Psalmii comentați
achizitionare: 19.02.2007; sursa: Editura Sapientia
Psalmul 20 (19)
Rugăciune pentru rege înaintea unei bătălii
1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.
2 Să te asculte Domnul în ziua necazului,
să te ocrotească numele Dumnezeului lui Iacob!
3 Să-ți trimită ajutor din sanctuarul său
și din Sion să te întărească!
4 Să-și amintească de toate jertfele[a] tale
și arderile tale de tot să fie bine primite! Selah
5 Să-ți dea ție după inima ta
și toate planurile tale să se împlinească.
6 Ne vom bucura de mântuirea ta
și vom înălța stindardul
în numele Dumnezeului nostru;
să împlinească Domnul toate cererile tale.
7 Acum știu că Domnul mântuiește pe unsul său,
îi răspunde din cerul său sfânt
cu puterea mântuitoare a dreptei sale.
8 Unii se încred în carele de luptă și alții în caii lor,
însă noi suntem puternici[b]
în numele Domnului Dumnezeului nostru.
9 Ei s-au împiedicat și au căzut,
iar noi ne-am ridicat în picioare
și rămânem neclintiți.
10 Doamne, mântuiește-l pe rege[c]
și ascultă-ne în ziua în care te vom invoca.
În acest psalm apar mai mulți interlocutori. Adevărații actori ai psalmului sunt numai evocați și nu apar direct în scenă, dar domină fundalul poemului: sunt Iahve și regele. Scena însă este ocupată de adunarea lui Israel, din care se desprind soliștii și corul. Psalmul se pare că face parte dintr-o liturgie sacrificală care are loc la templu în prezența regelui, înaintea plecării acestuia într-o expediție militară (cf. 1Sam 7,9; 1Rg 8,44; 2Cr 20,18-19). Gândul dominant este victoria cerută de la Dumnezeu pentru unsul său, victorie așteptată nu atât de la mijloacele de război, cât de la puterea mâinii Domnului. După cum mărturisește interpretarea mesianică mai târzie, așa cum apare în Septuaginta și în versiunile latine, psalmul este, cu siguranță, vechi și din perioada monarhiei, dar a suferit diferite actualizări, prezentându-se acum ca o liturgie pentru starea de război sau pentru expedițiile militare sau, în sens mai general, o liturgie pentru momentele decisive ale națiunii ebraice.
Sfântul Augustin prezintă rugăciunea din acest psalm ca pe o profeție făcută cu privire la Cristos. Această rugăciune interesează Biserica, întrucât ea este poporul peste care domnește Cristos și ea este armata prin care Cristos își continuă lupta.
Cu acest psalm, Biserica se roagă pentru venirea împărăției lui Cristos în lume, pentru victoria ei asupra răului. Bucuria victoriei lui va fi și bucuria ei; Biserica se roagă pentru fiii ei angajați în aceeași luptă pe care a dus-o Domnul prin pătimirea și moartea sa și-l roagă pe Tatăl să-și amintească de oferta și sacrificiul pe care ea îl aduce împreună cu Cristos pentru mântuirea oamenilor.
Împărțirea: titlu (v. 1); rugăciune de implorare (v. 2-6); certitudinea ascultării rugăciunii (v. 7-9); rugăciune pentru rege (v. 10).
Note:
[a]LXX are singularul.
[b] LXX și Vg au: ne vom lăuda.
[c] Termenul ebraic diferă: Doamne, mântuiește! Regele ne va asculta în ziua în care îl vom aclama. Urmăm aici versiunea LXX și Vg, așa cum propun și traducerile moderne.
Traducere, note și comentarii
de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budău, pr. Iosif Răchiteanu
© Editura Sapientia