SFÂNTA SCRIPTURĂ

Leviticul - a treia carte a lui Moise

Capitolul 1.

1. În vremea aceea, chemând pe Moise, Domnul i-a grăit din cortul adunării şi i-a zis: 

2. "Grăieşte fiilor lui Israel şi le spune: De va aduce cineva dintre voi jertfă Domnului din dobitoace, să aducă jertfă din cireada de vite şi din turma de oi. 

3. De va fi jertfa lui ardere de tot din vite mari, să fie parte bărbătească, fără meteahnă, şi s-o aducă la uşa cortului adunării, ca să fie bine-plăcută înaintea Domnului. 

4. Apoi să-şi pună mâna pe capul jertfei cea pentru arderea de tot şi îşi va afla bunăvoinţă spre iertarea păcatelor lui. 

5. Apoi să junghie viţelul, înaintea Domnului, iar preoţii, fiii lui Aaron, să aducă sângele şi să stropească cu sânge împrejur jertfelnicul de la uşa cortului adunării. 

6. Să despoaie pielea de pe jertfa arderii de tot şi să taie jertfa în bucăţi. 

7. După aceea preoţii, fiii lui Aaron, să pună pe jertfelnic foc şi pe foc să pună lemne; 

8. Şi pe lemnele de pe focul care e pe jertfelnic, să pună preoţii, fiii lui Aaron, bucăţile, capul şi grăsimea, precum şi măruntaiele şi picioarele, după ce le vor spăla cu apă. 

9. Şi să ardă preoţii toate acestea pe jertfelnic, ca ardere de tot, jertfă, mireasmă plăcută Domnului. 

10. Iar dacă jertfa adusă de el Domnului ca ardere de tot este din vite mici, să fie din miei sau din iezi, parte bărbătească, fără meteahnă. 

11. Să-şi pună mâna pe capul jertfei şi s-o înjunghie înaintea Domnului, în partea de miazănoapte a jertfelnicului; iar preoţii, fiii lui Aaron, să stropească cu sângele ei jertfelnicul împrejur. 

12. Să o taie apoi în bucăţi, despărţind capul şi grăsimea ei; să aşeze preotul bucăţile pe lemnele care sunt pe focul de pe jertfelnic; 

13. Iar măruntaiele şi picioarele să le spele cu apă şi să aducă preotul toate şi să le ardă pe jertfelnic, ca ardere de tot, jertfă, mireasmă plăcută Domnului. 

14. Dacă aduce el din păsări ardere de tot Domnului, să aducă jertfa sa din turturele sau din pui de porumbel. 

15. Preotul să o aducă la jertfelnic, să-i frângă gâtul şi să o pună pe jertfelnic, iar sângele să-l scurgă pe peretele jertfelnicului. 

16. Guşa şi penele să le scoată şi să le arunce lângă jertfelnic, în partea dinspre răsărit, la locul cenuşei. 

17. Apoi să-i frângă aripile, fără a le desprinde de trup, Şi să o ardă preotul pe jertfelnic, pe lemnele ce sunt pe foc, ca ardere de tot, jertfă, mireasmă plăcută Domnului". 

1. "Dacă cineva voieşte să jertfească Domnului prinos de pâine, să aducă făină bună de grâu, să toarne peste ea untdelemn şi să pună pe ea tămâie; 

2. Apoi s-o aducă preoţilor, fiilor lui Aaron, iar unul din ei să ia o mână plină de făină, cu untdelemnul şi cu toată tămâia şi s-o ardă pe jertfelnic spre pomenire, ca jertfă, mireasmă plăcută Domnului. 

3. Iar rămăşiţa din prinosul de pâine va fi a lui Aaron şi a fiilor lui; aceasta e sfinţenie mare din jertfele Domnului. 

4. Dacă însă vrei să aduci jertfa prinosului de pâine din aluaturi coapte în cuptor, să aduci pâini de făină bună de grâu, nedospite, frământate cu untdelemn, şi turte nedospite, unse cu untdelemn. 

5. Dacă jertfa ta este prinos de pâine copt în tigaie, să fie de făină bună de grâu, frământată cu untdelemn şi nedospită. 

6. Să-l rupi bucăţi şi să torni peste el untdelemn; acesta este prinos de pâine, adus Domnului. 

7. Dacă jertfa ta este prinos de pâine gătit în oală, să se facă de făină bună de grâu cu untdelemn. 

8. Prinosul Domnului, gătit aşa, să se aducă şi să se încredinţeze preotului, iar acesta să-l ducă la jertfelnic. 

9. Apoi să ia preotul din jertfă o parte spre pomenire şi s-o ardă pe jertfelnic, ca ardere, ca mireasmă plăcută Domnului; 

10. Iar rămăşitele prinosului de pâine vor fi pentru Aaron şi fiii lui; acestea-s sfinţenie mare din jertfele Domnului. 

11. Orice prinos de pâine, ce aduceţi Domnului, să nu-l faceţi dospit, căci nici dospitură, nici miere nu veţi arde, ca jertfă înaintea Domnului. 

12. Ca prinos de pârgă, să aduceţi şi de acestea Domnului, dar pe jertfelnic să nu le înălţaţi întru mireasmă bine-plăcută Domnului. 

13. Toate prinoasele tale de pâine sară-le cu sare; să nu laşi jertfele tale fără sare, semnul legământului Dumnezeului tău; cu toate prinoasele tale adu Domnului Dumnezeului tău şi sare. 

14. De aduci Domnului prinos de pâine din cele dintâi roade, adu ca dar din cele dintâi roade ale tale grăunţe din spice, prăjite pe foc şi pisate; 

15. Toarnă peste ele untdelemn şi pune pe ele tămâie; acesta este prinos de pâine. 

16. Preotul să ardă, spre pomenire, o parte din grăunţe şi din untdelemn cu toată tămâia; aceasta este jertfă Domnului". 

1. "Dacă însă jertfa lui va fi jertfă de împăcare şi dacă se va aduce din vite mari, parte bărbătească sau parte femeiască, să se aducă înaintea Domnului din cele fără meteahnă 

2. Să-şi pună cel ce o aduce mâna sa pe capul jertfei şi s-o junghie înaintea Domnului, la uşa cortului adunării; iar preoţii, fiii lui Aaron, să stropească cu sânge din ea jertfelnicul împrejur. 

3. Din jertfa de mântuire să aducă jertfă Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele, toată grăsimea ce acoperă intestinele; 

4. Amândoi rărunchii, grăsimea de pe ei şi cea de pe şolduri, seul de pe ficat şi cel de pe rărunchi; 

5. Iar fiii lui Aaron să ardă acestea pe jertfelnic împreună cu arderea de tot, care este pe lemnele de pe focul de pe jertfelnic; aceasta este jertfă, mireasmă plăcută Domnului. 

6. Iar dacă cineva aduce Domnului jertfă de împăcare din vite mici, parte bărbătească sau femeiască, s-o aducă din cele fără meteahnă. 

7. Dacă aduce jertfă o oaie, să o înfăţişeze înaintea Domnului. 

8. Să-şi pună mâna sa pe capul jertfei sale şi s-o junghie înaintea cortului adunării; iar preoţii, fiii lui Aaron, să stropească cu sângele ei jertfelnicul pe toate părţile. 

9. Şi din această jertfă de împăcare să aducă ardere Domnului grăsimea ei, toată coada, retezând-o chiar din capătul spinării, grăsimea de pe măruntaie, toată grăsimea de pe partea dinăuntru; 

10. Amândoi rărunchii, grăsimea de pe ei şi cea de pe şolduri, seul de pe ficat şi praporul, pe care-l va desprinde cu rărunchii; 

11. Iar preotul să ardă acestea pe jertfelnic; această mistuire prin foc este jertfă Domnului. 

12. Dacă însă jertfa lui este din capre, s-o înfăţişeze înaintea Domnului, 

13. Să-şi pună mâna sa pe capul caprei şi s-o junghie la uşa cortului adunării; iar preoţii, fiii lui Aaron, să stropească cu sângele ei jertfelnicul împrejur. 

14. Din acestea să aducă prinos şi jertfă Domnului: grăsimea de pe măruntaie, toată grăsimea care acoperă intestinele, 

15. Amândoi rărunchii, grăsimea de pe ei şi cea de pe şolduri, seul de pe ficat pe care-l va desprinde cu cel de pe rărunchi; 

16. Şi să le ardă preotul pe jertfelnic; această ardere pe foc este mireasmă plăcută Domnului. Toată grăsimea este a Domnului. 

17. Este lege veşnică şi pentru toţi urmaşii voştri din toate aşezările voastre, ca toată grăsimea şi tot sângele să nu-l mâncaţi". 

1. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: 

2. "Grăieşte fiilor lui Israel şi le spune: Dacă vreun om va păcătui din neştiinţă împotriva poruncilor Domnului şi va face ce nu se cuvine, călcând vreuna din ele; 

3. De a păcătuit arhiereu miruit şi a tras pe popor la păcat, pentru păcatul său, pe care l-a săvârşit, să aducă un viţel fără meteahnă, ca jertfă Domnului pentru păcat; 

4. Să înfăţişeze viţelul înaintea Domnului, la uşa cortului adunării, să-şi pună mâna sa pe capul viţelului şi să junghie viţelul înaintea Domnului. 

5. Apoi să ia preotul cel miruit, ale cărui mâini sunt sfinţite, din sângele viţelului şi să-l ducă în cortul adunării. 

6. Acolo să-şi moaie preotul degetul său în sânge, să stropească cu sânge de şapte ori înaintea Domnului, asupra perdelei locaşului sfânt. 

7. După aceea să pună preotul din sângele viţelului înaintea Domnului, pe coarnele jertfelnicului tămâierii, care se află în cortul adunării, iar toată rămăşiţa din sângele viţelului s-o toarne la temelia jertfelnicului arderii de tot, care se află înaintea cortului adunării. 

8. Apoi să scoată din viţelul adus pentru păcat toată grăsimea lui, grăsimea cea de pe măruntaie, toată grăsimea ce acoperă lăuntrul, 

9. Amândoi rărunchii cu grăsimea de pe ei şi cea de pe şolduri, seul de pe ficat; acestea să le scoată împreună cu rărunchii, 

10. Precum se ia din viţelul jertfei de izbăvire, şi să le ardă preotul pe jertfelnicul arderii de tot. 

11. Iar pielea viţelului şi tot trupul lui cu capul şi cu picioarele lui, cu măruntaiele lui şi cu necurăţenia lui, 

12. Adică tot viţelul să-l scoată afară din tabără, la loc curat, unde se aruncă cenuşa, şi să-l ardă pe foc de lemne; unde se aruncă cenuşa, acolo să-l ardă. 

13. Dacă însă toată obştea lui Israel va păcătui, din neştiinţă, şi va face împotriva poruncilor Domnului ceva ce nu trebuia făcut şi vrednic de osândă, iar fapta `aceasta va rămâne necunoscută adunării, 

14. Când se va afla păcatul, pe care l-au săvârşit ei, să se aducă din partea întregii obşti un viţel fără meteahnă, jertfă pentru păcat, să-l înfăţişeze înaintea cortului adunării, 

15. Iar bătrânii obştii să-şi pună mâinile lor pe capul viţelului, înaintea Domnului şi să junghie viţelul înaintea Domnului. 

16. Apoi preotul miruit să ducă din sângele viţelului în cortul adunării. 

17. Să-şi moaie preotul degetul său în sângele viţelului şi să stropească de şapte ori înaintea Domnului asupra perdelei sfintei sfintelor. 

18. Apoi preotul să pună din sânge pe coarnele jertfelnicului tămâierii, care este înaintea feţei Domnului în cortul adunării, iar celălalt sânge să-l toarne la temelia jertfelnicului arderii de tot, care este la uşa cortului adunării. 

19. Toată grăsimea lui s-o scoată din el şi s-o ardă pe jertfelnic; 

20. Şi să facă cu viţelul acesta ceea ce s-a făcut cu viţelul adus pentru păcat; aşa să facă cu el şi aşa să-i cureţe preotul şi li se va ierta păcatul. 

21. După aceea să scoată viţelul întreg afară din tabără şi să-l ardă aşa cum a ars şi viţelul de care s-a vorbit mai sus. Aceasta e jertfă pentru păcatul obştii. 

22. Iar dacă va greşi o căpetenie şi din neştiinţă va face împotriva uneia din toate poruncile Domnului Dumnezeului său ceva ce nu trebuia să facă şi vrednic de osândă, 

23. Când va afla el păcatul său, pe care l-a săvârşit, să aducă jertfă pentru păcat un ţap fără meteahnă, 

24. Să-şi pună mâna sa pe capul ţapului şi să-l junghie, unde se junghie arderile de tot, înaintea Domnului; aceasta este jertfă pentru păcat. 

25. Iar preotul să ia cu degetul său sânge de la jertfa pentru păcat şi să-l pună pe coarnele jertfelnicului arderii de tot, iar celălalt sânge să-l toarne la temelia jertfelnicului arderii de tot. 

26. Toată grăsimea ei s-o ardă pe jertfelnic, ca grăsimea jertfei de izbăvire, şi aşa îl va curăţi preotul de păcatul lui şi i se va ierta. 

27. Dacă însă un om din poporul de rând va greşi din neştiinţă împotriva uneia din toate poruncile Domnului şi va face ceva ce nu trebuia să facă şi vrednic de osândă, 

28. Când va afla el păcatul ce l-a săvârşit, să aducă din caprele sale jertfă o capră fără meteahnă, pentru păcatul ce l-a săvârşit, 

29. Să-şi pună mâna sa pe capul jertfei pentru păcat şi să junghie capra adusă, jertfă pentru păcat, unde se junghie jertfele arderii de tot. 

30. Apoi să ia preotul din sângele ei cu degetul său şi să pună pe coarnele jertfelnicului arderii de tot, iar celălalt sânge să-l toarne la temelia jertfelnicului. 

31. Toată grăsimea ei s-o aleagă, cum se alege grăsimea la jertfele de mântuire, şi s-o ardă preotul pe jertfelnic, spre miros bine-plăcut Domnului; astfel îl va curăţi preotul şi i se va ierta păcatul. 

32. Iar dacă cineva vrea să aducă jertfă pentru păcat din turma de oi, să aducă parte femeiască, fără meteahnă, 

33. Să-şi pună mâna sa pe capul jertfei pentru păcat şi s-o junghie, ca jertfă pentru păcat, la locul unde se junghie jertfa arderii de tot. 

34. Apoi să ia preotul cu degetul său din sângele acestei jertfe pentru păcat şi să pună pe coarnele jertfelnicului arderii de tot, iar celălalt sânge să-l toarne jos lângă jertfelnic. 

35. Toată grăsimea ei s-o aleagă, cum se alege grăsimea din oaia pentru jertfă de izbăvire, şi s-o ardă preotul pe jertfelnic, ca jertfă Domnului; şi aşa îl va curăţi preotul de păcatul ce l-a săvârşit şi i se va ierta". 

1. Dacă vreun suflet va păcătui prin aceea că, fiind pus să jure ca martor, nu va spune ceea ce a auzit sau ce ştie, acela va lua asupra sa păcat. 

2. Sau de se va atinge cineva de orice lucru necurat, sau de trup necurat de fiară, sau de stârv de dobitoc necurat, sau de stârv de târâtoare necurată, fără să ştie, se face necurat şi vinovat; 

3. Sau de se va atinge cineva de necurăţenie omenească, sau de orice fel de necurăţenie care spurcă, şi nu va şti, dar apoi va afla, acela e vinovat. 

4. Sau de se va jura cineva cu buzele sale nebuneşte să facă ceva rău sau bine, orice fel ar fi fapta pentru care se jură oamenii fără socoteală, de nu va şti că aceasta este rău, ci va afla în urmă, e vinovat. 

5. Deci, de se va face cineva vinovat de ceva din acestea şi îşi va mărturisi păcatul, 

6. Atunci, pentru păcatul său, pe care l-a săvârşit, să aducă Domnului jertfă din turmă, o oaie sau o capră din caprele sale, pentru vina păcatului, şi-l va curăţi preotul prin aceasta de păcatul său şi i se va ierta păcatul. 

7. Iar de nu va fi în stare să aducă jertfă o oaie, pentru vina păcatului său, să aducă Domnului două turturele sau doi pui de porumbel: unul jertfă pentru păcat, iar altul ardere de tot. 

8. Aceste păsări să le aducă la preot şi preotul să jertfească mai întâi pe cea pentru păcat, să-i frângă gâtul, fără să despartă capul de trup, 

9. Şi să stropească cu sângele acestei jertfe pentru păcat peretele jertfelnicului, iar celălalt sânge să-l scurgă jos lângă jertfelnic; aceasta e jertfă pentru păcat. 

10. Iar pe cealaltă pasăre s-o aducă ardere de tot, după rânduială. Şi aşa îl va curăţi preotul de păcatul lui şi i se va ierta. 

11. Dacă însă nu-i va da mâna să aducă nici o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, atunci să aducă pentru greşeala sa a zecea parte dintr-o efă de făină bună de grâu, ca jertfă pentru păcat, dar să nu toarne pe ea untdelemn, nici tămâie să nu pună pe ea, că aceasta este jertfă pentru păcat. 

12. S-o aducă la preot şi preotul să ia din ea un pumn plin, spre pomenire, şi s-o ardă pe jertfelnic, ca jertfă Domnului; aceasta este jertfă pentru păcat. 

13. Prin aceasta îl va curăţi preotul de păcatul lui, pe care l-a săvârşit în una din întâmplările acelea, şi i se va ierta păcatul; rămăşiţa de făină va fi a preotului, ca la prinosul de făină". 

14. Apoi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: 

15. De va face cineva greşeală şi din neştiinţă va păcătui împotriva celor afierosite Domnului, acela, pentru vina sa, să ia din turma de oi şi să aducă Domnului jertfă pentru vină, un berbec fără meteahnă, preţuit la doi sicli de argint, după preţul siclului sfânt. 

16. Şi ce a greşit împotriva lucrului sfânt, va plăti şi va mai adăuga peste preţul lui a cincea parte din preţ şi va da aceasta preotului şi preotul îl va curăţi prin berbecul jertfei pentru vină şi i se va ierta. 

17. De va greşi cineva împotriva uneia din toate poruncile Domnului şi va face ce nu se cuvine să facă şi din neştiinţă s-a făcut vinovat şi va fi sub păcat, 

18. Acela să aducă la preot din turma de oi, jertfă pentru vină, un berbec fără meteahnă, după preţuirea ta, şi-i va curăţi preotul greşeala, în care a căzut el din neştiinţă şi i se va ierta. 

19. Aceasta este jertfă pentru greşeala cu care s-a făcut vinovat el înaintea Domnului". 

1. Grăit-a iarăşi Domnul cu Moise şi a zis: 

2. "Dacă cineva va greşi şi cu bună ştiinţă va nesocoti poruncile Domnului, tăgăduind înaintea aproapelui său ceea ce acesta i-a încredinţat, sau i-a lăsat în păstrare, sau ceea ce i-a furat, sau va înşela pe aproapele său, 

3. Sau găsind un lucru pierdut şi tăgăduind înaintea lui, sau jurându-se strâmb pentru ceva, ce atrage pedeapsă asupra oamenilor, 

4. Dacă se va dovedi că a greşit şi s-a făcut vinovat, să întoarcă ce a furat, sau ce a răpit, sau ce i-a fost încredinţat, sau ce a fost pierdut şi găsit de el. 

5. Tot lucrul, pentru care s-a jurat strâmb, să-l plătească deplin şi să mai adauge pe deasupra a cincea parte din preţul lui şi să dea aceluia, al căruia este lucrul, în ziua când îşi va cunoaşte vina sa. 

6. Iar pentru vina sa să ia din turma de oi un berbec fără meteahnă, după preţuirea ta, şi să-l aducă Domnului prin preot, jertfă pentru vină. 

7. Preotul îl va curăţi înaintea Domnului şi i se va ierta orice ar fi făptuit şi oricum s-ar fi făcut vinovat". 

8. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: 

9. "Porunceşte lui Aaron şi fiilor lui şi le zi: Rânduiala arderii de tot este aceasta: arderea de tot să rămână pe vatra jertfelnicului toată noaptea până dimineaţa şi focul jertfelnicului să ardă pe el şi să nu se stingă. 

10. Iar dimineaţa preotul să se îmbrace cu haina sa cea de în, după ce şi-a luat pantalonii săi cei de în pe trupul său, să ridice cenuşa arderii de tot, pe care a ars-o focul pe jertfelnic, şi s-o pună lângă jertfelnic. 

11. Apoi să-şi dezbrace hainele sale şi să se îmbrace cu alte haine şi să scoată cenuşa afară din tabără; la loc curat. 

12. Dar focul pe jertfelnic să ardă şi să nu se stingă; preotul să pună pe el lemne în fiecare dimineaţă, să aşeze pe el ardere de tot şi să ardă pe el grăsimea jertfei de mântuire. 

13. Iar focul să ardă necontenit pe jertfelnic şi să nu se stingă. 

14. Rânduiala prinosului de pâine, pe care preoţii, fiii lui Aaron, trebuie să-l aducă înaintea Domnului la jertfelnic, este aceasta: 

15. Să ia preotul din prinosul acesta de pâine un pumn de făină de grâu, cu untdelemnul ei şi cu toată tămâia, care e pe prinos, şi să le ardă pe jertfelnic mireasmă plăcută de pomenire înaintea Domnului. 

16. Iar rămăşiţa din ea s-o mănânce Aaron şi fiii lui şi s-o mănânce nedospită, în locul cel sfânt; în curtea cortului adunării s-o mănânce, dar să nu o coacă dospită. 

17. Aceasta le-o dau parte din jertfele Mele. Aceasta este sfinţenie mare, ca şi jertfa pentru păcat şi ca şi jertfa pentru vină. 

18. Tot bărbatul din neamul preoţesc poate să mănânce din ea. Aceasta e lege veşnică în neamul vostru din jertfele Domnului. Tot ce se va atinge de ea, se va sfinţi". 

19. A grăit Domnul cu Moise şi a zis: 

20. "Prinosul lui Aaron şi al fiilor lui, pe care-l vor aduce ei Domnului, în ziua ungerii lor, este acesta: făină bună de grâu, a zecea parte din efă, vor aduce jertfă necontenită; jumătate din ea dimineaţa şi jumătate seara. 

21. S-o gătească în tigaie, cu untdelemn; s-o rupi bucăţi, cum se rupe prinosul de pâine frământat cu untdelemn; să o aduci întru mireasmă plăcută Domnului. 

22. Aceasta s-o săvârşească preotul, care se va mirui în locul lui Aaron, din fiii lui; acesta este aşezământ veşnic. Prinosul acesta să-l ardă tot. 

23. Orice prinos de pâine din partea preotului să se ardă tot şi să nu se mănânce nimic din el". 

24. Şi a grăit Domnul cu Moise şi  a zis: 

25. "Spune lui Aaron şi fiilor lui şi le zi: Rânduiala jertfei pentru păcat este aceasta: jertfa pentru păcat să se junghie înaintea Domnului, în locul unde se junghie şi cea pentru arderea de tot. Aceasta este sfinţenie mare. 

26. Preotul cel ce săvârşeşte jertfa cea pentru păcat s-o mănânce, dar s-o mănânce în locul cel sfânt, în curtea cortului adunării. 

27. Tot ce se va atinge de carnea ei se va sfinţi; şi de se va stropi cu sângele ei haina, haina stropită să se spele în locul cel sfânt. 

28. Oala de lut, în care s-a fiert ea, să se spargă; iar dacă ea s-a fiert în vas de aramă, acesta să se cureţe şi să se spele cu apă. 

29. Toţi cei de parte bărbătească din neamul preoţesc pot să mănânce din ea. Aceasta este mare sfinţenie înaintea Domnului. 

30. Dar orice jertfă pentru păcat din al cărei sânge s-a dus în cortul adunării pentru facerea curăţirii în locul cel sfânt, să nu se mănânce, ci să se ardă în foc". 

1. "Iată şi rânduiala jertfei pentru vină: Aceasta este sfinţenie mare. 

2. Jertfa pentru vină să se junghie în locul unde se junghie jertfa arderii de tot şi cu sângele ei să se stropească jertfelnicul de jur împrejur. 

3. Cel ce o aduce să osebească din ea toată grăsimea, coada şi grăsimea de pe măruntaie, 

4. Amândoi rărunchii, grăsimea cea de pe ei şi seul de pe ficat: toate acestea să le osebească împreună cu cei doi rărunchi. 

5. Acestea să le ardă preotul pe jertfelnic, ca jertfă Domnului. Aceasta este jertfă pentru vină. 

6. Toţi cei de parte bărbătească din neamul preoţesc să mănânce din ea, dar s-o mănânce în locul cel sfânt, că aceasta este sfinţenie mare. 

7. La jertfa pentru vină, ca şi la jertfa pentru păcat, este aceeaşi rânduială; ele sunt partea preotului, care săvârşeşte curăţirea cu ajutorul lor. 

8. Când preotul va aduce jertfa arderii de tot a cuiva, pielea jertfei aduse va fi a preotului. 

9. Tot prinosul de pâine copt în cuptor şi tot prinosul de pâine gătit în oală sau în tigaie va fi al preotului, care-l săvârşeşte. 

10. Orice dar de pâine, frământat cu untdelemn sau uscat, va fi al tuturor fiilor lui Aaron deopotrivă. 

11. Iar rânduiala jertfei de împăcare, care se aduce Domnului, este aceasta: 

12. Dacă se va aduce ca jertfă de mulţumire, atunci să se aducă pâini frământate cu untdelemn, turte nedospite, unse cu untdelemn, făină de grâu, frământată cu untdelemn; 

13. Pe lângă pâinile nedospite să se mai aducă dar la jertfa de mulţumire şi pâine dospită. 

14. Unul din toate aceste daruri ale sale să-l aducă Domnului dar ridicat; acesta va fi al preotului, care stropeşte cu sângele jertfei de mântuire. 

15. Şi carnea jertfei de mântuire, ca dar de mulţumire, va fi tot a lui, însă să se mănânce în ziua aducerii ei şi să nu rămână din ea nimic pe a doua zi. 

16. Dacă însă jertfa ce se aduce este din făgăduinţă sau de bunăvoie, jertfa lui să se mănânce în ziua aducerii şi ceea ce va rămâne se poate mânca a doua zi. 

17. Iar ceea ce va mai rămâne din carnea jertfei pe a treia zi să se ardă cu foc. 

18. Dacă însă carnea jertfei acesteia o va mânca cineva a treia zi, jertfa aceasta nu va fi primită şi nu i se va ţine în seamă, că este întinare şi cel ce o va mânca va avea asupra sa păcat. 

19. Carnea care a fost atinsă de ceva necurat să nu se mănânce, ci să se ardă cu foc; iar carnea curată să se mănânce tot de cel curat. 

20. Dacă însă vreun om, în stare de necurăţie, va mânca din carnea jertfei de mântuire, adusă Domnului, acel suflet se va stârpi din poporul său. 

21. Dacă vreun om, care s-a atins de ceva necurat, de necurăţenie omenească, sau de dobitoc necurat, sau de vreo târâtoare necurată, va mânca din carnea jertfei de izbăvire, adusă Domnului, omul acela se va stârpi din poporul său". 

22. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: 

23. "Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Nici un fel de grăsime, nici de bou, nici de oaie, nici de ţap să nu mâncaţi. 

24. Grăsimea de mortăciune şi grăsimea dobitocului sfâşiat de fiară să se întrebuinţeze la orice lucru, iar de mâncat să nu se mănânce. 

25. Tot cel ce va mânca grăsimea dobitocului, care se aduce jertfă mistuită cu foc Domnului, acela să se stârpească din poporul său. 

26. Nici un fel de sânge să nu mâncaţi în toate cetăţile voastre, nici de păsări, nici de dobitoace. 

27. Tot cel ce va mânca sânge, acela se va stârpi din poporul său". 

28. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: 

29. "Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Cel ce îşi înfăţişează Domnului jertfa sa de mântuire, acela din jertfa sa de mântuire să aducă o parte prinos Domnului, 

30. Şi anume: Să aducă Domnului jertfă cu mâinile sale: grăsimea de pe pieptul jertfei şi seul de pe ficat; să aducă legănând pieptul jertfei înaintea Domnului. 

31. Grăsimea s-o ardă preotul pe jertfelnic, iar pieptul va fi al lui Aaron şi al fiilor lui. 

32. Şi spata dreaptă din jertfele de izbăvire ce aduceţi să o daţi preotului. 

33. Spata dreaptă va fi partea aceluia din fiii lui Aaron, care va aduce pe jertfelnic sângele şi grăsimea jertfei de izbăvire; 

34. Căci Eu voi lua de la fiii lui Israel, din jertfele lor de izbăvire, pieptul legănat şi spata dreaptă şi le voi da lui Aaron preotul şi fiilor lui ca venit veşnic de la fiii lui Israel. 

35. Acestea sunt partea lui Aaron şi partea fiilor lui din jertfele Domnului, pe care o vor primi din ziua când se vor înfăţişa ei înaintea Domnului, ca să slujească, 

36. Şi pe care a poruncit Domnul să li se dea de către fiii lui Israel din ziua ungerii lor. Aceasta este hotărâre veşnică în neamul lor". 

37. Aceasta este rânduiala arderii de tot, a darului de pâine, a jertfei pentru păcat, a jertfei pentru vină, a jertfei afierosirii şi a jertfei de mântuire, 

38. Cum a dat-o Domnul lui Moise pe Muntele Sinai, când a poruncit fiilor lui Israel, în pustiul Sinai, să-şi aducă prinoasele lor Domnului. 

1. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: 

2. "Ia pe Aaron şi împreună cu el şi pe fiii lui, veşmintele, mirul de miruit, viţelul de jertfa cea pentru păcat, panerul cu azimile şi cei doi berbeci, 

3. Şi adună toată obştea la uşa cortului adunării". 

4. Şi a făcut Moise aşa cum îi poruncise Domnul şi a adunat obştea la uşa cortului adunării. 

5. După aceea a zis Moise către obşte: "Iată ce porunceşte Domnul să se facă!" 

6. Deci a adus Moise pe Aaron şi pe fiii lui şi i-a spălat cu apă: 

7. Apoi a îmbrăcat pe Aaron cu hitonul, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu meilul, i-a pus efodul, l-a încins cu cingătoarea efodului şi i-a strâns cu ea efodul; 

8. După aceea i-a pus hoşenul şi în hoşen i-a pus Urim şi Tumim, 

9. Iar pe cap i-a pus chidarul şi la chidar, în partea lui de dinainte, i-a prins tăbliţa cea de aur, diadema sfinţeniei, cum poruncise Domnul lui Moise. 

10. Apoi a luat Moise mirul de miruit şi a miruit cortul şi toate cele din el şi le-a sfinţit. 

11. A stropit cu el de şapte ori asupra jertfelnicului şi a miruit jertfelnicul şi toate obiectele lui, baia şi căpătâiul ei şi le-a sfinţit. 

12. După aceea a turnat Moise mir pe capul lui Aaron şi l-a uns şi l-a sfinţit. 

13. Şi a adus Moise pe fiii lui Aaron, i-a îmbrăcat cu hitoane, i-a încins cu brâie şi le-a pus turbane, cum poruncise Domnul lui Moise. 

14. Apoi a adus Moise viţelul cel de jertfă pentru păcat, iar Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul viţelului de jertfă pentru păcat; 

15. Şi l-a junghiat Moise şi a luat din sânge şi cu degetul său a pus pe coarnele jertfelnicului de toate părţile şi a curăţit jertfelnicul, iar celălalt sânge l-a turnat jos lângă jertfelnic şi a sfinţit jertfelnicul ca să fie curat. 

16. A luat apoi Moise toată grăsimea de pe măruntaie, seul de pe ficat, amândoi rărunchii şi grăsimea lor, şi le-a ars pe jertfelnic. 

17. Iar viţelul, pielea lui, carnea lui şi necurăţenia lui, le-a ars cu foc afară din tabără, cum poruncise Domnul lui Moise. 

18. Apoi Moise a adus berbecul cel pentru ardere de tot, iar Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecului. 

19. Şi apoi a junghiat Moise berbecul şi a stropit cu sânge jertfelnicul de jur împrejur. 

20. A tăiat apoi berbecul în bucăţi şi a adus Moise bucăţile, căpăţâna şi grăsimea, iar măruntaiele şi picioarele le-a spălat cu apă. 

21. Şi a ars Moise tot berbecul pe jertfelnic; aceasta era ardere de tot spre mireasmă plăcută, aceasta era jertfă Domnului, cum poruncise Domnul lui Moise. 

22. După aceea a adus Moise al doilea berbec, berbecul cel pentru sfinţire, şi şi-au pus Aaron şi fiii lui mâinile pe capul berbecului. 

23. Şi junghiindu-l, Moise a luat din sângele lui şi a pus pe vârful urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare de la mâna dreaptă a lui şi pe degetul cel mare de la piciorul drept al lui. 

24. Apoi a adus Moise pe fiii lui Aaron şi a pus sânge pe vârful urechilor drepte ale lor, pe degetul cel mare de la mâinile drepte ale lor şi pe degetul cel mare de la picioarele drepte ale lor; şi a stropit Moise jertfelnicul cu sânge de jur împrejur. 

25. După aceea a luat Moise grăsimea şi coada, toată grăsimea de pe măruntaie, seul de pe ficat, amândoi rărunchii, grăsimea lor şi şoldul drept; 

26. Iar din panerul cu pâinile punerii înaintea Domnului a luat o azimă, o pâine cu untdelemn şi turtă şi le-a aşezat peste grăsime şi peste şoldul drept; 

27. Şi toate acestea le-a pus pe mâinile lui Aaron şi pe mâinile fiilor săi şi le-au dus legănându-le înaintea feţei Domnului. 

28. Apoi a luat Moise acestea din mâinile lor şi le-a ars pe jertfelnic ardere de tot; aceasta a fost jertfa de sfinţire, mireasmă plăcută, jertfă Domnului. 

29. Luând apoi pieptul, Moise l-a adus, legănându-l înaintea feţei Domnului; aceasta era partea lui Moise din berbecul sfinţirii, cum poruncise Domnul lui Moise. 

30. Apoi a luat Moise mir de miruit şi sânge de lângă jertfelnic şi a stropit pe Aaron, veşmintele lui, pe fiii lui şi veşmintele fiilor lui împreună cu el; şi aşa a sfinţit pe Aaron şi veşmintele lui şi, împreună cu el, şi pe fiii lui şi veşmintele fiilor lui. 

31. Apoi a zis Moise către Aaron şi către fiii lui: "Fierbeţi carnea la intrarea cortului adunării şi acolo s-o mâncaţi cu pâinea cea din panerul sfinţirii, după cum mi s-a poruncit mie şi mi s-a zis: "Aaron şi fiii lui s-o mănânce!" 

32. Iar rămăşiţele de carne şi de pâine să le ardeţi cu foc. 

33. Şapte zile să nu vă depărtaţi de la uşa cortului adunării, până se vor împlini zilele sfinţirii voastre, că sfinţirea voastră trebuie să se săvârşească în şapte zile. 

34. Cum s-a făcut astăzi, aşa a poruncit Domnul să se facă pentru curăţirea voastră şi în celelalte zile. 

35. La uşa cortului adunării veţi şedea ziua şi noaptea timp de şapte zile şi veţi fi de strajă la Domnul, ca să nu muriţi, că aşa mi s-a poruncit mie de la Domnul Dumnezeu". 

36. Şi au împlinit Aaron şi fiii lui toate rânduielile, câte le poruncise Domnul prin Moise. 

1. Iar în ziua a opta a chemat Moise pe Aaron, pe fiii lui şi pe bătrânii lui Israel, 

2. Şi a zis către Aaron: "Ia-ţi din turmă un viţel de jertfă pentru păcat şi un berbec pentru arderea de tot, amândoi fără meteahnă, şi-i adu înaintea feţei Domnului. 

3. Iar bătrânilor lui Israel să le grăieşti şi să le spui: Luaţi din turma de capre un ţap, ca jertfă pentru păcat, un berbec, un viţel şi un miel, toţi de un an şi fără meteahnă, ca să fie aduşi ardere de tot, 

4. Precum şi un bou şi un berbec pentru jertfă de mântuire, ca să se săvârşească jertfă înaintea feţei Domnului, şi prinos de pâine, frământat cu untdelemn, că astăzi are să vi se arate Domnul". 

5. Deci au luat ei şi au adus înaintea cortului adunării cele ce poruncise Moise şi a venit toată obştea şi a stat înaintea feţei Domnului. 

6. Atunci a zis Moise către obşte: "Iată ce a poruncit Domnul să faceţi, ca să vi se arate slava Domnului!" 

7. Iar către Aaron Moise a zis: "Apropie-te de jertfelnic şi săvârşeşte jertfa ta cea pentru păcat şi arderea de tot a ta şi curăţeşte-te pe tine şi casa ta; apoi adu darurile poporului şi-l curăţeşte, cum a poruncit Domnul!" 

8. Deci, s-a apropiat Aaron de jertfelnic şi a junghiat viţelul cel de jertfă pentru păcatul său. 

9. Iar fiii lui Aaron, aducând sângele la el, şi-a muiat degetul în sânge şi a pus pe coarnele jertfelnicului, iar celălalt sânge l-a turnat jos lângă jertfelnic. 

10. Grăsimea, rărunchii şi seul de pe ficat, de la jertfa cea pentru păcat, le-a ars pe jertfelnic, cum poruncise Domnul lui Moise; 

11. Iar carnea şi pielea le-a ars pe foc afară din tabără. 

12. Apoi a junghiat jertfa cea pentru arderea de tot şi, aducându-i fiii lui Aaron sângele, a stropit jertfelnicul din toate părţile. 

13. După aceea i-au adus arderea de tot în bucăţi şi el le-a pus împreună cu căpăţâna pe jertfelnic, 

14. Iar măruntaiele şi picioarele le-a spălat cu apă şi le-a pus peste arderea de tot şi le-a ars pe jertfelnic. 

15. Apoi a adus prinosul poporului: luând ţapul cel pentru păcatul poporului l-a junghiat şi l-a adus jertfă pentru păcat, ca şi berbecul. 

16. După aceea a adus arderea de tot, săvârşind-o după rânduială. 

17. A adus de asemenea prinos de pâine şi, luând din el o mână plină, a ars pe jertfelnic, pe lângă arderea de tot cea de dimineaţă. 

18. Apoi a junghiat boul şi berbecul pentru jertfa de mântuire a poporului şi fiii lui Aaron i-au adus sângele şi el a stropit cu el jertfelnicul de jur împrejur. 

19. I-au adus apoi grăsimea boului şi a berbecului, coada şi grăsimea cea de pe măruntaie, rărunchii cu grăsimea lor şi grăsimea de pe ficat;  

20. şi a pus grăsimea pe pieptul jertfei de izbăvire, apoi a ars grăsimea pe jertfelnic; 

21. Iar pieptul şi spata dreaptă le-a adus Aaron legănându-le înaintea feţei Domnului, cum poruncise Moise. 

22. Şi şi-a ridicat Aaron mâinile sale asupra poporului şi l-a binecuvântat, iar după ce a săvârşit jertfa pentru păcat, arderea de tot şi jertfa de mântuire, s-a coborât. 

23. Apoi au intrat Moise şi Aaron în cortul adunării şi când au ieşit au binecuvântat tot poporul; atunci s-a arătat slava Domnului la tot poporul. 24. Şi ieşind foc de la Domnul, a mistuit pe jertfelnic arderea de tot şi grăsimea. Şi văzând tot poporul a scos strigăte de bucurie şi a căzut cu faţa la pământ. 

1. În vremea aceea cei doi fii ai lui Aaron, Nadab şi Abiud, luându-şi fiecare cădelniţa sa, au pus în ea foc, au turnat deasupra tămâie şi au adus înaintea Domnului foc străin, ce nu le poruncise Domnul. 

2. Atunci a ieşit foc de la Domnul şi i-a mistuit şi au murit amândoi înaintea Domnului. 

3. Iar Moise a zis către Aaron: "Iată ce a voit să spună Domnul când a zis: Voi să fiu sfinţit prin cei ce se vor apropia de Mine şi înaintea adunării a tot poporul preaslăvit". Iar Aaron tăcea. 

4. Atunci a chemat Moise pe Misail şi Elţafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, şi le-a zis: "Duceţi-vă de scoateţi pe fraţii voştri din locaşul cel sfânt şi-i duceţi afară din tabără!" 

5. Şi aceştia s-au dus şi i-au scos în hitoanele lor afară din tabără, cum zisese Moise. 

6. Iar lui Aaron şi fiilor lui, Eleazar şi Itamar, le-a zis Moise; "Capetele voastre să nu vi le descoperiţi şi veşmintele voastre să nu vi le sfâşiaţi, ca să nu muriţi şi ca să nu atrageţi mânia asupra obştii întregi. Dar fraţii voştri, toată casa lui Israel, pot să plângă pe cei arşi, pe care i-a ars Domnul. 

7. Din uşa cortului adunării să nu ieşiţi, ca să nu muriţi, căci aveţi pe voi mirul de ungere al Domnului!" Şi s-a făcut drept cuvântul lui Moise. 

8. Apoi grăind Domnul cu Aaron, a zis: 

9. "Vin şi sicheră să nu beţi, nici tu, nici fiii tăi, când intraţi în cortul adunării sau vă apropiaţi de jertfelnic, ca să nu muriţi. Acesta este aşezământ veşnic în neamul vostru. 

10. Ca să puteţi deosebi cele sfinte de cele nesfinte şi cele necurate de cele curate, 

11. Şi ca să învăţaţi pe fiii lui Israel toate legile, pe care le-a poruncit lor Domnul prin Moise". 

12. Iar Moise a zis către Aaron şi către fiii săi, Eleazar şi Itamar, care-i mai rămăseseră: "Luaţi prinosul de pâine, ce a rămas din jertfele Domnului, şi-l mâncaţi nedospit, lângă jertfelnic, că acesta este sfinţenie mare. 

13. Să-l mâncaţi însă în locul cel sfânt, că aceasta este partea ta şi partea fiilor tăi din jertfele Domnului; aşa mi s-a poruncit mie de la Domnul. 

14. Iar pieptul legănat şi spata ridicată să le mâncaţi la loc curat, tu şi fiii tăi şi casa ta împreună cu tine, că acestea sunt date să fie partea ta şi partea fiilor tăi din jertfele de izbăvire ale fiilor lui Israel. 

15. Spata ridicată şi pieptul legănat să le aducă ei cu grăsime pentru ardere, legănându-le înaintea feţei Domnului, şi să fie acestea parte veşnică pentru tine şi împreună cu tine şi pentru fiii tăi şi pentru fiicele tale, cum a poruncit Domnul lui Moise". 

16. Şi a căutat Moise ţapul de jertfă pentru păcat şi iată era ars. Şi s-a mâniat Moise pe Eleazar şi pe Itamar, fiii lui Aaron, care mai rămăseseră, 

17. şi a zis: "Pentru ce n-an mâncat jertfa pentru păcat în locul cel sfânt? Că aceasta este sfinţenie mare şi vă e dată vouă, ca să ridicaţi păcatele obştii şi s-o curăţiţi înaintea Domnului. 

18. Iată sângele ei nu s-a dus înăuntrul locaşului sfânt şi voi trebuia s-o mâncaţi în locul cel sfânt, cum mi s-a poruncit mie de la Domnul". 

19. Aaron însă a zis către Moise: "Iată, astăzi şi-au adus ei jertfa lor pentru păcat şi arderea lor de tot înaintea Domnului şi, după cele ce mi s-au întâmplat, de aş fi mâncat astăzi jertfa pentru păcat, oare ar fi fost aceasta plăcut Domnului?" 

20. Şi a auzit acestea Moise şi le-a socotit răspunsul îndreptăţit. 

1. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise şi cu Aaron şi a zis: 

2. "Grăiţi fiilor lui Israel şi le ziceţi: Iată animalele pe care le puteţi mânca din toate dobitoacele de pe pământ: 

3. Orice animal cu copita despicată, care are copita despărţită în două şi îşi rumegă mâncarea, îl puteţi mânca. 

4. Dar şi din cele ce-şi rumegă mâncarea, sau îşi au copita despicată sau împărţită în două, nu veţi mânca pe acestea: cămila, pentru că aceasta-şi rumegă mâncarea, dar copita n-o are despicată; aceasta e necurată pentru voi. 

5. Iepurele de casă îşi rumegă mâncarea, dar laba n-o are despicată; acesta este necurat pentru voi. 

6. Iepurele de câmp îşi rumegă mâncarea, dar laba n-o are despicată; acesta este necurat pentru voi. 

7. Porcul are copita despicată şi despărţită în două, dar nu rumegă; acesta este necurat pentru voi. 

8. Din carnea acestora să nu mâncaţi şi de stârvurile lor să nu vă atingeţi, că acestea sunt necurate pentru voi. 

9. Din toate vieţuitoarele, care sunt în apă, veţi mânca pe acestea: toate câte sunt în ape; în mări, în râuri şi în bălţi, şi au aripi şi solzi, pe acelea să le mâncaţi. 

10. Iar toate câte sunt în ape, în mări, în râuri, şi în bălţi, toate cele ce mişună în ape, dar n-au aripi şi solzi, spurcăciune sunt pentru voi. 

11. De acestea să vă îngreţoşaţi, carnea lor să n-o mâncaţi şi de stârvurile lor să vă îngreţoşaţi. 

12. Toate vietăţile din ape, care n-au aripi şi solzi, sunt spurcate pentru voi. 

13. Din păsări să nu mâncaţi şi să vă îngreţoşaţi de acestea, că sunt spurcate: vulturul, zgripţorul şi vulturul de mare; 

14. Corbul şi şoimul cu soiurile lor; 

15. Toată cioara cu soiurile ei; 

16. Struţul, cucuveaua, rândunica şi uliul cu soiurile lui; 

17. Huhurezul, pescarul şi ibisul; 

18. Lebăda, pelicanul şi cocorul; 

19. Cocostârcul, bâtlanul cu soiurile lui; pupăza şi liliacul. 

20. Toate insectele înaripate, care umblă pe patru picioare, sunt spurcate pentru voi. 

21. Dar din toate insectele înaripate, care umblă în patru picioare, să mâncaţi numai pe acelea care au fluierele picioarelor de dinapoi mai lungi, ca să poată sări pe pământ. 

22. Din acestea să mâncaţi următoarele: lăcusta şi soiurile ei, solamul şi soiurile lui, hargolul şi soiurile lui, şi hagabul cu soiurile lui. 

23. Orice altă insectă înaripată care are patru picioare e spurcată pentru voi şi vă spurcaţi de ele. 

24. Tot cel ce se va atinge de trupul lor necurat va fi până seara; 

25. Şi tot cel ce va lua în mâini trupul lor să-şi spele haina şi necurat va fi până seara. 

26. Tot dobitocul cu copita despicată, care n-are copita despărţită adânc sau nu-şi rumegă mâncarea, este necurat pentru voi; tot cel ce se va atinge de el necurat va fi până seara. 

27. Din toate fiarele cu patru picioare, cele care calcă pe labe sunt necurate pentru voi şi tot cel ce se va atinge de stârvul lor necurat va fi până seara. 

28. Cel ce va umbla cu stârvul lor să-şi spele haina şi necurat va fi până seara, căci ele sunt necurate pentru voi. 

29. Din dobitoacele ce mişună pe pământ, iată care sunt necurate pentru voi: cârtiţa, şoarecele şi şopârla, cu soiurile lor; 

30. Ariciul, crocodilul, salamandra, melcul şi cameleonul. 

31. Acestea dintre toate cele ce mişună pe pământ sunt necurate pentru voi. Tot cel ce se atinge de stârvurile lor necurat va fi până seara. 

32. Tot lucrul, pe care va cădea vreuna din acestea, moartă, fie vas de lemn, sau haină, sau piele, sau orice fel de lucru ce se întrebuinţează la ceva, lucrul acela necurat va fi; să-l puneţi în apă şi va fi necurat până seara, iar apoi va fi curat. 

33. Tot vasul de lut, în care va cădea vreuna din ele, să-l spargeţi, iar cele din el sunt necurate. 

34. Orice lucru de mâncare, peste care "a cădea apă din acel vas, necurat va fi pentru voi şi toată băutura de băut, din asemenea vas, necurată va fi. 

35. Tot lucrul, peste care va cădea ceva din trupul mort al acestora, se va spurca; soba şi căminul să le stricaţi, că necurate sunt şi necurate vor fi pentru voi. 

36. Numai izvorul, fântâna şi adunările de apă vor rămâne curate, iar cel ce se va atinge de mortăciunile din ele, acela necurat va fi. 

37. De va cădea ceva din trupul acestora pe sămânţa de semănat, aceasta curată va fi. 

38. Dacă însă va cădea ceva din trupul lor peste sămânţă, după ce aceasta s-a muiat cu apă, atunci sămânţa necurată să fie pentru voi. 

39. Iar de va muri vreun dobitoc din cele ce se mănâncă şi se va atinge cineva de stârvul lui, acela necurat va fi până seara; 

40. Iar cel ce va mânca mortăciunea lui, să-şi spele hainele sale şi necurat va fi până seara; cel ce va duce stârvul lui să-şi spele hainele sale şi necurat va fi până seara. 

41. Toată vietatea ce se târăşte pe pământ este spurcată pentru voi; să n-o mâncaţi. 

42. Tot ce se târăşte pe pântece şi tot ce umblă în patru picioare şi cele cu picioare multe dintre vietăţile ce se târăsc pe pământ, să nu le mâncaţi, că sunt spurcate pentru voi. 

43. Să nu vă spurcaţi sufletele voastre cu vreo vietate târâtoare şi să nu vă pângăriţi cu ea, ca să fiţi din pricina ei necuraţi, 

44. Că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Sfinţiţi-vă şi veţi fi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfânt sunt; să nu vă pângăriţi sufletele voastre cu vreo vietate din cele ce se târăsc pe pământ, 

45. Că Eu sunt Domnul, Cel ce v-am scos din pământul Egiptului, ca să vă fiu Dumnezeu. Deci fiţi sfinţi, că Eu, Domnul, sunt sfânt". 

46. Aceasta este legea cea pentru dobitoace, pentru păsări, pentru toate vietăţile ce mişună în apă şi pentru toate vietăţile ce trăiesc pe pământ, 

47. După care se pot deosebi cele necurate de cele curate şi vietăţile ce se mănâncă de vietătile ce nu se mănâncă. 

1. Şi a grăit Domnul lui Moise şi a zis: 

2. "Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. 

3. Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur. 

4. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei. 

5. Iar de va naşte fată, necurată va fi două săptămâni, ca şi în timpul regulei ei; apoi să mai stea şaizeci şi şase de zile pentru a se curăţi de sângele său. 

6. După ce se vor împlini zilele curăţirii ei pentru fiu sau pentru fiică, să aducă preotului la uşa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat; 

7. Preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţi şi curată va fi de curgerea sângelui ei. Aceasta e rânduiala pentru ceea ce a născut prunc de parte bărbătească sau de parte femeiască. 

8. Iar de nu-i va da mâna să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru ardere de tot şi altul jertfă pentru păcat, şi o va curăţi preotul şi curată va fi". 

1. Grăit-a Domnul cu Moise şi cu Aaron şi le-a zis: 

2. "De se va ivi la vreun om pe pielea trupului lui vreo umflătură, sau bubă, sau băşică, sau de se va face pe pielea trupului o rană ca de lepră, să fie adus la Aaron preotul sau la un preot din fiii lui. 

3. Preotul va cerceta rana de pe pielea trupului lui şi de va vedea că perii de pe rană s-au făcut albi şi că rana s-a adâncit în pielea trupului, aceea este rană de lepră, iar preotul după ce l-a cercetat, îl va declara necurat. 

4. Iar dacă pata de pe piele, deşi este albă, dar nu este şi adâncită în pielea lui, şi perii de pe ea nu s-au făcut albi, ci sunt negri, să închidă preotul pe cel cu rana şapte zile. 

5. În ziua a şaptea să vadă preotul rana: dacă rana a rămas ca înainte şi nu s-a întins rana pe piele, preotul să-l închidă alte şapte zile. 

6. În ziua a şaptea îl va cerceta preotul din nou şi dacă rana va fi slăbită şi nu se va fi întins rana pe piele, preotul să-l declare curat. Aceasta este o bubă şi cel ce o are să-şi spele hainele sale şi va fi curat. 

7. Iar dacă, după ce omul s-a arătat preotului, din nou buba a început a se întinde pe piele, să se arate iar preotului; 

8. Preotul, văzând că buba se întinde pe piele, îl va declara necurat, că aceasta este lepră. 

9. De se va ivi pe un om boala leprei, acela să fie adus la preot. 

10. Preotul va cerceta şi, dacă umflătura de pe piele va fi albă şi părul va fi schimbat în alb şi dacă umflătura va fi carne vie, 

11. Aceea e lepră învechită pe pielea trupului; preotul il va declara necurat şi nu-l va închide, că este necurat. 

12. Dacă însă lepra va înflori pe piele şi dacă va acoperi lepra toată pielea bolnavului de la cap până la picioare, cât poate să vadă preotul cu ochii, 

13. Şi dacă va vedea preotul că lepra a acoperit toată pielea trupului, atunci va declara pe bolnav curat, pentru că tot s-a schimbat în alb şi deci este curat. 

14. Iar în ziua când se va ivi pe el carne vie, va fi necurat, 

15. Şi preotul, văzând carnea vie, îl va declara necurat, căci carnea cea vie este necurată, este lepră. 

16. Iar dacă se va schimba carnea cea vie şi se va face albă, să vină bolnavul la preot, 

17. Şi preotul să-l cerceteze şi dacă rana s-a schimbat în alb, atunci preotul să-l declare curat, că e curat. 

18. Dacă cineva a avut pe pielea trupului o bubă şi s-a vindecat, 

19. Şi pe locul bubei s-a ivit o umflătură albă sau o pată albă-roşiatică, să se arate preotului. 

20. Şi preotul să-l cerceteze şi de se va vedea că umflătura s-a adâncit în piele şi părul de pe ea s-a schimbat în alb, preotul îl va declara necurat, că aceasta e lepră şi s-a ivit în locul bubei. 

21. Dacă însă preotul va vedea că părul de pe umflătură nu este alb şi ea nu este adâncită în pielea trupului şi e negricioasă, atunci preotul va închide pe bolnav pentru şapte zile. 

22. Dacă rana va începe a se lăţi tare pe piele, preotul îl va declara necurat, că este rană de lepră. 

23. Iar dacă pata va rămâne pe loc şi nu se va lăţi, atunci e o oprire în loc a bubei şi preotul va declara pe bolnav curat. 

24. Dacă cineva va avea pe pielea trupului o arsură şi pe locul tămăduit de arsură se va ivi o pată roşiatică-albicioasă, 

25. Şi dacă preotul va vedea că părul de pe acea pată s-a schimbat în alb şi că pata e adâncită sub piele, aceea este lepră şi s-a ivit pe arsură; preotul va declara pe bolnav necurat, căci e boala leprei. 

26. Dacă însă preotul va vedea că părul de pe pată nu este alb şi că ea nu este adâncită sub piele şi că este negricioasă, preotul va închide pe acela pentru şapte zile; 

27. Şi în ziua a şaptea preotul îl va cerceta iar şi, dacă pata s-a lăţit tare pe piele, preotul îl va declara necurat, că aceea este rană de lepră. 

28. Iar dacă pata stă pe loc şi este negricioasă, aceea este obrinteala arsurii şi preotul va declara pe om curat, că este obrinteală a arsurii. 

29. Dacă un bărbat sau o femeie va avea o pată pe cap sau pe bărbie, 

30. Şi, cercetând-o preotul, se va vedea că ea este adâncită sub piele şi că părul de pe ea este gălbui şi subţire, preotul va declara pe unul ca acela necurat, că aceea este chelbe, lepră în cap, sau lepră în barbă. 

31. Dacă însă preotul, la cercetarea petei de chelbe, va vedea că ea nu este adâncită sub piele şi că părul de pe ea nu este gălbui, preotul va închide pe cel cu pata de chelbe şapte zile; 

32. în ziua a şaptea preotul va cerceta pata iar şi, dacă chelbea nu s-a întins şi n-are părul de pe ea gălbui şi nici nu s-a adâncit chelbea sub piele, 

33. Atunci să radă pielea, dar locul cu chelbe să nu-l radă, şi preotul să închidă pe cel cu pata a doua oară pentru şapte zile. 

34. În ziua a şaptea preotul va cerceta din nou chelbea şi, dacă chelbea nu se va fi întins pe piele şi nu se va fi adâncit în piele, preotul va declara pe acela curat şi acela să-şi spele hainele sale şi va fi curat. 

35. Iar dacă, după această curăţire a lui, chelbea va începe a se lăţi foarte tare pe piele, 

36. Şi dacă preotul va vedea că chelbea se lăţeşte pe piele, atunci preotul să nu mai caute de e părul gălbui, că acela este necurat. 

37. Dacă însă chelbea stă pe loc şi se iveşte pe ea păr negru, atunci chelbea a trecut, omul e curat şi preotul îl va declara curat. 

38. Dacă un bărbat sau o femeie va avea pe pielea trupului pete, pete albe, 

39. Şi dacă preotul va vedea că pe pielea trupului aceluia petele sunt albe-vinete, aceea e pecingine care a înflorit pe piele şi omul ce o are este curat. 

40. Dacă cuiva i-a căzut părul de pe cap, aceea e pleşuvie şi omul este curat. 

41. Dacă cuiva i-a căzut părul din partea de dinainte a capului, aceea este jumătate de pleşuvie şi omul e curat. 

42. Iar dacă pe pleşuvia din partea de dinainte sau de dinapoi va fi pată albă sau roşiatică, atunci pe pleşuvia lui a înflorit lepra. 

43. Preotul îl va cerceta şi de va vedea că faţa umflăturii de pe pleşuvia lui este albă sau roşiatică, semănând cu lepra, ce de obicei se iveşte pe pielea trupului, 

44. Acela este om lepros şi este necurat; preotul să-l declare necurat, că pe capul lui este boala leprei. 

45. Leprosul, cel ce are această boală, să fie cu hainele sfâşiate, cu capul descoperit, învelit până la buze, şi să strige mereu: necurat! necurat! 

46. Tot timpul cât va avea pe el boala, să fie spurcat, că necurat este; şi să trăiască singuratic şi afară din tabără să fie locuinţa lui. 

47. Dacă boala leprei va fi pe haină, fie pe haină de lână, sau pe haină de în, 

48. Sau pe urzeală, sau pe bătătură de în sau de lână, sau pe piele sau pe vreun lucru de piele, 

49. Şi dacă va fi pată verzuie sau roşiatică pe haină sau pe piele, pe bătătură sau pe urzeală, sau pe vreun lucru de piele, aceea este boala leprei, şi el se va arăta preotului. 

50. Preotul va cerceta boala şi va închide lucrul atins de boală pentru şapte zile; 

51. În ziua a şaptea va cerceta preotul lucrul atins de boală şi dacă boala se va fi întins pe haină, sau pe urzeală, sau pe bătătură, sau pe piele, sau pe vreun lucru de piele, aceasta este lepră rozătoare, şi e necurat; 

52. Şi el să ardă haina aceea, sau urzeala, sau bătătura cea de lână sau de in, sau orice fel de lucru din piele, pe care va fi boala, că aceea este lepră rozătoare şi să se ardă cu foc. 

53. Iar dacă preotul va vedea că boala nu s-a întins pe haină, sau pe urzeală, sau pe bătătură, sau pe orice fel de lucru din piele, 

54. Atunci preotul va porunci să se spele lucrul pe care s-a ivit boala şi-l va închide a doua oară pentru şapte zile. 

55. Dacă, după spălarea lucrului atins, preotul va vedea că boala nu şi-a schimbat starea sa, dar s-a întins, atunci este necurat şi lucrul să-l arzi în foc, căci lepra a ros faţa sau dosul. 

56. Dacă însă preotul va vedea că pata, după spălarea ei, s-a micşorat, atunci preotul s-o rupă de la haină, sau din piele, sau din urzeală, sau din bătătură. 

57. Iar dacă se va ivi iar pe haină, sau pe bătătură, sau pe urzeală, sau pe vreun lucru de piele, aceea este lepră înflorită şi să se ardă cu foc lucrul pe care s-a ivit boala. 

58. Dacă însă haina, sau urzeala, sau bătătura, sau lucrul de piele îl vei spăla şi se va duce pata de pe el, trebuie să se spele a doua oară şi va fi curat. 

59. Aceasta este rânduiala pentru boala leprei, ce se va ivi pe haină de lână sau de în, sau pe urzeală, sau pe bătătură, sau pe vreun lucru de piele, şi cum trebuie hotărât că acestea sunt curate sau necurate". 

1. Şi grăind cu Moise, Domnul a zis: 

2. "Iată rânduiala pentru cel lepros: Când el se va curăţi, se va duce la preot; 

3. Iar preotul va ieşi afară din tabără şi de va vedea preotul că leprosul s-a vindecat de boala leprei, 

4. Va porunci preotul să se ia pentru cel curăţit două păsări vii, curate, lemn de cedru, aţă roşie răsucită şi isop. 

5. După aceea preotul va porunci să se junghie una din păsări deasupra unui vas de lut, la apă curgătoare; 

6. Va lua apoi pasărea cea vie, lemnul de cedru, aţa cea roşie şi isopul şi le va muie pe acestea şi pasărea cea vie în sângele păsării junghiate la apă curgătoare; 

7. Va stropi de şapte ori pe cel ce se curăţă de lepră şi va fi curat; apoi va da drumul păsării celei vii în câmp. 

8. Iar cel curăţit să-şi spele hainele sale, să-şi tundă tot părul său, să se spele cu apă şi va fi curat. Apoi să intre în tabără şi să stea şapte zile afară din cortul său. 

9. În ziua a şaptea să-şi radă tot părul său, capul şi barba sa, sprâncenele sale, tot părul său să şi-l radă, şi să-şi spele iarăşi hainele sale şi trupul său să şi-l spele cu apă şi va fi curat. 

10. În ziua a opta să ia doi berbeci de câte un an, fără meteahnă şi o oaie de un an, fără meteahnă, şi dintr-o efă de făină de grâu, împărţită în zece, să ia trei părţi pentru darul de pâine şi s-o amestece cu untdelemn şi un log (pahar) de untdelemn; 

11. Iar preotul cel ce curăţeşte va duce pe omul ce se curăţeşte împreună cu acestea înaintea Domnului, la uşa cortului adunării; 

12. Acolo va lua preotul un berbec, ce voieşte a aduce jertfă pentru vină, şi logul de untdelemn şi le va aduce pe acestea legănându-le înaintea Domnului. 

13. Berbecul îl va junghia în locul acela, unde se junghie jertfele pentru păcat şi pentru arderea de tot, la loc sfânt, că aceasta este jertfă pentru vină şi, ca şi jertfa pentru păcat, este a preotului şi este sfinţenie mare. 

14. Apoi va lua preotul din sângele jertfei pentru vină şi va pune preotul pe vârful urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare de la mâna dreaptă a lui şi pe degetul cel mare de la piciorul cel drept al lui. 

15. De asemenea va lua preotul din logul de untdelemn şi va turna în palma sa cea stângă; 

16. Îşi va muia preotul degetul mâinii sale drepte în untdelemnul cel din palma stângă a sa şi va stropi de şapte ori cu degetul său înaintea feţei Domnului; 

17. Apoi din untdelemnul rămas în palma lui va pune preotul pe vârful urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare al mâinii lui drepte şi pe degetul cel mare de la piciorul cel drept al lui, pe locurile unde a pus şi sângele jertfei pentru vină; 

18. Iar celălalt untdelemn din palma preotului îl va turna pe capul celui ce se curăţeşte şi-l va curăţi preotul pe acesta înaintea Domnului. 

19. Astfel va săvârşi preotul jertfa pentru păcat şi va curăţi pe cel ce a venit să se cureţe de necurăţenia lui; după aceea va junghia jertfa arderii de tot; 

20. Şi va pune preotul arderea de tot şi darul de pâine pe jertfelnic. Astfel îl va curăţi pe el preotul şi el va fi curat. 

21. Dacă însă acela va fi sărac şi nu-i va da mâna, să ia numai un berbec pentru jertfa de vină legănată pentru curăţirea sa, a zecea parte dintr-o efă de făină de grâu, amestecată cu untdelemn pentru darul de pâine, un log de untdelemn 

22. Şi două turturele sau doi pui de porumbel, cum îi va da mâna: unul jertfă pentru păcat şi altul ardere de tot. 

23. Îi va aduce în ziua a opta cea pentru curăţirea sa la preot, înaintea Domnului, la uşa cortului adunării. 

24. Iar preotul, luând berbecul de jertfă pentru vină şi logul de untdelemn, le va aduce pe acestea legănându-le înaintea Domnului. 

25. Apoi va junghia berbecul de jertfă pentru vină şi va lua preotul din sângele jertfei pentru vină şi va pune pe vârful urechii drepte a celui ce se curăţă, pe degetul cel mare de la mâna lui cea dreaptă şi pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept. 

26. Şi va turna preotul untdelemn în palma sa cea stângă; 

27. Şi cu untdelemn din palma sa cea stângă va stropi preotul de şapte ori cu degetul mâinii sale celei drepte înaintea feţei Domnului; 

28. Apoi va pune preotul untdelemn din palma sa cea stângă pe marginea urechii drepte a celui ce se curăţeşte şi pe degetul cel mare de la mâna lui cea dreaptă şi pe degetul cel marc de la piciorul lui cel drept, pe locurile unde este pus şi sângele jertfei pentru vină; 

29. Iar celălalt untdelemn din palma sa cea stângă îl va turna pe capul celui ce se curăţeşte, ca să-l cureţe înaintea Domnului. 

30. Şi turturelele sau puii de porumbel, cum îi va fi dat mâna celui ce se curăţeşte, după starea lui, le va aduce: 

31. O pasăre jertfă pentru păcat şi alta pentru ardere de tot, împreună cu darul de pâine. Şi aşa va curăţi preotul pe cel ce se curăţeşte înaintea Domnului. 

32. Aceasta este rânduiala pentru cel bolnav de lepră, căruia nu-i dă mâna să ducă tot ce se cere pentru curăţirea sa". 

33. Şi a grăit Domnul cu Moise şi Aaron şi a zis: 

34. "Când veţi intra în pământul Canaanului, pe care-l voi da vouă de moştenire, şi voi aduce boala leprei asupra caselor din pământul moştenirii voastre, 

35. Atunci cel cu casa trebuie să se ducă şi să spună preotului, zicând: Pe casa mea s-a ivit, pare-mi-se, boala. 

36. Atunci preotul va porunci să se golească casa înainte de a intra preotul să cerceteze boala, ca să nu se facă necurate toate cele din casă; după aceea va veni preotul să cerceteze casa. 

37. Şi cercetând el boala, dacă va vedea că boala de pe pereţii casei e în chip de gropi verzui sau roşietice, adâncite în perete, 

38. Va ieşi din casă, la uşa casei, şi va închide casa pentru şapte zile. 

39. în ziua a şaptea va veni preotul iar să cerceteze casa şi de va vedea că boala s-a întins pe pereţii casei, 

40. Preotul va porunci să se scoată pietrele pe care este boala, să se arunce afară din oraş, la loc necurat, 

41. Casa să se răzuiască toată pe dinăuntru, iar răzătura, ce se va răzui, să se arunce afară din oraş, la loc necurat. 

42. Să aducă apoi alte pietre şi să le pună în locul pietrelor acelora; să ia altă tencuială şi casa să se tencuiască. 

43. Dacă boala se va ivi iar şi va înflori pe pereţii casei, după ce s-au scos pietrele şi s-a răzuit şi s-a tencuit casa, 

44. Atunci preotul va veni iar şi va cerceta şi de s-a răspândit boala pe pereţii casei, aceea este lepră rozătoare şi casa este necurată. 

45. Casa aceea să se dărâme, iar pietrele ei, lemnul ei şi toată tencuiala să se scoată afară din oraş, la loc necurat. 

46. Cel ce va intra în casa aceea, cât va fi ea închisă, acela necurat va fi până seara. 

47. Cel ce va dormi în casa aceea să-şi spele hainele sale şi necurat va fi până seara; şi cel ce va mânca în casa aceea să-şi spele hainele şi necurat va fi până seara. 

48. Dacă însă preotul, venind şi intrând, va vedea că boala de pe pereţii casei nu s-a mai întins după ce aceasta a fost tencuită din nou, preotul o va declara curată, că boala a trecut. 

49. Ca să cureţe casa, va lua deci două păsări vii, curate, lemn de cedru, aţă roşie răsucită şi isop; 

50. Va junghia o pasăre deasupra unui vas de lut, la apă curgătoare. 

51. Va lua lemnul cel de cedru, aţa, isopul şi pasărea vie şi le va muia în sângele păsării junghiate şi în apa de izvor şi va stropi casa de şapte ori. 

52. Şi va curăţi astfel casa cu sângele păsării, cu apă de izvor, cu pasărea cea vie, cu lemnul cel de cedru, cu aţa roşie răsucită şi cu isop. 

53. Iar păsării celei vii îi va da drumul din cetate în câmp şi se va curăţi casa şi curată va fi. 

54. Aceasta este rânduiala pentru oricare fel de boală a leprei şi a chelbei. 

55. Pentru lepra de pe haine şi de pe case, 

56. Şi pentru umflături, pecingine şi pete, 

57. Ca să se poată afla când acestea sunt necurate şi când sunt curate: aceasta este rânduiala pentru lepră". 

1. Şi a grăit Domnul cu Moise şi cu Aaron, zicând: 

2. "Grăiţi fiilor lui Israel şi le spuneţi: Dacă un bărbat va avea curgere din trupul său, pentru curgerea lui este necurat, 

3. Şi legea necurăţiei lui este aceasta: Ori de se face curgere din trupul lui, ori de este împiedicată curgerea în trupul lui, el este necurat. 

4. Tot patul, pe care doarme cel ce are curgere, este necurat; tot lucrul, pe care va şedea cel ce are curgere, este necurat. 

5. Omul, care se va atinge de patul lui, să-şi spele hainele sale, să se spele cu apă şi va fi necurat până seara. 

6. Cel ce va şedea pe vreun lucru, pe care a şezut cel ce are curgere, să-şi spele hainele sale, să se spele cu apă şi va fi necurat până seara. 

7. Cel ce se va atinge de trupul celui ce are curgere să-şi spele hainele sale, să se spele cu apă şi necurat va fi până seara. 

8. Dacă cel ce are curgere va scuipa pe unul curat, acesta să-şi spele hainele, să se spele cu apă şi necurat va fi până seara. 

9. Toată şaua, pe care va călări cel ce are curgere, necurată va fi până seara. 

10. Tot cel ce se atinge de câte au fost sub acela va fi necurat până seara, iar cel ce va ridica acestea să-şi spele hainele sale, să se spele cu apă şi necurat va fi până seara. 

11. Acela, de care se va atinge cel ce are curgere, fără să-şi fi spălat mâinile cu apă, să-şi spele hainele sale, să se spele cu apă şi va fi necurat până seara. 

12. Vasul de lut, de care s-a atins cel ce are curgere, să se spargă şi tot vasul de lemn să se spele cu apă şi va fi curat. 

13. Iar când cel ce are curgere se va curăţi de curgerea sa să numere şapte zile pentru curăţirea sa, să-şi spele hainele sale, să-şi spele trupul cu apă de izvor şi va fi curat. 

14. Apoi în ziua a opta să-şi ia două turturele sau doi pui de porumbel, să vină înaintea feţei Domnului, la uşa cortului adunării şi să le dea preotului; 

15. Iar preotul să aducă din ele: una jertfă pentru păcat şi una ardere de tot; şi să-l cureţe preotul înaintea Domnului de curgerea lui. 

16. Dacă un om va avea din întâmplare curgerea seminţei, acela să-şi spele cu apă tot trupul său şi va fi necurat până seara. 

17. Orice haină şi orice piele, pe care va cădea sămânţa, să se spele cu apă şi necurată va fi până seara. 

18. Dacă bărbatul se va culca cu femeia şi va avea el curgerea seminţei, să se spele amândoi cu apă şi necuraţi să fie până seara. 

19. De va avea femeia curgere de sânge, care curge din trupul său, trebuie să stea şapte zile pentru curăţirea sa. Tot cel ce se va atinge de ea, necurat va fi până seara. 

20. Tot lucrul pe care se va culca ea în timpul necurăţiei va fi necurat şi tot lucrul pe care va şedea va fi necurat. 

21. Tot cel ce se va atinge de patul ei să-şi spele hainele sale, să se spele cu apă şi necurat va fi până seara. 

22. Tot cel ce se va atinge de vreun lucru, pe care a şezut ea, să-şi spele hainele sale, să se spele cu apă şi necurat va fi până seara. 

23. Iar de se va atinge cineva de ceva din patul ei sau de lucrul pe care a şezut ea, acela necurat va fi până seara. 

24. De va dormi ea cu bărbatul, necurăţia ei va fi şi pe el şi necurat va fi el şapte zile, iar tot patul, în care va dormi, necurat va fi. 

25. Dacă femeii îi va curge sânge mai multe zile şi nu în timpul regulii ei, sau dacă ea are curgere mai mult decât timpul regulii ei obişnuite, atunci în tot timpul curgerii necurăţiei ei va fi necurată, ca şi în timpul regulii ei. 

26. Tot patul, în care va dormi în timpul curgerii ei, va fi necurat, cum e patul şi în timpul regulii ei, şi tot lucrul pe care va şedea ea va fi necurat, cum e necurat în timpul regulii ei. 

27. Tot cel ce se va atinge de acel lucru va fi necurat: să-şi spele hainele sale, să-şi spele trupul cu apă şi va fi necurat până seara. 

28. Iar când se va izbăvi ea de curgerea sa, să se cureţe şapte zile şi după aceea va fi curată. 

29. În ziua a opta să-şi ia două turturele sau doi pui de porumbei şi să-i aducă preotului, la uşa cortului adunării 

30. Iar preotul va aduce una din păsări jertfă pentru păcat şi pe cealaltă ardere de tot; şi s-o cureţe preotul înaintea Domnului de curgerea ei cea necurată. 

31. Aşa să feriţi pe fiii lui Israel de necurăţenia lor, ca să nu moară ei în necurăţenia lor, spurcându-Mi locaşul Meu cel din mijlocul vostru. 

32. Aceasta este rânduiala pentru cel ce are curgere şi pentru cel ce i se va întâmpla pierderea seminţei, care-l face necurat, 

33. Şi pentru ceea ce suferă de regula sa şi pentru cei ce au curgere, bărbat sau femeie, şi pentru bărbatul ce doarme cu femeie necurată". 

1. După moartea celor doi fii ai lui Aaron, care au murit când au adus foc străin înaintea feţei Domnului, a grăit Domnul cu Moise; 

2. Şi a zis Domnul către Moise: "Spune lui Aaron, fratele tău, să nu intre oricând în locaşul sfânt de după perdea, înaintea curăţitorului celui de pe chivotul legii, ca să nu moară, că deasupra capacului Mă voi arăta în nor. 

3. Iată rânduiala după care trebuie să intre Aaron în locaşul sfânt: cu un viţel, jertfă pentru păcat, şi cu un berbec pentru ardere de tot. 

4. Să se îmbrace cu hitonul de în sfinţit, să aibă pe trupul lui pantaloni de în, să fie încins cu brâu de în şi să-şi ia şi chidar de în: acestea sunt veşmintele sfinţite; dar să-şi spele tot trupul său cu apă şi numai aşa să se îmbrace cu ele. 

5. Iar de la obştea fiilor lui Israel să ia din turma lor doi ţapi de jertfă pentru păcat şi un berbec pentru arderea de tot. 

6. Să aducă Aaron. pentru sine viţelul de jertfă pentru păcat, ca să se cureţe pe sine şi casa sa. 

7. Apoi să ia cei doi ţapi şi să-i pună înaintea feţei Domnului la uşa cortului adunării. 

8. Şi să arunce Aaron sorţi asupra celor doi ţapi: un sorţ pentru al Domnului şi un sorţ pentru al lui Azazel. 

9. După aceea să ia Aaron ţapul, asupra căruia a căzut sorţul Domnului, şi să-l aducă jertfă pentru păcat, 

10. Iar ţapul asupra căruia a căzut sorţul pentru Azazel să-l pună viu înaintea Domnului, ca să săvârşească asupra lui curăţirea şi să-i dea drumul în pustie pentru ispăşire, ca să ducă acela cu sine nelegiuirile lor în pământ neumblat. 

11. Apoi să aducă Aaron viţelul de jertfă pentru păcatele sale, ca să se cureţe pe sine şi casa sa şi să junghie viţelul jertfă pentru păcatele sale; 

12. Să ia cărbuni aprinşi de pe jertfelnicul cel dinaintea Domnului, o cădelniţă plină, şi aromate pisate mărunt pentru tămâiere două mâini pline, şi să le ducă înăuntru, după perdea; 

13. Să pună aromatele pe focul din cădelniţă înaintea felei Domnului, astfel ca norul de fum să acopere capacul cel de pe chivotul legii, ca să nu moară Aaron. 

14. Să ia şi din sângele viţelului şi să stropească cu degetul său spre răsărit peste capac; şi înaintea capacului să stropească de şapte ori sânge cu degetul său. 

15. După aceea să junghie înaintea Domnului ţapul de jertfă pentru păcatele poporului, să ducă sângele lui înăuntru, după perdea, şi să facă cu sângele acela ce a făcut şi cu sângele viţelului, stropind cu el pe capac şi înaintea capacului. 

16. Aşa va curăţi locaşul sfânt de necurăţia fiilor lui Israel, de nelegiuirile lor şi de toate păcatele lor. Aşa să facă el cu cortul adunării, care se află la ei, în mijlocul necurăţeniilor lor. 

17. Nici un om să nu fie în cortul adunării, când va intra el să cureţe locaşul sfânt şi până va ieşi. Aşa se va curăţi el pe sine şi casa sa şi toată obştea fiilor lui Israel. 

18. Apoi va ieşi la jertfelnicul cel dinaintea Domnului şi-l va curăţi, luând din sângele viţelului şi din sângele ţapului şi punând pe coarnele jertfelnicului de jur împrejur, 

19. Şi, stropindu-l cu sânge, cu degetul său de şapte ori, îl va curăţi de necurăţeniile fiilor lui Israel şi-l va sfinţi. 

20. Iar după ce va sfârşi de curăţat locaşul sfânt, cortul adunării şi jertfelnicul, şi curăţind şi pe preoţi, va aduce ţapul cel viu, 

21. Îşi va pune Aaron mâinile sale pe capul ţapului celui viu şi va mărturisi asupra lui toate nelegiuirile fiilor lui Israel, toate nedreptăţile lor şi toate păcatele lor; şi, punându-le pe acestea pe capul ţapului, îl va trimite cu un om anumit în pustie. 

22. Şi va duce ţapul cu sine toate nelegiuirile lor în pământ neumblat şi omul va da drumul ţapului în pustie. 

23. După aceea va intra Aaron în cortul adunării şi se va dezbrăca de hainele cele de în, cu care se îmbrăcase la intrarea în locul cel sfânt, şi le va lăsa acolo; 

24. Îşi va spăla trupul său cu apă în locul cel sfânt, se va îmbrăca cu hainele sale şi, ieşind, va săvârşi arderea de tot pentru sine şi arderea de tot pentru popor, şi se va curăţi astfel pe sine, casa sa, poporul şi pe preoţi. 

25. Iar grăsimea jertfei pentru păcat o va arde pe jertfelnic. 

26. Cel ce a dat drumul în pustie ţapului de ispăşire să-şi spele hainele sale, să-şi spele trupul cu apă şi atunci să intre în tabără. 

27. Iar viţelul de jertfă pentru păcat Şi ţapul de jertfă pentru păcat al căror sânge a fost adus înăuntru pentru curăţirea locaşului sfânt, să se scoată afară din tabără şi să se ardă în foc pielea lor, carnea lor şi necurăţenia lor. 

28. Cel ce le va arde să-şi spele hainele, să-şi spele trupul său cu apă şi numai după aceea să intre în tabără. 

29. Aceasta să fie pentru voi lege veşnică: în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii, să postiţi şi nici o muncă să nu faceţi, nici băştinaşul, nici străinul care s-a aşezat la voi, 

30. Căci în ziua aceasta vi se face curăţire, ca să fiţi curaţi de toate păcatele voastre, înaintea Domnului, şi curaţi veţi fi. 

31. Aceasta e cea mai mare zi de odihnă pentru voi şi să smeriţi sufletele voastre prin post. Aceasta este lege veşnică. 

32. De curăţit însă să vă cureţe preotul care este uns ca să slujească în locul tatălui său. 

33. Să se îmbrace el cu veşmintele cele de în şi cu veşmintele sfinte; şi va curăţi sfânta sfintelor, cortul adunării, va curăţi jertfelnicul şi pe preoţi şi va curăţi şi toată obştea poporului. 

34. Aceasta să fie pentru voi lege veşnică: o dată în an să curăţiţi pe fiii lui Israel de păcatele lor". Şi Aaron a făcut aşa cum poruncise Domnul lui Moise. 

1. Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis: 

2. "Vorbeşte lui Aaron, fiilor lui şi tuturor fiilor lui Israel şi zi către ei: Iată ce porunceşte Domnul: 

3. Orice om dintre fiii lui Israel sau dintre străinii ce s-au lipit de voi, care va junghia bou, sau oaie, sau capră, în tabără, sau care va junghia afară din tabără, 

4. Şi nu le va înfăţişa la uşa cortului adunării, ca să le aducă ardere de tot sau jertfă de izbăvire, plăcută Domnului, cu miros de bună mireasmă; sau care le va junghia afară din tabără şi la uşa cortului adunării nu le va aduce, ca să le facă jertfă Domnului, înaintea locaşului Domnului, omului aceluia i se va cere sângele, că a vărsat sânge şi se va stârpi sufletul acela din poporul său; 

5. Pentru ca fiii lui Israel să-şi aducă jertfele lor, câte le junghie ei în câmp, şi să le înfăţişeze Domnului la uşa cortului adunării, la preot, şi să le facă Domnului jertfă de mântuire. 

6. Şi va stropi preotul cu sânge jertfelnicul împrejur, înaintea Domnului, la uşa cortului adunării, iar grăsimea o va arde spre miros de bună mireasmă Domnului, 

7. Ca să nu-şi mai aducă ei jertfele lor la idolii după care umblă desfrânând. Aceasta să fie pentru ei aşezământ veşnic în neamul lor. 

8. Să le spui de asemenea: Dacă un om dintre fiii lui Israel sau dintre fiii străinilor care locuiesc între ei va face ardere de tot sau jertfă 

9. Şi nu o va aduce la uşa cortului adunării, ca să o aducă jertfă înaintea Domnului, omul acela se va stârpi din poporul său. 

10. Dacă un om dintre fiii lui Israel şi dintre străinii care trăiesc între voi va mânca orice fel de sânge, Îmi voi întoarce faţa Mea împotriva sufletului celui ce va mânca sânge şi-l voi stârpi din poporul său, 

11. Pentru că viaţa a tot trupul este în sânge şi pe acesta vi l-am dat pentru jertfelnic, ca să vă curăţiri sufletele voastre, că sângele acesta curăţeşte sufletul. 

12. De aceea am şi zis fiilor lui Israel: Nimeni din voi să nu mănânce sânge şi nici străinul, care locuieşte la voi, să nu mănânce sânge. 

13. Oricine dintre fiii lui Israel şi dintre străinii ce locuiesc la voi va vâna fiară sau pasăre, care se mănâncă, acela să scurgă sângele ei şi să-l acopere cu pământ, căci viaţa oricărui trup este în sângele lui. 

14. De aceea am zis fiilor lui Israel: Să nu mâncaţi sângele nici unui trup, pentru că viaţa oricărui trup este în sângele lui: tot cel ce-l va mânca se va stârpi, 

15. Şi tot cel ce va mânca mortăciune sau sfâşiat de fiară, acela, fie băştinaş sau străin, să-şi spele hainele, să se spele cu apă şi necurat va fi până seara, iar apoi va fi curat; 

16. Iar de nu-şi va spăla hainele sale şi nu-şi va spăla trupul său, va purta asupra sa vina sa". 

1. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise, zicând: 

2. "Vorbeşte fiilor lui Israel şi zi către ei: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

3. De datinile pământului Egiptului, în care aţi trăit, să nu vă ţineţi, nici de datinile pământului Canaanului, în care am să vă duc, să nu vă ţineţi şi nici să umblaţi după obiceiurile lor. 

4. Ci legile Mele să le pliniţi şi aşezămintele Mele să le păziţi, umblând după cum poruncesc ele, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

5. Păziţi toate poruncile Mele şi toate hotărârile să le ţineţi, căci omul care le plineşte va trăi prin ele: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

6. Nimeni să nu se apropie de nici o rudă după trup, cu gândul ca să-i descopere goliciunea. Eu sunt Domnul! 

7. Goliciunea tatălui tău şi goliciunea mamei tale să n-o descoperi! Că este mama ta, să nu-i descoperi goliciunea ei. 

8. Goliciunea femeii tatălui tău să n-o descoperi, că este goliciunea tatălui tău! 

9. Goliciunea surorii tale, goliciunea fiicei tatălui tău sau a fiicei mamei tale, care s-a născut în casă sau afară din casă, să n-o descoperi! 

10. Goliciunea fiicei fiului tău sau a fiicei fiicei tale să n-o descoperi, căci goliciunea ta este! 

11. Goliciunea fiicei femeii tatălui tău; care s-a născut din tatăl tău, să n-o descoperi, că soră îţi este după tată! 

12. Goliciunea surorii tatălui tău să n-o descoperi, că este de un sânge cu tatăl tău! 

13. Goliciunea surorii mamei tale să n-o descoperi, că este de un sânge cu mama ta! 

14. Goliciunea fratelui tatălui tău să n-o descoperi şi de femeia lui să nu te apropii, că sunt unchiul şi mătuşa ta! 

15. Goliciunea nurorii tale să n-o descoperi, că ea este femeia fiului tău; să nu-i descoperi goliciunea! 

16. Goliciunea femeii fratelui tău să n-o descoperi, că este goliciunea fratelui tău. 

17. Goliciunea unei femei şi a fiicei ei să nu descoperi; pe fiica fiului ei şi pe fiica fiicei ei să nu le iei, ca să le descoperi goliciunea; aceasta este nelegiuire, că sunt rude de sânge cu ea! 

18. Să nu iei concubină pe sora femeii tale, ca să descoperi ruşinea ei în vremea ei, vie fiind ea. 

19. Să nu te apropii de femeie în timpul regulii ei, ca să-i descoperi goliciunea. 

20. Şi cu femeia aproapelui tău să nu te culci, ca să-ţi verşi sămânţa şi ca să te spurci cu ea. 

21. Din copiii tăi să nu dai în slujba lui Moloh, ca să nu pângăreşti numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul. 

22. Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune. 

23. Cu nici un dobitoc să nu te culci, ca să-ţi verşi sămânţa şi să te spurci cu el; nici femeia să nu stea la dobitoc, ca să se spurce cu el; aceasta e urâciune. 

24. Să nu vă întinaţi cu nimic din acestea, că cu toate acestea s-au întinat păgânii, pe care ţu îi izgonesc dinaintea feţei voastre. 

25. Că s-a întinat pământul şi am privit la nelegiuirile lor şi a lepădat pământul pe cei ce trăiau pe el. 

26. Iar voi să păziţi toate poruncile Mele şi toate legile Mele şi să nu faceţi toate ticăloşiile acestea, nici băştinaşul, nici străinul care trăieşte între ţoi. 

27. Că toate urâciunile acestea le-au făcut oamenii pământului acestuia care e înaintea voastră şi s-a întinat pământul; 

28. Ca nu cumva să vă lepede şi pe voi pământul, când îl veţi întina, cum a aruncat el de la sine pe popoarele care au fost înainte de voi. 

29. Că tot cel ce va face ticăloşiile acestea, sufletul care va face acestea se va stârpi din poporul său. 

30. Deci păziţi poruncile Mele şi să nu umblaţi după obiceiurile urâte, după care au umblat cei dinaintea voastră, nici să vă întinaţi cu ele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru". 

1. Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis: 

2. "Vorbeşte la toată obştea fiilor lui Israel şi le zi; Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt. 

3. Să cinstească fiecare pe tatăl său şi pe mama sa şi zilele Mele de odihnă să le păziţi, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

4. Să nu alergaţi la idoli şi dumnezei turnaţi să nu vă faceţi, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

5. De veţi aduce Domnului jertfă de izbăvire, să o aduceţi de bunăvoie. 

6. Şi să o mâncaţi în ziua aducerii şi a doua zi, iar ce va rămâne pentru a treia zi să ardeţi cu foc. 

7. Iar de va mânca cineva a treia zi, va face urâciune şi jertfa nu va fi primită; 

8. Cel ce va mânca va agonisi păcat, că acela a spurcat lucrul sfânt al Domnului şi sufletul acela se va stârpi din poporul său. 

9. Când veţi secera holdele voastre în pământul vostru, să nu seceri tot până la fir în ogorul tău şi ceea ce rămâne după secerişul tău să nu aduni; 

10. Şi în via ta să nu culegi strugurii rămaşi, nici boabele ce cad în via ta să nu le aduni; lasă-le pe acestea săracului şi străinului, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. 

11. Să nu furaţi, să nu spuneţi minciună şi să nu înşele nimeni pe aproapele său. 

12. Să nu vă juraţi strâmb pe numele Meu şi să nu pângăriţi numele cel sfânt al Dumnezeului vostru, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

13. Să nu nedreptăţeşti pe aproapele şi să nu-l jefuieşti. Plata simbriaşului să nu rămână la tine până a doua zi. 

14. Să nu grăieşti de rău pe surd şi înaintea orbului să nu pui piedică. Să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. 

15. Să nu faceţi nedreptate la judecată; să nu căutaţi la faţa celui sărac şi de faţa celui puternic să nu te sfieşti, ci cu dreptate să judeci pe aproapele tău. 

16. Să nu umbli cu clevetiri în poporul tău şi asupra vieţii aproapelui tău să nu te ridici. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

17. Să nu duşmăneşti pe fratele tău în inima ta, dar să mustri pe aproapele tău, ca să nu porţi păcatul lui. 

18. Să nu te răzbuni cu mina ta şi să nu ai ură asupra fiilor poporului tău, ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

19. Legea Mea să o păziţi; vitele tale să nu le faci să se împreune cu alt soi; ogorul tău să nu-l semeni deodată cu două feluri de seminţe; cu haină ţesută din felurite torturi, de lână şi de în, să nu te îmbraci. 

20. De va dormi cineva cu femeie, împreunându-se, şi aceea va fi roabă, logodită cu un bărbat, dar nerăscumpărată încă sau dacă nu i s-a dat încă slobozenia, să-i pedepsiţi pe amândoi, dar nu cu moarte, pentru că ea nu este slobodă, 

21. Ci să aducă el Domnului, la uşa cortului adunării, jertfă de vină; un berbec să aducă jertfă pentru vina sa; 

22. Şi preotul îl va curăţi de păcatul lui înaintea Domnului cu berbecul cel pentru vină şi i se va ierta lui păcatul pe care l-a făcut. 

23. Când veţi intra în pământul, pe care Domnul Dumnezeul vostru vi-l  va da, şi veţi sădi orice pom roditor, să curăţiţi necurăţenia lui: trei ani să socotiţi roadele lui ca necurate şi să nu le mâncaţi; 

24. Iar în anul al patrulea toate roadele lui să fie afierosite Domnului, întru lauda Lui. 

25. Şi în anul al cincilea să mâncaţi din roadele lui şi să vă adunaţi toate roadele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

26. Să nu mâncaţi cu sânge; să nu vrăjiţi, nici să ghiciţi. 

27. Să nu vă tundeţi rotund părul capului vostru, nici să vă stricaţi faţa bărbii voastre. 

28. Pentru morţi să nu vă faceţi tăieturi pe trupurile voastre, nici semne cu împunsături să nu faceţi pe voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

29. Să nu necinsteşti pe fiica ta, îngăduindu-i să facă desfrânare, ca să nu se desfrâneze pământul şi ca să nu se umple pământul de stricăciune. 

30. Zilele Mele de odihnă să le păzeşti şi locaşul Meu să-l cinsteşti. Eu sunt Domnul. 

31. Să nu alergaţi la cei ce cheamă morţii, pe la vrăjitori să nu umblaţi şi să nu vă întinaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

32. Înaintea celui cărunt să te scoli, să cinsteşti faţa bătrânului şi să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 33. De se va aşeza vreun străin în pământul vostru, să nu-l strâmtoraţi. 

33. Străinul, care s-a aşezat la voi, să fie pentru voi ca şi băştinaşul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, că şi voi aţi fost străini în pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

34. Să nu faceţi nedreptate la judecată, la măsură, la cântărit şi la măsurătoare. 

35. Cântarul vostru să fie drept, greutăţile drepte, efa dreaptă şi hinul drept. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-am scos din pământul Egiptului. 

36. Să păziţi toate legile Mele şi toate orânduielile Mele şi să le pliniţi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru". 

1. Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis: 

2. "Spune fiilor lui Israel acestea: Dacă cineva dintre fiii lui Israel şi dintre străinii care trăiesc printre Israeliţi va da din copiii săi lui Moloh, acela să fie dat morţii: poporul băştinaş să-l ucidă cu pietre. 

3. Şi Eu Îmi voi întoarce faţa Mea împotriva omului aceluia şi-l voi stârpi din poporul său, pentru că a dat din copiii săi lui Moloh, ca să întineze locaşul Meu cel sfânt şi să necinstească numele Meu cel sfânt. 

4. Iar dacă poporul băştinaş îşi va închide ochii săi asupra omului aceluia, când va da din copiii săi lui Moloh, 

5. Îmi voi întoarce faţa Mea împotriva omului aceluia şi împotriva neamului lui şi-l voi stârpi din poporul său pe el şi pe toţi cei ce fac desfrânări asemenea lui, desfrânând după Moloh. 

6. Dacă vreun suflet va alerga la cei ce cheamă morţii şi la vrăjitorii, ca să desfrâneze în urma lor, Eu voi întoarce faţa Mea împotriva sufletului aceluia şi-l voi pierde din poporul lui. 

7. Sfinţiţi-vă pe voi înşivă şi veţi fi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt. 

8. Păziţi legile Mele şi le pliniţi, că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte. 

9. Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie dat morţii, că a grăit de rău pe tatăl său şi pe mama sa şi sângele său este asupra sa. 

10. De se va desfrâna cineva cu femeie măritată, adică de se va desfrâna cu femeia aproapelui său, să se omoare desfrânatul şi desfrânata. 

11. Cel ce se va culca cu femeia tatălui său, acela goliciunea tatălui său a descoperit; să se omoare amândoi, căci vinovaţi sunt. 

12. De se va culca cineva cu nora sa, amândoi să se omoare, că au făcut urâciune şi sângele lor este asupra lor. 

13. De se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi să se omoare, că sângele lor asupra lor este. 

14. Dacă îşi va lua cineva femeie şi se va desfrâna cu mama ei, nelegiuire face; pe foc să se ardă şi el şi ea, ca să nu fie nelegiuiri între voi. 

15. Cel ce se va amesteca. cu dobitoc să se omoare şi să ucideţi dobitocul. 

16. Dacă femeia se va duce la vreun dobitoc, ca să se unească cu el, să ucizi femeia şi dobitocul să se omoare, că sângele lor este asupra lor. 

17. De va lua cineva pe sora sa, după tată sau după mamă, şi-i va vedea goliciunea şi ea va vedea goliciunea lui: aceasta este ruşine şi să fie stârpiţi înaintea ochilor fiilor poporului lor. El a descoperit goliciunea surorii sale; să-şi poarte păcatul lor. 

18. Bărbatul care se va culca cu femeie în timpul curgerii ei şi-i va descoperi goliciunea, acela a descoperit curgerea sângelui ei şi ea şi-a descoperit curgerea sângelui său: amândoi să fie stârpiţi din poporul lor. 

19. Goliciunea surorii mamei tale şi a surorii tatălui tău să n-o descoperi, că unul ca acela îşi dezgoleşte trupul rudei sale şi-şi vor purta păcatul amândoi. 

20. Cel ce se va culca cu mătuşa sa descoperă goliciunea unchiului său; să-şi poarte amândoi păcatul şi fără copii să moară. 

21. De va lua cineva pe femeia fratelui său, urâciune este, că a descoperit goliciunea fratelui său: fără copii să moară. 

22. Păziţi toate aşezămintele Mele şi toate hotărârile Mele şi le pliniţi şi nu vă va arunca de pe sine pământul în care vă voi duce să trăiţi. 

23. Să nu umblaţi după obiceiurile popoarelor pe care le voi alunga de la voi, că ele au făcut acestea toate şi M-am scârbit de ele. 

24. Eu doară v-am spus: Voi veţi moşteni pământul lor şi Eu vă voi da să moşteniţi pământul în care curge lapte şi miere. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-am despărţit de toate popoarele. 

25. Să deosebiţi dobitocul curat de cel necurat şi pasărea curată de cea necurată; să nu vă întinaâi sufletele voastre cu dobitoc sau cu pasăre, nici cu toate cele ce se târăsc pe pământ, pe care Eu le-am deosebit ca necurate. 

26. Să-Mi fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt şi v-am deosebit de toate popoarele, ca să fiţi ai Mei. 

27. Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor vrăji, să moară neapărat: cu pietre să fie ucişi, că sângele lor este asupra lor". 

1. Zis-a Domnul către Moise: "Grăieşte preoţilor, fiilor lui Aaron şi le spune: 

2. Să nu se spurce prin atingere de mort din poporul lor. Să se atingă numai de rudenia de aproape a lor, de mama lor şi de tatăl lor, de fiul lor şi de fiica lor, de fratele lor; 

3. De sora lor fecioară, care trăieşte la ei şi e nemăritată, poate să se atingă, fără să se spurce. 

4. De nimeni altul din poporul său să nu se atingă, ca să nu se spurce. 

5. Să nu-şi radă capul, să nu-şi tundă marginea bărbii şi să nu-şi facă tăieturi pe trupurile lor pentru morţi. 

6. Să fie sfinţi ai Dumnezeului lor şi să nu pângărească numele Dumnezeului lor, că ei aduc jertfă Domnului şi pâine Dumnezeului lor şi de aceea să fie sfinţi. 

7. Să nu-şi ia de soţie femeie desfrânată sau necinstită; nici femeie lepădată de bărbatul ei, căci sunt sfinţi ai Domnului Dumnezeului lor. 

8. Cinsteşte-i ca pe sfinţi, căci ei aduc pâine Dumnezeului tău; sfinţi să vă fie, căci Eu, Domnul, Cel ce vă sfinţesc, sunt sfânt. 

9. Dacă fiica preotului se va spurca prin desfrânare, ea necinsteşte pe tatăl său: să fie arsă cu foc. 

10. Marele preot din fraţii tăi, pe capul căruia s-a turnat mirul de ungere şi care este sfinţit, ca să se îmbrace cu veşmintele sfinte, să nu-şi descopere capul său, nici să-şi sfâşie hainele; 

11. Şi nici de un mort să nu se apropie, nici chiar de tatăl său sau de mama sa să nu se atingă. 

12. De locaşul sfânt să nu se depărteze, ca să nu necinstească locaşul Dumnezeului său, căci mirul sfânt de ungere al Dumnezeului lui este asupra lui. Eu sunt Domnul. 

13. Acesta îşi va lua de femeie fecioară din poporul său. 

14. Văduvă, sau lepădată, sau necinstită, sau desfrânată să nu ia, ci fecioară din poporul său să-şi ia de femeie. 

15. Să nu-şi spurce sămânţa sa în poporul său, că Eu sunt Domnul Dumnezeu, Cel ce îl sfinţesc"! 

16. Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis: 

17. "Spune lui Aaron: Nimeni din neamul tău în viitor şi din rudele tale să nu se apropie, ca să aducă daruri Dumnezeului său, de va avea vreo meteahnă pe trupul său. 

18. Tot omul cu meteahnă pe trup să nu se apropie: nici orb, nici şchiop, nici ciung, 

19. Nici cel cu piciorul rupt sau cu mâna ruptă, nici ghebos, nici cu vreun mădular uscat, 

20. Nici cel cu albeaţă pe ochi, nici chelul, nici pipernicitul, nici cel cu părţile bărbăteşti vătămate. 

21. Nici un om din sămânţa preotului Aaron, care va avea pe trupul său vreo meteahnă, să nu se apropie ca să aducă jertfă Domnului; că are meteahnă şi de aceea să nu se apropie ca să aducă daruri Dumnezeului său. 

22. Darurile Dumnezeului său sunt sfinţenii mari, din sfinţenii poate să mănânce, 

23. Dar de perdea să nu treacă şi la jertfelnic să nu se apropie; să nu necinstească locaşul Meu cel sfânt, căci Eu  sunt Domnul, Cel ce îi sfinţesc". 

24. Şi a spus Moise acestea lui Aaron, fiilor lui şi tuturor fiilor lui Israel. 

1. După aceea a grăit Domnul cu Moise şi a zis: 

2. "Spune lui Aaron şi fiilor lui să umble cu băgare de seamă cu cele sfinte ale fiilor lui Israel şi să nu pângărească numele cel sfânt al Meu prin prinoasele pe care ei înşişi Mi le aduc. Eu sunt Domnul. 

3. Spune-le: Tot omul din seminţia voastră şi din neamul vostru, care va avea pe sine vreo necurăţenie şi se va apropia de cele sfinte, care se afierosesc de fiii lui Israel Domnului, sufletul aceluia se va stârpi de la faţa Mea. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

4. Omul din seminţia preotului Aaron care va fi lepros sau va avea curgere să nu mănânce din cele sfinte, până nu se va curăţi; şi cine se va atinge de ceva necurat de la mort, sau cine va suferi de curgerea seminţei, 

5. Sau cine se va atinge de vreo târâtoare, de care s-ar spurca, sau de vreun om, care l-ar face necurat prin orice fel de necurăţie a lui, 

6. Cel ce s-a atins de acestea necurat va fi până seara şi să nu mănânce din cele sfinte înainte de a-şi spăla trupul său cu apă. 

7. Iar după ce va apune soarele şi după ce se va curăţi, atunci să mănânce din cele sfinte, că aceea este hrana lui. 

8. Mortăciune şi sfâşiat de fiară să nu mănânce, ca să nu se spurce cu acestea. Eu sunt Domnul. 

9. Să păzească poruncile Mele, ca să nu aibă asupră-le păcat şi să nu moară, când vor călca acestea. Eu sunt Domnul Dumnezeu, Cel ce îi sfinţesc pe ei. 

10. Nici un străin să nu mănânce din cele sfinte. Nici cel ce locuieşte la un preot şi nici simbriaşul preotului să nu mănânce din cele sfinte. 

11. Iar dacă preotul îşi va cumpăra un rob cu argint, acela să mănânce din ele; asemenea şi robul născut în casa sa să mănânce din pâinea lui. 

12. Dacă fiica preotului se va mărita după străin de neamul preoţesc, nici ea să nu mănânce din prinoasele sfinte, cuvenite lui. 

13. Când însă fiica preotului va fi văduvă sau despărţită şi copii nu va avea şi se va întoarce în casa tatălui său, cum era şi în tinereţea sa, atunci ea să mănânce pâinea tatălui său, iar dintre străini nimeni să nu mănânce. 

14. Dacă cineva mănâncă din greşeală din cele sfinte, să întoarcă preotului preţul lucrului sfânt şi să mai adauge încă a cincea parte din preţul lui: 

15. Preoţii să nu spurce cele sfinte ale fiilor lui Israel, pe care ei le aduc dar Domnului, 

16. Şi să nu atragă asupră-le vinovăţia fărădelegii, când vor mânca cele sfinte ale lor, că Eu sunt Domnul, Cel ce îi sfinţesc". 

17. Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis: 

18. "Vorbeşte lui Aaron, fiilor lui şi la toată adunarea fiilor lui Israel şi le zi: Dacă cineva dintre fiii lui Israel, sau dintre străinii care s-au aşezat la ei, în Israel, îşi vor aduce jertfa lor, pe care o aduc Domnului ardere de tot, după făgăduinţă sau de evlavie, 

19. Ca să afle prin aceasta bunăvoinţă la Dumnezeu, jertfa trebuie să fie fără meteahnă, de parte bărbătească, din vitele mari, sau din oi, sau din capre. 

20. Toate câte au meteahnă în sine să nu le aduceţi Domnului, că nu vor fi primite. 

21. De va aduce cineva Domnului jertfă de mântuire, plinind o făgăduinţă, sau aducând jertfă de bună voie, sau la praznicele voastre, din boi, sau din oi, să fie fără meteahnă; ca să fie primită, să nu aibă nici o meteahnă. 

22. Dobitoc orb, vătămat, sau slut, sau bubos, sau răpciugos, sau râios, să nu aduceţi Domnului şi nici să daţi la jertfelnicul Domnului pentru jertfă. 

23. Bou sau oaie cu picioarele lungi sau scurte peste măsură poţi să aduci ca jertfă de evlavie, iar pentru jertfa făgăduită acestea nu, sunt primite. 

24. Dobitocul care are părţile bărbăteşti strivite, sfărâmate, smulse sau tăiate, să nu-l aduceţi Domnului şi în ţara voastră să nu faceţi asemenea lucru. 

25. Nici din mâinile celor de alt neam să nu aduceţi nici unul din asemenea dobitoace în dar Dumnezeului rostru, pentru că acestea sunt vătămate şi cu meteahnă şi nu vă vor fi primite". 

26. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: 

27. "De se va naşte viţel, sau miel, sau ied, şapte zile să stea la mama lui, iar din ziua a opta înainte va fi bun de adus jertfă Domnului. 

28. Dar nici vacă, nici oaie să nu junghiaţi în aceeaşi zi cu puiul ei. 

29. De aduceţi Domnului jertfă de mulţumire, s-o aduceţi ca să vă fie primită. 

30. În aceeaşi zi s-o mâncaţi şi să nu lăsaţi din carnea ei pe a doua zi. Eu sunt Domnul. 

31. Să păziţi poruncile Mele şi să le pliniţi: Eu sunt Domnul. 

32. Să nu spurcaţi numele cel sfânt al Meu, ca să fiu Eu sfânt între fiii lui Israel. 

33. Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţesc pe voi, Care v-am scos din pământul Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul". 

1. Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis: 

2. "Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune care sunt sărbătorile Domnului, în care se vor face adunările sfinte. Sărbătorile Mele sunt acestea: 

3. Şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea este ziua odihnei, adunare sfântă a Domnului: nici o muncă să nu faceţi; aceasta este odihna Domnului în toate locuinţele voastre. 

4. Iată şi celelalte sărbători ale Domnului, adunările sfinte, pe care trebuie să le vestiţi la vremea lor: 

5. În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, către seară, sunt Paştile Domnului. 

6. Iar în ziua a cincisprezecea a aceleiaşi luni este sărbătoarea azimei Domnului: şapte zile să mâncaţi azime. 

7. În ziua întâi a sărbătorilor să aveţi adunare sfântă şi nici o muncă să nu faceţi. 

8. Timp de şapte zile să aduceţi jertfă Domnului, şi în ziua a şaptea iar e adunare sfântă; nici o muncă să nu faceţi". 

9. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: 

10. "Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: Când veţi intra în pământul pe care Eu vi-l dau vouă şi veţi face seceriş în el, cel dintâi snop al secerişului vostru să-l aduceţi la preot; 

11. El va ridica acest snop înaintea Domnului, ca să aflaţi bunăvoinţă la El; a doua zi după cea dintâi a sărbătorii îl va ridica preotul. 

12. În ziua ridicării snopului veţi aduce Domnului ardere de tot un miel de un an, fără meteahnă. 

13. Împreună cu el veţi aduce prinos de pâine două din zece părţi de efă de făină de grâu, amestecată cu untdelemn, ca să fie jertfă Domnului, mireasmă plăcută, şi veţi face şi turnare un sfert de hin de vin. 

14. Nici un fel de pâine nouă, nici grăunţe uscate, nici grăunţe crude să nu mâncaţi până la ziua aceea în care veţi aduce prinos Dumnezeului vostru. Acesta este aşezământ veşnic în neamul vostru, oriunde veţi locui. 

15. Din ziua a doua după întâi a sărbătorii, din ziua în care veţi aduce snopul legănat, să număraţi şapte săptămâni întregi, 

16. Până la ziua întâi de după cea din urmă zi a săptămânii a şaptea, să număraţi cincizeci de zile şi atunci să aduceţi un nou dar de pâine Domnului. 

17. Să aduceţi din locuinţele voastre dar ridicat: două pâini făcute din două zecimi de efă de făină de grâu, coapte cu dospitură, ca pârgă Domnului. 

18. Împreună cu pâinile să mai aduceţi şapte miei fără meteahnă, de câte un an, un junc din cireadă şi doi berbeci fără meteahnă; ca să fie acestea Domnului ardere de tot, dar de pâine, turnare şi jertfă cu mireasmă plăcută Domnului. 

19. Să jertfiţi de asemenea din turma de capre un ţap, jertfă pentru păcat, şi doi miei de câte un an, jertfă de mântuire, împreună cu pâinile din pârgă. 

20. Pe acestea să le aducă preotul legănându-le înaintea Domnului, împreună cu pâinile din pârgă de grâu legănate şi cu cei doi miei; acestea vor fi sfinţenie Domnului şi vor fi ale preotului, care le înfăţişează. 

21. Să daţi de ştire prăznuirea în ziua aceasta şi să aveţi adunare sfântă, nici o muncă să nu faceţi. Acesta este aşezământ veşnic în neamul vostru, în toate aşezările voastre. 

22. Când veţi secera holda în pământul vostru, să nu adunaţi ce rămâne după seceratul ogorului vostru şi spicele ce cad de sub secere să nu le adunaţi, ci să lăsaţi pe acestea săracului şi străinului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru". 

23. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: 

24. "Spune fiilor lui Israel: În luna a şaptea, ziua întâi a lunii să vă fie zi de odihnă, sărbătoarea trâmbiţelor şi adunare sfântă să aveţi; 

25. Nici o muncă să nu faceţi, ci să aduceţi ardere de tot Domnului", 

26. Apoi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: 

27. "Şi în ziua a zecea a lunii aceleia a şaptea, care este ziua curăţirii, să aveţi adunare sfântă; să postiţi şi să aduceţi ardere de tot Domnului; 

28. Nici o muncă să nu faceţi în ziua aceea, că aceasta este ziua curăţirii" ca să vă curăţiţi înaintea feţei Domnului Dumnezeului vostru. 

29. Tot sufletul care nu va posti în ziua aceea se va stârpi din poporul său; 

30. Şi tot sufletul care va lucra în ziua aceea, îl voi stârpi din mijlocul poporului său. 

31. Nici o muncă să nu faceţi: acesta este aşezământ veşnic în neamul vostru în toate cetăţile voastre. 

32. Aceasta este pentru voi zi de odihnă; să postiţi din seara zilei a noua a lunii; din acea seară până în seara zilei a zecea a lunii să prăznuiţi odihna voastră". 

33. Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis: 

34. "Spune fiilor lui Israel: Din ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea începe sărbătoarea corturilor; şapte zile să sărbătoreşti în cinstea Domnului. 

35. În ziua întâi va fi adunare sfântă; nici o muncă să nu faceţi. 

36. Şapte zile să aduceţi jertfă Domnului şi în ziua a opta va fi adunare sfântă; să aduceţi arderi de tot Domnului: aceasta este încheierea sărbătorii; nici o muncă să nu faceţi. 

37. Acestea sunt sărbătorile Domnului, în care trebuie să se ţină adunările sfinte, ca să aducă jertfe Domnului, ardere de tot, prinos de pâine, jertfe junghiate şi turnări, fiecare din ele la ziua hotărâtă; 

38. Afară de zilele de odihnă ale Domnului, afară de darurile voastre, afară de toate afierosirile voastre şi afară de tot ce aduceţi din evlavie şi daţi Domnului, 

39. În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, când vă strângeţi roadele pământului, să sărbătoriţi sărbătoarea Domnului şapte zile: în ziua întâi este odihnă şi în ziua a opta iară este odihnă. 

40. În ziua întâi să luaţi ramuri de copaci frumoşi, ramuri de finici, ramuri de copaci cu frunzele late şi sălcii de râu şi să vă veseliţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, şapte zile. 

41. Să prăznuiţi sărbătoarea aceasta a Domnului şapte zile în an: acesta este aşezământ veşnic în neamul vostru. În luna a şaptea să o prăznuiţi. 

42. Să locuiţi şapte zile în corturi; tot israelitul băştinaş să locuiască în corturi, 

43. Ca să ştie urmaşii voştri că în corturi am aşezat Eu pe fiii lui Israel, când i-am scos din pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru". 

44. Astfel a grăit Moise fiilor lui Israel despre sărbătorile Domnului. 

1. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: 

2. "Porunceşte fiilor lui Israel să-ii aducă untdelemn de măsline, curat şi limpede, pentru candele, ca să ardă sfeşnicul necontenit, 

3. Înaintea perdelei din cortul adunării, şi-l va aprinde Aaron şi fiii lui înaintea Domnului, ca să ardă totdeauna, de seara până dimineaţa. Acesta este aşezământ veşnic în neamul vostru. 

4. Candelele să le pună în sfeşnicul cel de aur curat de dinaintea Domnului, ca să ardă sfeşnicul de seara până dimineaţa. 

5. Să luaţi făină de grâu bună şi să faceţi din ea douăsprezece pâini; fiecare pâine să fie de două zecimi de efă. 

6. Şi să le puneţi pe două rânduri, câte şase pâini în rând, pe masa cea de aur curat de dinaintea Domnului; 

7. Pe fiecare rând să pui tămâie curată şi sare, şi vor fi acestea, pe lângă pâini, jertfă de pomenire înaintea Domnului. 

8. În ziua odihnei să se pună acestea necontenit înaintea Domnului din partea fiilor lui Israel; acesta este legământ veşnic. 

9. Ele vor fi ale lui Aaron şi ale fiilor săi, care le vor mânca în locul cel sfânt, că acestea sunt sfinţenie mare pentru ei din jertfele Domnului: acesta este aşezământ veşnic". 

10. În vremea aceea, fiul unei israelite, născut între israeliţi dintr-un egiptean, a ieşit la fiii lui Israel şi s-a sfădit în tabără cu un israelit. 

11. Şi fiul israelitei, hulind numele Domnului şi grăindu-l de rău, a fost adus la Moise, iar numele mamei lui era Şelomit, fata lui Dibri, din neamul lui Dan. 

12. Acela a fost pus sub strajă, ca să-l judece după porunca Domnului. 

13. Atunci a grăit Domnul cu Moise şi a zis: 

14. "Scoate pe hulitor afară din tabără şi toţi cei ce au auzit să-şi pună mâinile lor pe capul lui, iar toată obştea să-l ucidă cu pietre. 

15. Apoi fiitor lui Israel să le spui: Omul care va huli pe Dumnezeu îşi va agonisi păcat. 

16. Hulitorul numelui Domnului să fie omorât neapărat; toată obştea să-l ucidă cu pietre. Sau străinul, sau băştinaşul, de va huli numele Domnului, să fie omorât. 

17. De va lovi cineva un om şi va muri, acela să fie omorât. 

18. De va lovi cineva dobitoc şi va muri, acela să dea dobitoc pentru dobitoc. 

19. De va pricinui cineva vătămare aproapelui său, aceluia să i se facă ceea ce a făcut el altuia: 

20. Frântură pentru frântură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; cum a făcut el vătămare altui om, aşa să i se facă şi lui. 

21. Cel ce va ucide dobitoc să dea altul; iar cel ce va ucide om să fie omorât. 

22. Aceeaşi judecată să aveţi şi pentru străin şi pentru băştinaş, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru". 

23. Şi după ce Moise a spus acestea fiilor lui Israel şi au făcut fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise, au scos pe hulitor afară din tabără şi l-au ucis cu pietre. 

1. Grăit-a Domnul cu Moise pe Muntele Sinai şi a zis: 

2. "Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: După ce veri intra în pământul pe care îl voi da vouă, să se odihnească pământul; să fie o odihnă în cinstea Domnului. 

3. şase ani să semeni ogorul tău, şase ani să lucrezi via ta şi să aduni roadele lor; 

4. Iar anul al şaptelea să fie an de odihnă a pământului, odihna Domnului; ogorul tău să nu-l semeni şi via ta să n-o tai în anul acela. 

5. Ceea ce va creşte de la sine pe ogorul tău să nu seceri şi strugurii de pe viţele tale netăiate să nu-i culegi, ca să fie acest an de odihnă pentru pământ. 

6. Şi aceste roade vor fi în timpul odihnei pământului hrană pentru tine, pentru robul tău şi pentru roaba ta, pentru simbriaşul tău şi pentru străinul tău care s-a aşezat la tine; 

7. Pentru dobitocul tău şi pentru fiarele cele de pe pământul tău, să fie de hrană toate roadele lui. 

8. Să numeri apoi şapte ani de odihnă, adică de şapte ori câte şapte ani, ca să ai în cei de şapte ori câte şapte ani, patruzeci şi nouă de ani. 

9. Şi să trâmbiţezi cu trâmbiţa în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii; în ziua curăţirii să trâmbiţezi cu trâmbiţa în toată ţara voastră. 

10. Să sfinţiţi anul al cincizecilea şi să se vestească slobozenie pe pământul vostru pentru toţi locuitorii lui. Să vă fie acesta an de slobozenie, ca să se întoarcă fiecare la moşia sa; fiecare să se întoarcă la ogorul său. 

11. Anul al cincizecilea să vă fie an de slobozenie: să nu semănaţi, nici să seceraţi ceea ce va creşte de la sine pe pământ, şi să nu culegeţi poama de pe viţele netăiate, 

12. Că acesta e jubileu; sfânt să fie pentru voi; roadele de pe ogor să le mâncaţi. 

13. În anul jubileu să se întoarcă fiecare la moşia sa. 

14. De vei vinde ceva aproapelui tău sau de vei cumpăra ceva de la aproapele tău, să nu înşele nimeni pe aproapele său. 

15. După numărul anilor trecuţi de la cel din urmă jubileu să cumperi de la aproapele tău, şi după numărul anilor de cules să-ţi vândă el. 

16. Dacă au rămas ani mai mulţi până la jubileu, sporeşte preţul, iar dacă au rămas puţini ani, micşorează preţul, căci un anumit număr de secerişuri îţi vinde el. 

17. Să nu înşele nimeni pe aproapele său; teme-te de Domnul Dumnezeul tău; Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

18. Faceţi poruncile Mele şi toate hotărârile Mele; faceţi şi păziţi toate acestea şi veţi locui liniştiţi pe pământ. 

19. Pământul îşi va da rodul său, veţi mânca până la saţ şi veţi trăi liniştiţi pe el. 

20. Iar de veţi zice: Dar ce să mâncăm în anul al şaptelea, când nici nu vom semăna, nici nu vom aduna roadele noastre? 

21. Vă voi trimite binecuvântarea Mea în anul al şaselea şi va aduce roadele sale pentru trei ani. 

22. Şi veţi semăna în anul al optulea, dar de mâncat veţi mânca roadele cele vechi până la al nouălea an: până se vor coace roadele anului al optulea veţi mânca din cele vechi din anii trecuţi. 

23. Pământul să nu-l vindeţi de veci, că pământul este al Meu; iar voi sunteţi străini şi venetici înaintea Mea. 

24. În toate părţile stăpânirii voastre să îngăduiţi răscumpărarea pământului. 

25. Dacă fratele tău, care e cu tine, va sărăci şi va vinde din moştenirea sa, să vină ruda sa de aproape şi să cumpere ceea ce vinde fratele său. 

26. Dacă însă nu va avea cineva rudenie, ci îi va da lui mâna şi va găsi cât îi trebuie pentru răscumpărare, 

27. Atunci să numere anii vânzării sale, şi ce trece să întoarcă aceluia, căruia i-a vândut, şi se va întoarce la moşia sa. 

28. Iar dacă nu va găsi mâna lui cit îi trebuie să întoarcă aceluia, atunci pământul vândut de el va rămâne în mâinile cumpărătorului până la anul jubileu, şi în anul jubileu cumpărătorul va ieşi şi vânzătorul va intra în stăpânirea sa. 

29. De va vinde cineva casă de locuit în oraş îngrădit cu zid, poate s-o răscumpere până într-un an de la vânzarea ei: timp de un an poate s-o răscumpere. 

30. Iar de nu se va răscumpăra până la împlinirea unui an întreg, casa cea din oraş îngrădit cu zid va rămâne pentru totdeauna aceluia care a cumpărat-o şi urmaşilor lui, şi în anul jubileu nu va trece de la el. 

31. Iar casele din sate, care n-au împrejur zid, să se socotească deopotrivă cu pământul: ele se pot răscumpăra oricând şi în anul jubileu trec la fostul lor stăpân. 

32. Cât pentru oraşele leviţilor şi casele din oraşele stăpânirii lor, leviţii le vor putea răscumpăra de-a pururi. 

33. Iar dacă cineva din leviţi nu va face răscumpărarea, atunci casa vândută din oraşele stăpânirii lor se întoarce în anul jubileu, căci casele din oraşele leviţilor sunt stăpânirea lor între fiii lui Israel. 

34. Nici ogoarele dimprejurul oraşelor lor nu se pot vinde, pentru că acestea sunt moştenirea lor veşnică. 

35. Dacă fratele tău va sărăci şi va ajunge la strâmtorare înaintea ta, ajută-l, fie străin, fie băştinaş, ca să trăiască cu tine. 

36. Să nu iei de la el dobândă şi spor, ci să te temi de Dumnezeul tău, ca să trăiască fratele tău cu tine. Eu sunt Domnul. 

37. Argintul tău să nu ţi-l dai lui cu camătă şi pâinea ta să nu i-o dai ca s-o iei cu spor. 

38. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pământul Egiptului, ca să vă dau pământul Canaanului şi ca să fiu Dumnezeul vostru. 

39. Când îi va sărăci fratele şi-i se va vinde ţie, să nu-l pui la muncă de rob, 

40. Ci să fie el la tine ca simbriaş sau străin, şi să-ţi lucreze până la anul jubileu; 

41. Iar atunci să se ducă de la tine, şi el şi copiii lui împreună cu el, să se întoarcă în neamul său şi să intre iarăşi în stăpânirea părinţilor săi. 

42. Pentru că ei sunt robii Mei, pe care Eu i-am scos din pământul Egiptului; 

43. Să nu-i vinzi, cum se vând robii, să nu-i stăpâneşti cu cruzime şi să te temi de Dumnezeul tău. 

44. Iar ca să-ti ai robul tău şi roaba ta, să-ti cumperi rob şi roabă de la neamurile dimprejurul vostru. 

45. Puteţi să vă cumpăraţi şi din copiii străinilor, care s-au aşezat la voi, şi din neamul lor, care este la voi şi care s-a născut în pământul vostru; pot să fie averea voastră. 

46. Puteţi să-i daţi moştenire fiilor voştri după voi, ca orice avere, veşnic să-i stăpâniţi, ca pe robi. Iar asupra fraţilor voştri din fiii lui Israel şi unul asupra altuia, să nu domniţi cu cruzime. 

47. Dacă străinul sau veneticul tău s-a îmbogăţit pe lângă tine, iar fratele tău a sărăcit lângă tine şi s-a vândut veneticului, care s-a aşezat la tine, sau unui urmaş din neamul veneticului, 

48. Atunci, după vânzare, se va putea răscumpăra; careva din fraţii lui va putea să-l răscumpere: 

49. Sau unchiul lui, sau fiul unchiului va putea să-l răscumpere, sau careva din neamul lui, din seminţia lui să-l răscumpere; sau de va avea îndestulare, să se răscumpere singur. 

50. Şi acela să se răfuiască cu cel ce l-a cumpărat, de la anul când s-a vândut el până la anul jubileu, şi argintul pentru care s-a vândut să i-l întoarcă după numărul anilor; socotindu-i ca slujiţi de un simbriaş vremelnic la el. 

51. Şi dacă rămân încă mulţi ani, el va plăti răscumpărarea potrivit anilor acestora, după preţul cu care a fost cumpărat. 

52. Iar dacă rămân puţini ani până la anul jubileu, să-i numere şi să plătească, pentru răscumpărarea sa, după numărul anilor. 

53. El să fie la dânsul cu anul, ca simbriaşul, şi acela să nu-l stăpânească cu asprime înaintea ochilor tăi. 

54. Iar dacă el nu se va răscumpăra în chipul acesta, atunci în anul jubileu va ieşi el însuşi, şi împreună cu el, şi copiii lui, 

55. Pentru că fiii lui Israel sunt robii Mei; robii Mei sunt ei, că Eu i-am scos din pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

1. Să nu vă faceţi idoli, nici chipuri cioplite; nici stâlpi să nu vă ridicaţi; nici pietre cu chipuri cioplite cu dalta să nu vă aşezaţi în pământul vostru, ca să vă închinaţi la ele, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

2. Zilele de odihnă ale Mele să le păziţi şi locaşul Meu cel sfânt să-l cinstiţi, că Eu sunt Domnul. 

3. De veţi umbla după legile Mele şi de veţi păzi şi plini poruncile Mele, 

4. Vă voi da ploaie la timp, pământul şi pomii îşi vor da roadele lor. 

5. Treieratul vostru va ajunge până la culesul viilor, culesul viilor va ajunge până la semănat; veţi mânca pâinea voastră cu mulţumire şi veţi trăi în pământul vostru fără primejdie. 

6. Voi trimite pace pe pământul vostru şi nimeni nu vă va tulbura; voi goni fiarele sălbatice şi sabia nu va trece prin pământul vostru. 

7. Veţi alunga pe vrăjmaşii voştri şi vor cădea ucişi înaintea voastră. 

8. Cinci din voi vor birui o sută şi o sută din voi vor goni zece mii şi vor cădea vrăjmaşii voştri de sabie înaintea voastră. 

9. Căuta-voi spre voi şi vă voi binecuvânta; veţi avea copii, vă voi înmulţi şi voi fi statornic în legământul Meu cu voi. 

10. Veţi mânca roadele vechi din anii trecuţi şi veţi da la o parte pe cele vechi pentru a face loc celor noi. 

11. Voi aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru şi sufletul Meu nu se va scârbi de voi. 

12. Voi umbla printre voi, voi fi Dumnezeul vostru şi voi poporul Meu. 

13. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pământul Egiptului, ca să nu mai fiţi robi acolo; am sfărâmat jugul vostru şi v-am povăţuit cu fruntea ridicată. 

14. Iar de nu Mă veţi asculta şi de nu veri păzi aceste porunci ale Mele, 

15. De veţi dispreţui aşezămintele Mele şi de se va scârbi sufletul vostru de legile Mele, neîmplinind poruncile Mele, şi călcând legământul Meu, 

16. Atunci şi Eu am să Mă port cu voi aşa: Voi trimite asupra voastră groaza, lingoarea şi frigurile, de care vi se vor secătui ochii şi vi se va istovi sufletul; veţi semăna seminţele în zadar şi vrăjmaşii voştri le vor mânca. 

17. Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri; vor domni peste voi duşmanii voştri şi veţi fugi când nimeni nu vă va alunga. 

18. Dacă nici după toate acestea nu Mă veţi asculta, atunci înşeptit voi mări pedeapsa pentru păcatele voastre. 

19. Voi frânge îndărătnicia voastră cea mândră şi cerul vostru îl voi face ca fierul, iar pământul vostru ca arama. 

20. În zadar vă veţi cheltui puterile voastre, că pământul vostru nu-şi va da roadele sale, nici pomii din ţara voastră nu-şi vor da poamele lor. 

21. Dacă şi după acestea veţi umbla împotriva Mea şi nu veţi vrea să Mă ascultaţi, atunci vă voi adăuga lovituri înşeptit pentru păcatele voastre; 

22. Voi trimite asupra voastră fiarele câmpului, care vă vor lipsi de copii; vor prăpădi vitele voastre şi pe voi vă voi împuţina aşa, încât se vor pustii drumurile voastre. 

23. Dacă nici după aceasta nu vă veţi îndrepta, împotrivindu-vă Mie, 

24. Atunci şi Eu voi veni cu mânie asupra voastră şi vă voi lovi înşeptit pentru păcatele voastre. 

25. Voi aduce asupra voastră sabie răzbunătoare, ca să răzbune legământul Meu. Iar dacă vă veţi ascunde în oraşele voastre, voi trimite asupra voastră molimă şi veţi fi daţi în mâinile vrăjmaşului. 

26. Pâinea, care vă hrăneşte, o voi lua de la voi; zece femei vor coace pâine pentru voi într-un cuptor şi vor da pâinea voastră cu cântarul şi veţi mânca şi nu vă veţi sătura. 

27. Dacă nici după aceasta nu Mă veţi asculta şi veţi păşi împotriva Mea, 

28. Atunci şi Eu cu mânie voi veni asupra voastră şi vă voi pedepsi înşeptit pentru păcatele voastre; 

29. Veţi mânca din carnea fiilor voştri şi din carnea fiicelor voastre. 

30. Dărâma-voi înălţimile voastre şi voi strica stâlpii voştri; trupurile voastre le voi prăbuşi sub dărâmăturile idolilor voştri şi se va scârbi sufletul Meu de voi. 

31. Oraşele voastre le voi preface în ruine, voi pustii locaşurile voastre cele sfinte şi nu voi mirosi miresmele plăcute ale jertfelor voastre. 

32. Pustii-voi pământul vostru aşa încât să se mire de el vrăjmaşii voştri care se vor aşeza pe el; 

33. Iar pe voi vă voi risipi printre popoare; în urma voastră Îmi voi ridica sabia şi va fi pământul vostru pustiu şi oraşele voastre dărâmate. 

34. Atunci pământul se va bucura de odihnele sale în zilele pustiirii lui; când voi veţi fi în pământul vrăjmaşilor voştri, atunci pământul vostru se va odihni şi se va bucura de odihna lui. 

35. În toate zilele pustiirii lui el se va odihni cât nu s-a odihnit în zilele de odihnă ale voastre, când locuiaţi voi în el. 

36. Celor ce vor rămâne dintre voi le voi trimite în inimi frica în pământul vrăjmaşilor lor; până şi freamătul frunzei ce se clatină îi va pune pe fugă şi vor fugi ca de sabie şi vor cădea când nimeni nu-i va alunga. 

37. Se vor călca unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, când nimeni nu-i va urmări şi nu veţi avea putere să vă împotriviţi vrăjmaşilor voştri. 

38. Veţi pieri printre popoare şi vă va înghiţi pământul vrăjmaşilor voştri. 

39. Iar cei ce vor rămâne din voi se vor usca pentru păcatele lor în pământurile vrăjmaşilor. voştri, se vor usca şi pentru păcatele părinţilor lor. 

40. Atunci îşi vor mărturisi fărădelegile lor şi fărădelegile părinţilor lor, cum au săvârşit ei nelegiuiri împotriva Mea şi au păşit împotriva Mea. 

41. Pentru care şi Eu am venit cu mânie asupra lor şi i-am adus în pământul vrăjmaşilor lor; atunci se va supune inima lor cea netăiată împrejur şi vor suferi ei pentru nelegiuirile lor. 

42. Şi Eu Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Iacov, de legământul Meu cu Isaac, şi de legământul Meu cu Avraam Îmi voi aduce aminte şi de pământ îmi voi aduce aminte. 

43. Când pământul va fi părăsit de ei şi el se va bucura de odihna lui, golit fiind de ei, şi ei vor suferi pentru fărădelegi şi pentru că au nesocotit legile Mele şi sufletul lor s-a scârbit de aşezământul Meu; 

44. Când vor fi ei în pământul vrăjmaşilor, Eu nu-i voi dispreţui şi nu Mă voi scârbi de ei, aşa încât să-i pierd şi să stric legământul Meu cu ei, că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor. 

45. Îmi voi aminti de ei pentru legământul încheiat cu strămoşii lor, pe care i-am scos din pământul Egiptului, înaintea ochilor popoarelor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul". 

46. Acestea sunt aşezămintele, hotărârile şi legile pe care le-a aşezat Domnul între Sine şi fiii lui Israel prin Moise, pe Muntele Sinai. 

1. A grăit Domnul cu Moise şi a zis: 

2. "Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: De va făgădui cineva să-şi afierosească sufletul său Domnului, preţuirea ta să fie aşa: 

3. Preţul pentru un bărbat, de la douăzeci până la şaizeci de ani, să fie cincizeci de sicli de argint, după siclul sfânt. 

4. Iar dacă este femeie, preţul să fie treizeci de sicli. 

5. De la cinci până la douăzeci de ani, preţul să fie pentru bărbat douăzeci de sicli, iar pentru femeie zece sicli. 

6. Iar de la o lună până la cinci ani, preţul să fie pentru bărbat cinci sicli de argint, şi pentru femeie trei sicli de argint. 

7. De la şaizeci de ani în sus preţul să fie pentru bărbat cincisprezece sicli de argint, şi pentru femeie zece sicli. 

8. Iar dacă este sărac şi nu e în stare să plătească preţul, atunci să fie adus la preot şi să-l preţuiască preotul; potrivit cu starea celui ce şi-a dat făgăduinţa să-l preţuiască preotul. 

9. Dacă însă va fi un dobitoc, ce se aduce jertfă Domnului, tot ce se aduce Domnului trebuie să fie sfânt. 

10. Să nu schimbe nici bun cu rău, nici rău cu bun; iar de schimbă cineva dobitoc cu dobitoc, atunci şi cel schimbat şi cel dat schimb va fi sfânt. 

11. Dacă ar fi cumva un dobitoc necurat, care nu se aduce jertfă Domnului, şi el va fi adus la preot, 

12. Preotul îl va preţui ori de este bun, ori de este rău; şi cum îl va preţui preotul, aşa să fie. 

13. De va vrea cineva să-l răscumpere, atunci să adauge a cincea parte la preţ. 

14. De va afierosi cineva casa sa Domnului, s-o preţuiască preotul, de este bună sau rea, şi cum o va preţui preotul, aşa să rămână. 

15. Dacă afierositorul va vrea să răscumpere casa sa, să adauge a cincea parte de argint la preţul  ei şi va fi a lui. 

16. De va afierosi cineva Domnului ţarină din moşia sa, preţuirea să se facă după venitul ei, cincizeci de sicli de argint pentru fiecare gomer de orz semănat. 

17. De îşi va afierosi ţarina sa chiar din anul jubileu, să fie după preţul hotărât. 

18. Iar de îşi afieroseşte cineva ţarina sa după anul jubileu, atunci preotul să socotească argintul după numărul anilor ce mai rămân până la anul jubileu şi să scadă din preţul ei. 

19. Dacă însă va vrea să-şi răscumpere ţarina cel ce a afierosit-o, atunci el să adauge a cincea parte de argint la preţul ei şi să rămână a lui. 

20. Iar dacă acela nu-şi va răscumpăra ţarina şi va fi vândută altui om, atunci nu se mai. poate răscumpăra; 

21. Ţarina aceea, când se va întoarce în anul jubileu, va fi afierosire Domnului, ca ţarină jertfă, şi va trece în stăpânirea preotului. 

22. Iar dacă cineva va afierosi Domnului o ţarină cumpărată, care nu este din ţarinile moşiei lui, 

23. Preotul să-i socotească partea de preţ până la anul jubileu, şi acela să-i dea preţul în aceeaşi zi, ca afierosire Domnului, 

24. Şi ţarina în anul jubileu va trece iar la acela, de la care a fost cumpărată şi din moşia căruia a fost pământul acela. 

25. Toate preţurile să fie făcute după siclul sfânt; siclul să aibă douăzeci de ghere. 

26. Numai întâii născuţi ai dobitoacelor, care după întâietatea naşterii sunt ai Domnului, să nu-i afierosească nimeni: fie bou, fie oaie, că sunt ai Domnului. 

27. Iar dacă este dobitoc necurat, să fie răscumpărat după preţuirea ta, la care să se mai adauge a cincea parte, şi de nu se va răscumpăra să se vândă după preţuirea ta. 

28. Toate cele afierosite, pe care omul cu jurământ le dă Domnului din ale sale, - fie om, fie dobitoc, fie ţarină din moşia sa, - nici nu se răscumpără, nici nu se vând. Tot ce este afierosit cu jurământ este sfinţenie mare a Domnului. 

29. Orice om afierosit cu jurământ nu se răscumpără, ci trebuie să se dea morţii. 

30. Toată dijma de la pământ, din roadele pământului şi din roadele pomilor este a Domnului, sfinţenia Domnului. 

31. Şi de va voi cineva să-şi răscumpere dijma, să adauge la preţul ei a cincea parte. 

32. Toată dijma de la boi şi de la oi şi tot al zecelea din câte trec pe sub toiag este afierosit Domnului. 

33. Nu trebuie căutat de este bun sau rău şi nu trebuie schimbat; dar de-l va schimba cineva, atunci şi cel schimbat şi schimbul vor fi sfinte şi nu se vor putea răscumpăra". 

34. Acestea sunt poruncile pe care le-a poruncit Domnul lui Moise pe Muntele Sinai pentru fiii lui Israel.