiților ei și nimeni nu va putea s-o scape din mâna Mea. 

  13. Și voi face să încetez toate desfătările ei, sărbătorile și lunile noi și zilele de odihnă și toate prăznuirile ei. 

  14. Și voi pustii via ei și smochinii ei, despre care ea zicea: "Acesta este darul pe care mi l-au dat iubiții mei". Și-i voi preface în păduri și-i vor strica dobitoacele cele sălbatice. 

  15. "Și o voi pedepsi pentru zilele de sărbătoare în cinstea lui Baal, căruia îi aducea tămâieri, atunci când se gătea cu inelele sale și își punea podoabele și se ducea după iubiții ei, iar pe Mine M-a dat uitării", zice Domnul. 

  16. Pentru aceasta, iată Eu o voi atrage și o voi duce în pustiu și voi vorbi inimii ei; 

  17. Și îi voi da viile ei de acolo și valea Acor o voi preface în poartă de nădejde; și ea va fi voioasă ca în vremea tinereții ei, ca în ziua când tu ai scos-o din pământul Egiptului. 

  18. Și va fi în vremea aceea - zice Domnul - că ea Mă va numi: "Bărbatul meu" și nu-Mi va mai zice: "Baalul (stăpânul) meu". 

  19. Și voi scoate din gura ta numele Baalilor și nu vor mai fi chemați fiecare pe numele lor. 

  20. Și voi încheia în ziua aceea un legământ cu dobitoacele câmpului și cu păsările cerului și cu târâtoarele de pe pământ și voi sfărâma arcul și sabia și voi face să nu mai fie război în țară, iar pe cei ce o locuiesc, îi voi pune la adăpost. 

  21. Și te voi logodi cu Mine pe vecie și te voi logodi Mie după dreptate și bunăcuviință întru bunătate și dragoste; 

  22. Și te voi logodi Mie întru credincioșie, ca să cunoști că Eu sunt Domnul! 

  23. și în ziua aceea, zice Domnul, Eu voi răspunde cerurilor, iar cerurile vor răspunde pământului, 

  24. Și pământul va răspunde grâului, mustului și untdelemnului, și ele vor răspunde lui Izreel. 

  25. Și-Mi voi semăna pe Israel în tară și Mă voi milostivi spre Lo-Ruhama și voi zice către Lo-Ami: "Tu ești poporul Meu", iar el Îmi va răspunde: "Tu ești Dumnezeul meu!" 

Capitolul 3.
Despre necredința poporului și îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. 

  1. Și a zis Domnul către mine: "Du-te iarăși și iubește o femeie îndrăgită de un prieten, și totuși desfrânată, așa precum Domnul iubește pe fiii lui Israel, deși ei se întorc spre dumnezei străini și iubesc turtele de struguri". 

  2. Și am cumpărat-o pe preț de cincisprezece sicli de argint, un homer de orz și un letec de orz; 

  3. Și i-am zis: "Zile fără număr vei sta așa, nu vei desfrâna și nu vei fi a nici unui bărbat, și Eu voi face asemenea față de tine". 

  4. Că zile fără de număr fiii lui Israel vor rămâne fără rege, fără căpetenie, fără jertfă, fără stâlp de aducere aminte, fără efod și fără terafimi. 

  5. După aceasta, fiii lui Israel se vor întoarce la credință și vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor, și pe David, împăratul lor, iar la sfârșitul zilelor celor de pe urmă se vor apropia cu înfricoșare de Domnul și de bunătatea Lui. 

Capitolul 4.
Dumnezeu mustră necredința Israeliților. 

  1. Ascultați cuvântul Domnului, voi, copii ai lui Israel, că Domnul stă la judecată cu locuitorii pământului, 

  2. Că nu mai este credință, nici iubire, nici cunoaștere de Dumnezeu în țară. 

  3. Toți jură strâmb, mint, ucid, fură și sunt desfrânați; săvârșesc fapte silnice, iar sângele vărsat curge peste sânge. 

  4. Pentru aceasta țara e în mare jale, iar cei ce o locuiesc sunt fără vlagă. 

  5. Tu te poticnești ziua, iar noaptea se poticnește cu tine și profetul și voi face să piară poporul tău. 

  6. Poporul Meu va pieri, pentru că nu mai cunoaște pe Domnul. Și pentru că tu ai trecut cu vederea cunoașterea Domnului, Eu te voi da la o parte din preoția Mea. Și fiindcă tu ai uitat de legea Domnului, și Eu voi uita pe fiii tăi. 

  7. Cu cât s-au înmulțit, cu atât au păcătuit împotriva Mea; cinstea lor au schimbat-o în rușine. 

  8. Ei se hrănesc din fărădelegile poporului Meu, și năzuința lor este numai către păcat. 

  9. Dar și poporului i se va întâmpla ca și preotului; voi pedepsi purtarea lui, iar faptele lui le voi întoarce împotriva lui; 

  10. Vor mânca, dar nu se vor sătura. Când se vor desfrâna, nu se vor înmulți, că au părăsit pe Domnul. 

  11. Desfrânarea, vinul și mustul dau curaj inimii. 

  12. Poporul Meu întreabă o bucată de lemn și toiagul lui îi vestește viitorul, că un duh de desfrânare i-a făcut să rătăcească și au săvârșit destrăbălări, depărtându-se de Dumnezeul lor; 

  13. Ei aduc jertfe pe vârfurile munților și tămâieri pe înălțimea colinelor, sub stejari, plopi și terebinți, căci umbra este bună. Iar dacă fiicele voastre se desfrânează și nurorile voastre sunt prea desfrânate, 

  14. Nu voi pedepsi pe fetele voastre fiindcă au fost ticăloase și nici pe nurorile voastre că s-au desfrânat, că ele înseși merg laolaltă cu desfrânatele și aduc jertfă la un loc cu ticăloasele, astfel că poporul Meu merge la pieirea lui. 

  15. Dacă te desfrânezi, o, Israele, Iuda să nu mai păcătuiască. Nu mai veniți la Ghilgal și nu vă mai suiți în Bet-Aven și nu vă jurați: "Viu este Domnul!" 

  16. Că asemenea junincei îndărătnice, așa și Israel s-a îndărătnicit. Și să-i mai pască pe ei Domnul ca pe un miel în pășuni întinse? 

  17. Efraim este alipit de idoli; lasă-l!... 

  18. După ce isprăvesc de băut, se dedau desfrâului; iar mai-marii lor năzuiesc numai către fapte de rușine. 

  19. Vântui îi va strânge în aripile sale și rușinea îi va cuprinde din pricina jertfelor lor. 

Capitolul 5.
Fărădelegea lui Israel și a lui Iuda. Prezicerea pedepsei lor. 

  1. Ascultați acestea voi, preoților, și luați aminte voi cei din casa lui Israel, și plecați urechea, voi cei din casa regelui, căci către voi se îndreaptă hotărârea, fiindcă ați fost un laț la Mițpe și o cursă întinsă pe Tabor. 

  2. Și la Sitim au săpat o groapă adâncă. Nu mai e nici o scăpare pentru ei toți! 

  3. Iată Eu cunosc Efraimul, iar Israelul nu se poate ascunde de Mine că tu, Efraime, chiar acum ai săvârșit fapte de ocară și Israelul s-a întinat cu spurcăciuni. 

  4. Faptele lor nu le dau răgaz să se întoarcă la credința în Domnul Dumnezeul lor, că un duh de ticăloșie sălășluiește înăuntru lor și pe Domnul nu vor să-L cunoască. 

  5. Trufia lui Israel mărturisește pe față împotriva lui; Israel și Efraim se vor prăbuși din pricina fărădelegilor lor, de asemenea și Iuda va cădea cu ei. 

  6. Cu oile și cu boii lor vor merge să caute pe Domnul, dar nu-L vor afla. El S-a despărțit de ei! 

  7. Căzut-au de la credința în Domnul, că au născut fii din desfrânare; de aceea, la sărbătoare de lună nouă vor fi nimiciți ei și țarinile lor. 

  8. Sunați din corn în Ghibea și din trâmbiță în Rama; strigați de deznădejde în Bet-Aven! Ia seama, Veniamine! 

  9. Efraim va fi pustiit în ziua judecății; pentru semințiile lui Israel vestesc un lucru care se va adeveri. 

  10. Căpeteniile lui Iuda. au fost ca unii care schimbă piatra de hotar; peste ei voi vărsa ca apa întărâtarea Mea! 

  11. Efraim este asupritor, calcă dreptul fiecăruia, fiindcă îi place să alerge după idoli. 

  12. Iar Eu sunt ca o molie pentru Efraim, ca un cariu pentru casa lui Iuda. 

  13. Când Efraim a văzut boala lui, iar Iuda rana lui, Efraim s-a îndreptat spre Asiria și a trimis soli către regele din Iareb. Acela însă n-a putut să-l tămăduiască și să-l vindece de rana lui; 

  14. Căci Eu sunt ca un leu față de Efraim și ca un pui de leu față de casa lui Iuda. Eu, Eu sfâșii și Mă duc și nimeni nu poate să-i scape din mâna Mea. 

  15. Mă duc să nu Mă mai întorc la locul Meu, până ce nu se vor căi și-Mi vor căuta fața Mea. Întru strâmtorarea lor ei umblă după Mine, zicând: 

Capitolul 6.
Pedeapsa lui Dumnezeu îndeamnă spre pocăință. 

  1. "Veniți să ne întoarcem către Domnul, căci numai El, după ce ne-a rănit, ne tămăduiește, iar după ce ne-a bătut, ne leagă rănile noastre. 

  2. Și după două zile din nou ne va da viață, iar în ziua a treia ne va ridica iarăși și vom trăi în fața Lui. 

  3. Să-L cunoaștem, să ne sârguim să cunoaștem cine este Domnul! Venirea Lui este sigură ca ivirea zorilor. Că El va veni la noi ca o ploaie timpurie și ca o ploaie târzie care adapă pământul". 

  4. Ce să-ți fac ție, Efraime? Ce să-ți fac ție, Israele, fiindcă dragostea ta se risipește ca norii de dimineață, ca roua care se ia de timpuriu? 

  5. Pentru aceasta i-am prăbușit prin cuvântul profeților, i-am ucis prin graiul gurii Mele, iar judecata Mea s-a înălțat ca soarele. 

  6. Că milă voiesc, iar nu jertfă, și cunoașterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot. 

  7. Ei, întocmai ca Adam, au călcat legământul Meu, au căzut de la credință. 

  8. Galaadul este o cetate de răufăcători, plină de urme de sânge. 

  9. Ca și tâlharii din locuri ascunse, o ceată de preoți săvârșesc ucideri pe drumul spre Sichem - ei au făcut lucruri de ocară. 

  10. În Betel am văzut lucruri înspăimântătoare; desfrânarea lui Efraim și întinarea lui Israel. 

  11. Și ție, Iuda, îți este pregătit un seceriș, când voi aduce înapoi pe prinșii de război ai poporului Meu. 

Capitolul 7.
Tânguirea asupra lui Israel și vestirea dreptelor pedepse. 

  1. Când am voit să tămăduiesc pe Israel, atunci s-au dat pe față păcatele lui Efraim și ticăloșiile Samariei, că toți laolaltă săvârșesc fărădelegi: tâlharii intră prin case, hoții pradă la drumul mare. 

  2. Dar ei nici nu cugetă în inimile lor că Eu Îmi aduc aminte de răutățile lor. Faptele lor Mă împresoară; ele se întâmplă înaintea ochilor Mei. 

  3. Prin fărădelegile lor înveselesc pe rege și pe căpetenii prin graiurile lor mincinoase; 

  4. Ei sunt toți desfrânați, ei ard ca un cuptor aprins de brutar pe care el nu-l mai încinge de când a frământat aluatul și până ce acesta s-a ridicat. 

  5. La ziua regelui căpeteniile s-au îmbolnăvit de prea mult vin, și regele și-a dat mâna cu batjocoritorii. 

  6. Toată noaptea mânia lor stă potolită, iar dimineața arde ca văpaia focului. 

  7. Ei toți sunt ca un cuptor încins și mistuie pe judecătorii lor. Toți regii lor s-au prăbușit și nici unul din ei nu M-a chemat pe Mine! 

  8. Efraim s-a ofilit printre neamuri, el este ca o turtă pe care nimeni n-a întors-o la foc. 

  9. Cei de alt neam i-au stors vlaga lui, iar el nu bagă de seamă! Păr alb îi crește, și el tot nu simte. 

  10. Cu toate că trufia lui Israel mărturisește împotriva lui, el nu se întoarce către Domnul Dumnezeul lui și nu-L caută. 

  11. Și Efraim s-a purtat ca un porumbel, nepriceput și neștiutor; au chemat pe Egipteni și s-au îndreptat către Asirieni; 

  12. În vreme ce se duc acolo, Eu întind asupra lor lațul Meu; ca pe păsările cerului îi voi doborî, îi voi pedepsi precum s-a dat de știre în obștea lor. 

  13. Vai de ei, căci au fugit de Mine! Prăpăd să vină peste ei, căci au păcătuit împotriva Mea! Eu aș vrea să-i răscumpăr, dar ei grăiesc minciuni împotriva Mea. 

  14. Și nu strigă către Mine din toată inima lor, ci se tânguiesc pentru jertfelnicele lor. Ei se iau la harță pentru grâu și pentru must, și își întorc privirea de la Mine. 

  15. Dacă îi învăț și le întăresc brațul lor, atunci gândesc lucruri rele împotriva Mea: 

  16. Ei se îndreaptă către Baal. Ei sunt asemenea unui arc care scapă din mână. Căpeteniile lor au căzut în ascuțișul sabiei, din pricina iuțimii lor. Limba lor M-a făcut de ocară în țara Egiptului. 

Capitolul 8.
Cei fără de Dumnezeu și cei necredincioși se vor stinge. 

  1. Sună din trâmbiță! Vrăjmașul vine ca un vultur asupra templului Domnului!... Pentru că ei au călcat legământul cu Mine; împotriva legii Mele au păcătuit laolaltă. 

  2. Cu toate acestea ei strigă: "Dumnezeul meu, noi cei din Israel Te-am cunoscut pe Tine!" 

  3. Israel a disprețuit milostivirea mântuitoare; dușmanul să-l urmărească! 

  4. Ei și-au ales rege fără voința Mea, și-au pus căpetenii fără ca Eu să fi știut. Din aurul și din argintul lor și-au făcut idoli, ca ei să se prăbușească. 

  5. Samaria aduce jertfă unui vițel; mânia Mea stă aprinsă împotriva lor. Până când pot să rămână ei nepedepsiți? 

  6. Că el este din Israel, un meșter l-a lucrat, dar el nu este Dumnezeu. Să fie sfărâmat în bucăți vițelul Samariei! 

  7. Pentru că ei au semănat vânt, vor culege furtună; o semănătură care nu rodește spice și care nu au nici un grăunte în ele! Și dacă ar avea ceva în ele, străinii să le mănânce! 

  8. Israel va fi nimicit, va fi socotit printre neamuri ca un vas fără preț. 

  9. Că ei și-au îndreptat ochii spre Asirieni, au dat daruri de dragoste... 

  10. - Chiar când ei vor fi împrăștiați printre neamuri, Eu îi voi aduna laolaltă - și ei vor înceta ca să-și ungă regi și căpetenii. 

  11. Efraim și-a clădit multe altare - cu gând de păcat au fast ridicate! 

  12. Dacă Eu aș scrie pentru el o mie de porunci ale legii Mele, ele sunt privite ca ale unui străin. 

  13. Le plac jertfe și ei le aduc, carne vor și o mănâncă. Domnul nu le binevoiește. Și acum Îmi voi aduce aminte de fărădelegile lor și voi pedepsi păcatele lor. Să se întoarcă în Egipt! 

  14. Israel a uitat pe Ziditorul său și și-a clădit palate, și Iuda și-a înmulțit întăriturile sale; de aceea voi trimite foc în cetățile lui care îi va mistui palatele. 

Capitolul 9.
Păcatelor grele le urmează pedepse grele. 

  1. Nu te bucura, Israele, și nu sălta de veselie ca păgânii, că te-ai ticăloșit, părăsind pe Dumnezeul tău; ai iubit prețul unei desfrânate pe toate ariile de grâu. 

  2. Pentru că nici aria și nici teascul nu-i vor mai hrăni, iar mustul le va lipsi. 

  3. Nu vor mai locui în pământul Domnului; Efraim se va întoarce în Egipt, iar în Asiria vor mânca mâncăruri necurate. 

  4. Nu vor mai aduce Domnului nici o turnare de vin și nici nu-I vor mai pregăti vreo jertfă. Ca o pâine de jale este pâinea lor; toți cei care vor mânca din ea vor fi necurați, că pâinea lor slujește numai pentru potolirea foamei lor și nu va fi adusă în templul Domnului. 

  5. Ce vreți să faceți când vor veni zilele de prăznuire, în ziua de sărbătoare a Domnului? 

  6. Iată ei au plecat din pricina pustiirii; Egiptul îi va primi, Memfisul îi va îngropa! Odoarele lor scumpe de argint le va moșteni urzica, și mărăcinii vor năpădi corturile lor. 

  7. Sosit-au zilele de pedeapsă, venit-au zilele de răsplată. Israel strigă: "Profetul este un nebun, omul insuflat aiurează!" Da, desigur, din pricina mărimii nelegiuirii tale, din pricina mărimii răzvrătirii tale. 

  8. Proorocul află pretutindeni lațuri întinse... Ei întind capcane pe toate drumurile, capcane în templul lui Dumnezeu. 

  9. Grozave fapte de ocară au săvârșit, precum odinioară în Ghibea! - El își va aduce aminte de fărădelegile lor și va pedepsi păcatele lor. 

  10. Ca pe niște struguri în pustiu, așa am găsit pe Israel; ca la o pârgă de smochine la începutul ei, așa M-am uitat la părinții lui. Când ei au mers după Baal Peor, s-au sfințit lui Baal și au ajuns urâciune întocmai ca și cel pe care îl îndrăgiseră. 

  11. Gloria lui Efraim va zbura ca o pasăre; și nu vor mai fi nici nașteri, nici sarcini, nici zămisliri. 

  12. Chiar când își fac mari pe fiii lor, îi voi lăsa fără copii, lipsiți de partea bărbătească; căci vai de ei, dacă Îmi voi întoarce privirea. 

  13. Efraim, precum văd, a făcut din fiii săi un vânat; Efraim trebuie să-și ducă fiii săi la junghiere. 

  14. Dă-le lor, Doamne, ceea ce trebuie să le dai! Dă-le lor pântece sterp și sâni fără lapte! 

  15. Toate răutățile lor și-au luat naștere în Ghilgal, că acolo am început să-i urăsc. Din pricina gândurilor celor rele, îi voi alunga din templul Meu; nu-i voi mai iubi nicidecum. Toate căpeteniile lor sunt oameni răzvrătiți! 

  16. Efraim va fi trântit la pământ; rădăcina lui se va usca. Nu va mai avea de loc rod! Și când vor avea fii, Eu voi ucide pe feciorii lor iubiți. 

  17. Dumnezeul meu îi va arunca de la Sine, că nu au ascultat de El. Să rătăcească printre neamuri! 

Capitolul 10.
Mustrarea Israeliților pentru răutățile lor. 

  1. Israel a fost o vie mănoasă, care dădea rod din belșug. Cu cât avea mai mult rod, cu atât sporeau altarele sale; cu cit era mai bogată țara, cu atât se înălțau mai multe pietre de aducere aminte. 

  2. Inima lui era fățarnică; să-și ispășească păcatul! El singur va doborî altarele sale, va sfărâma pietrele de aducere aminte. 

  3. Ba chiar zic: "Noi nu mai avem rege, din pricină că nu ne-am temut de Domnul. Și la ce ne-ar sluji regele?" 

  4. Ei spun vorbe deșarte, jură strâmb, încheie legăminte și prefac dreptatea în otravă; judecata va crește pe brazdele câmpului! 

  5. Pentru vițelul din Bet-Aven, locuitorii din Samaria sunt plini de mare grijă, ba chiar vor plânge preoții lui și poporul său și se vor tângui pentru comorile lui care se irosesc. 

  6. Și pe el îl va duce în Asiria ca pe un dar al regelui din Iareb; rușinea îl va cuprinde pe Efraim, iar Israel se va rușina de idolii lui. 

  7. Nimicit va fi regele Samariei; ca o așchie va fi pe deasupra apei. 

  8. Pustiite vor fi înălțimile de la Aven, păcatul lui Israel; spini și ciulini să crească deasupra altarelor lor! Atunci vor grăi către munți: "Acoperiți-ne!", iar colinelor: "Cădeți peste noi!" 

  9. Ca în zilele Ghibeii, așa ai păcătuit tu, Israele! Acolo ei Mi se împotriviră. Nu-i va atinge oare războiul în Ghibea pe fiii nelegiuirii? 

  10. Întru mânia Mea îi voi pedepsi și voi aduna popoare împotriva lor, când se vor pune laolaltă cele două fărădelegi ale lor. 

  11. Și Efraim este o junincă învățată la jug, căreia îi plăcea să treiere grâul pe arie. Dar Eu am pus jug pe gâtul ei frumos; am înjugat pe Efraim, Iuda va ara pământul, Iacov va trage grapa. 

  12. Semănați-vă fapte bune, căci numai așa veți secera milostivire; prefaceți țelina în ogoare ale cunoașterii de Dumnezeu și căutați pe Domnul, ca El să vină și să vă îndestuleze de roade mântuitoare! 

  13. Dar voi ați arat semănând fărădelegea și ați secerat nenorocirea, și acum trebuie să mâncați din roadele minciunii. Ți-ai pus nădejdea în carele tale de luptă și în mulțimea vitejilor tăi! 

  14. Pentru aceasta prăpădul războiului să vină peste cetățile tale și toate întăriturile tale să fie dărâmate - precum odinioară Salman a nimicit cu război Bet-Arbelul - când mama a fost zdrobită împreună cu pruncii ei. 

  15. Așa voi face cu voi, cei din casa lui Israel, căci ticăloși sunteți. În vălmășagul luptei va pieri regele lui Israel! 

Capitolul 11.
Slava milei dumnezeiești primită de nemulțumitorii Israeliți. 

  1. Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, și din Egipt am chemat pe fiul Meu. 

  2. Cu cât Eu îi chemam, cu atât fugeau de dinaintea Mea și jertfeau baalilor și aduceau tămâieri chipurilor cioplite de idoli. 

  3. Și Eu învățam pe cei din Efraim să meargă în picioare și-i luam în brațe, dar ei n-au înțeles, cu toate că Eu îi îngrijeam ca pe copii, 

  4. Îi iubeam cu dragoste părintească, eu iubire fără de margini. Am fost pentru ei ca unul care le ridică jugul de pe grumajii lor, și mă plecam către ei și-i hrăneam. 

  5. Sabia să pustiiască cetățile lui și să dărâme întăriturile lui, din pricina punerii lor la cale! 

  6. Dar poporul Meu este hotărât să se despartă de Mine. Îl strig, dar el nici nu ridică ochii spre Mine. 

  7. O, cum te voi lăsa, Efraime! Cum te voi părăsi, Israele! Cum te voi trece cu vederea ca odinioară pe Adma și te voi face ca Țeboimul! Inima se zvârcolește în Mine, mila Mă cuprinde! 

  8. Nu voi dezlănțui iuțimea mâniei Mele, și nu voi prăpădi din nou Efraimul; căci Eu sunt Dumnezeu atotputernic și nu om: Eu sunt Sfântul în mijlocul tău și nu voi veni să te prăpădesc. 

  9. Vor merge după Domnul; dar El va mugi ca un leu, și când Ei va mugi, vor alerga zbuciumându-se toți cei dinspre apus; 

  10. Ei vor alerga tremurând ca o pasăre din Egipt și ca un porumbel din țara Asiriei. Și îi voi sălășlui în casele lor, zice Domnul. 

Capitolul 12.
Necredința lui Efraim și judecata lui Dumnezeu împotriva lui luda. 

  1. Efraim M-a înconjurat cu minciună și casa lui Israel cu viclenie, și Iuda este fără frâu în fala Celui Atotputernic și înaintea Dumnezeului celui Sfânt și credincios. 

  2. Lui Efraim îi place vântul și după vântul de răsărit aleargă; grămădește minciună și deșertăciune, încheie legământ cu Asiria și duce untdelemn în Egipt. 

  3. Și Domnul dojenește cu ceartă pe Iuda: "Pedepsi-voi pe Iacov pentru purtările lui și-i voi răsplăti după faptele lui!" 

  4. În pântecele maicii sale, Iacov a ținut de călcâi pe fratele său, și ca un viteaz s-a luptat el cu Dumnezeu. 

  5. Cu îngerul s-a luptat și l-a biruit; a plâns și l-a rugat să se milostivească spre el; apoi l-a aflat la Betel și acolo Dumnezeu a grăit cu el. 

  6. Dar Dumnezeu este Domnul Savaot, Domnul este numele Lui. 

  7. Întoarce-te în cortul tău! Păzește dragostea și dreptatea Lui și nădăjduiește totdeauna în Dumnezeul tău! 

  8. Canaan tine în mână un cântar strâmb și la cântărire îi place să înșele! 

  9. Dar Efraim zice: "Am ajuns bogat și averi mi-am strâns!" Dar câștigul lui nu-i este de ajuns pentru fărădelegea pe care a făptuit-o. 

  10. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, din pământul Egiptului și până acum. Te voi face să mai locuiești în corturi ca în zilele de sărbătoare. 

  11. Eu am vorbit către prooroci și le-am înmulțit vedeniile și tot prin prooroci am grăit în pilde. 

  12. În Galaad au săvârșit închinări la idoli, în Ghilgal au jertfit demonilor. Jertfelnicele lor să fie dărâmate - grămezi de pietre pe brazdele ogorului! 

  13. Când Iacov a fugit în Mesopotamia, atunci Israel pentru o femeie a fost slugă, iar pentru alta a păzit turmele. 

  14. Și printr-un prooroc Dumnezeu a scos pe Israel din Egipt și printr-un prooroc l-a păzit. 

  15. Efraim însă a întărâtat urgia Lui. Vărsările de sânge le va aduce Domnul asupra lui și va prăvăli peste el batjocura lui. 

Capitolul 13.
Amenințarea Domnului împotriva fiilor lui Israel. Prezicere despre mântuire.

  1. Ori de câte ori Efraim vorbea, era groază; el era mare în Israel, dar el s-a făcut vinovat cu Baal și a murit. 

  2. Și acum ei păcătuiesc din nou; și-au făcut chipuri turnate din argintul lor după felul idolilor - lucru de mână de meșter sunt toți! Și ei le zic: "Aceștia sunt dumnezeu!" Ei dau ajutor oamenilor. Pentru aceasta ei se închină sărutând vițeii cei de aur. 

  3. Din această pricină să ajungă ca norii cei de dimineață, ca roua care se ia de cu vreme, ca pleava pe care o mătură vântul de pe arie și ca fumul care iese printre gratii. 

  4. Dar Eu sunt Domnul Dumnezeul tău din țara Egiptului încoace și să nu cunoști un alt dumnezeu, decât pe Mine, și în afară de Mine nu este izbăvitor. 

  5. Dar cu cât ei aveau pășune, cu atât mâncau mai mult, iar după ce se săturau, inima lor se semețea. Pentru aceasta ei M-au uitat. 

  6. De aceea voi fi pentru ei ca un leu și îi voi pândi pe cale ca o panteră. 

  7. Și Mă voi arunca asupra lor ca o ursoaică lipsită de puii ei și le voi sfâșia învelișul cel tare al inimii lor. Și leii cei din pădure să-i mănânce și animalele sălbatice să-i sfârtece! 

  8. Eu te voi pierde pe tine, Israele, și cine ar putea veni în ajutorul tău? 

  9. Unde este regele tău, care să te izbăvească în toate cetățile tale? Și unde mai sunt judecătorii tăi despre care tu ai zis: "Dă-mi un rege și o căpetenie!" 

  10. Îți voi da un rege întru mânia Mea și ți-l voi lua întru urgia Mea. 

  11. Fărădelegea lui Efraim este bine păstrată și păcatul lui este pus la o parte. 

  12. Durerile nașterii îl cuprind; dar el este un copil fără de minte, că în clipa nașterii el nu iese din sânul maicii lui. 

  13. Din stăpânirea locuinței morților îi voi izbăvi și de moarte îi voi mântui. Unde este, moarte, biruința ta? Unde-ți sunt chinurile tale? Mila stă ascunsă departe de ochii Mei!... 

  14. Efraim să tot crească printre trestii; vântul de la răsărit va veni, suflarea Domnului se va ridica din pustiu, îi va seca izvoarele și îi va usca fântânile, va pustii țara și toate lucrurile ei de preț. 

Capitolul 14.
Îndemnarea lui Israel la pocăință. Făgăduința lui Dumnezeu. 

  1. Pustie să ajungă Samaria, fiindcă s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului ei! Să cadă în ascuțișul sabiei, pruncii ei să fie uciși și femeile care i-au zămislit să fie spintecate! 

  2. Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău, că tu te-ai poticnit din pricina fărădelegii tale! 

  3. Găsiți rugi de pocăință, întoarceți-vă către Domnul și-I ziceți Lui: "Iartă-ne orice fărădelege, ca să ne bucurăm de milostivirea Ta și să aducem, în loc de tauri, lauda buzelor noastre: 

  4. Asiria nu ne va scăpa, noi nu ne vom mai sui pe cai și nu vom mai zice către lucrurile mâinilor noastre: "Tu ești Dumnezeul nostru", căci numai la Tine găsește orfanul milă". 

  5. Tămădui-voi urmele căderii lor de la credință, îi voi iubi din toată inima Mea, căci mânia Mea s-a depărtat ție la ei. 

  6. Voi fi ca roua pentru Israel; ca liliacul să înflorească și rădăcinile lui să se afunde în pământ ca cele din pădurile Libanului. 

  7. Lăstarii lui să fie puzderii, cununa lui să fie ca a măslinului, iar mireasma lui ca cea din Liban. 

  8. Să se întoarcă la Mine și să se adăpostească la umbra Mea, să-și agonisească hrană, și ca vița să înflorească și să li se ducă numele ca vinul cel din Liban. 

  9. Ce va mai face Efraim de aici încolo cu idolii? Eu singur îi vor răspunde și voi avea ochii ațintiți asupra lui. Eu sunt ca un chiparos verde! Din Mine ies roadele lui! 

  10. O, de ar fi cineva înțelept ca să priceapă aceasta și ager ca să poată pătrunde cuvântul cel adânc! Căile Domnului sunt căi drepte! Cei drepți merg pe ele în bună pace, iar cei nelegiuiți se poticnesc și cad. 
     

     

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire