SFÂNTA SCRIPTURĂ

Psalmul 10 (9 B)

Dumnezeu, judecătorul cel drept, este refugiul celui asuprit

Lamed¹⁽²²⁾ Pentru ce, Doamne, stai departe,
        de ce te ascunzi la vreme de restrişte?

²⁽²³⁾ Cel rău, în mândria lui, asupreşte pe cel sărman,
        care cade în cursele pe care acesta i le întinde.
³⁽²⁴⁾ Căci nelegiuitul se laudă în orgoliul său,
        iar cel lacom de câştig se consideră binecuvântat.
⁴⁽²⁵⁾ Păcătosul îl dispreţuieşte cu aroganţă pe Domnul:
        "Nu va cerceta Dumnezeu; nu este Dumnezeu!"
⁵⁽²⁶⁾ Acestea sunt toate gândurile lui.
        La fiecare pas îi merge bine întotdeauna,
        judecăţile tale sunt prea înalte pentru el;
        îi dispreţuieşte pe toţi duşmanii săi.
⁶⁽²⁷⁾ El spune în inima sa: "Nu mă clatin,
        din neam în neam nu mi se va întâmpla nici un rău!"
Pe⁷⁽²⁸⁾ Gura lui e plină de blasfemii,
        de înşelăciune şi asuprire;
        sub limba lui este răutate şi violenţă.
⁸⁽²⁹⁾ Stă la pândă după tufişuri ,
Ain    ca să-l ucidă, din ascunzători, pe cel nevinovat;
⁹⁽³⁰⁾ ochii lui îl iscodesc pe cel asuprit.
        Stă pitit în ascunzătoare ca un leu în vizuină,
        stă pitit ca să-l prindă pe cel sărman.
        Îl prinde pe cel sărman şi îl trage în laţul său.
¹⁰⁽³¹⁾ Cel rău se năpusteşte, stă la pândă
        şi cei săraci se prăbuşesc sub puterea braţului său.
¹¹⁽³²⁾ El spune în inima lui: "Dumnezeu uită,
        îşi întoarce faţa şi nu vede nimic".

Qof ¹²⁽³³⁾ Scoală-te, Doamne Dumnezeule, ridică-ţi mâna
        şi nu uita de cel sărman.
¹³⁽³⁴⁾ De ce să-l dispreţuiască cel nelegiuit pe Dumnezeu,
        spunând în inima lui: "Nu va cere socoteală"?

Reş ¹⁴⁽³⁵⁾ Dar tu vezi, tu iei în seamă truda şi durerea
        şi le iei în mâinile tale.
        În tine se abandonează cel nenorocit;
        tu vii în ajutorul orfanului.
Sin ¹⁵⁽³⁶⁾ Zdrobeşte braţul celui păcătos şi al celui nelegiuit,
        pedepseşte-i răutatea, ca să nu mai fie.
¹⁶⁽³⁷⁾ Domnul este rege în veac şi în veacul veacului;
        vor pieri păgânii de pe pământul lui.
Tau ¹⁷⁽³⁸⁾ Doamne, tu ai ascultat dorinţa celor săraci,
        le întăreşti inima şi îţi pleci spre ei urechea,
¹⁸⁽³⁹⁾ ca să faci dreptate celui orfan şi celui asuprit
        şi să nu-i mai înspăimânte omul făcut din ţărână.

Psalmul începe cu un apel dramatic: "Pentru ce, Doamne, stai departe, de ce te ascunzi la vreme de restrişte?" Este o pagină dominată în mod explicit de motivul răului, care triumfă, şi al binelui, care este umilit şi ofensat (Iob; Ps 49; 73). Este o lamentaţie dominată de scandalizanta întrebare despre tăcerea lui Dumnezeu, un punct de pornire poetic prezent frecvent şi denunţat de Psaltire (Ps 22,2.12.20; 35,22; 42,10; 43,2; 44,24-25; 74,1; 88,15). Dumnezeu este departe, izolat în lumea lui senină, iar lumea pământească este încredinţată trufiei celui nedrept. De aici izvorăşte rugăciunea-întrebare a psalmului 10 (9 B).

Logica de fond care gestionează textul este cea a răsturnării de situaţii, la fel ca în "fericiri-blesteme", din Lc 6,20-26, şi în parabola bogatului şi a lui Lazăr cel sărac, Lc 16,19-31. Judecata divină schimbă radical echilibrele pământeşti bazate pe forţa economică şi politică, pe alegerile celor puternici şi pe oprimarea celor săraci. Aceasta este situaţia lumii, descrisă cu amărăciune de psalmist (v. 2-11). Intervenţia lui Dumnezeu răstoarnă logica celor puternici şi este cântată ca speranţă şi siguranţă, în ultima parte, de o intensitate rară. Iahve, apărătorul celui sărac, "vede", ba, mai mult, privirea lui este pătrunzătoare şi totală. Privirea lui se îndreaptă spre cel aflat în suferinţă, de care nimeni dintre cei puternici nu se ocupă. Rădăcina acestei schimbări a echilibrelor mondiale stă în faptul că Iahve este regele cosmic şi veşnic, afirmaţie de credinţă fundamentală a psalmului 10 (9 B).

Rugăciunea pasională din acest psalm aminteşte strigătul lui Isus de pe cruce. El este sărmanul împotriva căruia s-a descătuşat violenţa celor nelegiuiţi, care i-au umilit omenitatea şi i-au negat divinitatea. În pătimirea sa, Cristos s-a rugat şi a suferit pentru toţi cei umili, pentru toţi cei care, asemenea lui, sunt victime ale prepotenţei şi sunt persecutaţi din cauza credinţei lor. Tradiţia a considerat psalmul ca o profeţie a morţii şi învierii lui Cristos. Psalmul 10 (9 B) prezintă două imagini diferite: în prima, apare o lume răvăşită de dezordine, invadată de rău, în care se agită cei nelegiuiţi, care conspiră şi întind curse celor nevinovaţi (v. 1-3); în a doua, Dumnezeu, din tronul său ceresc, controlează fiecare lucru şi este hotărât să intervină pentru a face dreptate. În aceste două imagini se reflectă existenţa creştină pe pământ şi viaţa fiecărui credincios: când se cutremură temelia, ce poate face cel drept?

Biserica invocă întoarcerea Domnului, în timp ce diavolul face ultimele sale tentative, pentru a crea iluzia că în lume totul este sub puterea lui, că s-ar putea comite, fără a fi pedepsiţi, orice tip de violenţă şi că ar putea fi călcaţi în picioare săracii care nu se pot apăra.

Împărţirea: strigăt pentru ajutor (v. 1); situaţia prezentă: cel puternic triumfă, cel drept este oprimat (v. 2-11); al doilea strigăt de implorare (v. 12-13); intervenţia divină: cel prepotent este umilit, dreptul este mărit (v. 14-18).

Note:

^[a] Textul ebraic se referă la un "cătun", "sat". LXX are: "cu cei bogaţi". Multe traduceri recente, presupunând o vocalizare diferită pentru termenul ebraic, interpretează cuvântul drept "tufiş", "gard viu".

Traducere, note şi comentarii
de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budău, pr. Iosif Răchiteanu
© Editura Sapientia