SFÂNTA SCRIPTURĂ

Psalmul 9 (9 A)

Dumnezeu, judecătorul cel drept, este refugiul celui asuprit

¹ Maestrului de cor. După [cântecul] "A murit fiul"^a.
        Psalm. Al lui David.

Alef ² Te^b voi lăuda, Doamne, din toată inima,
        voi vesti toate faptele tale minunate!
³ Mă voi bucura şi voi tresălta de veselie în tine,
        voi preamări numele tău, Dumnezeule preaînalt!

Bet ⁴ Duşmanii mei dau înapoi,
        se clatină şi pier dinaintea feţei tale,
⁵ căci tu ai judecat pricina mea
        şi mi-ai făcut dreptate,
        te-ai aşezat pe tron ca judecător al dreptăţii.
Ghimel ⁶ Ai mustrat neamurile, l-ai distrus pe cel nelegiuit,
        le-ai şters numele în veci, pentru totdeauna.
⁷ Au fost distruşi duşmanii^c,
        nimiciţi pe vecie,
        le-ai dărâmat cetăţile,
        a dispărut, o dată cu ei, şi amintirea lor^d.

He ⁸ Dar Domnul stăpâneşte^e în veci,
        şi-a aşezat scaunul lui de domnie pentru judecată;
⁹ el va judeca lumea cu dreptate,
        fără părtinire va pronunţa sentinţa pentru popoare.

Waw ¹⁰ Domnul este refugiul celui asuprit,
        scăpare sigură în vreme de strâmtorare.
¹¹ Cei care cunosc numele tău se încred în tine,
        căci tu nu-i părăseşti
        pe cei care te caută pe tine, Doamne!
Zain ¹² Cântaţi Domnului care locuieşte în Sion,
        vestiţi printre popoare faptele sale.
¹³ Căci el, care răzbună sângele vărsat,
        îşi aduce aminte de cei nenorociţi,
        nu uită strigătele lor.

Het ¹⁴ Ai milă de mine, Doamne,
        priveşte la nenorocirea pe care mi-au făcut-o
        cei care mă urăsc;
        tu mă ridici de la porţile morţii,
¹⁵ ca să vestesc toate laudele tale
        la porţile fiicei Sionului,
        să tresalt de bucurie pentru mântuirea ta.

Tet ¹⁶ Popoarele păgâne cad în groapa pe care au făcut-o
        şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
¹⁷ Domnul s-a arătat, a ţinut judecata:
        păcătosul a căzut în capcana
        pe care a făcut-o cu mâinile sale. În surdină^f. Selah

Iod ¹⁸ Să se întoarcă păcătoşii în locuinţa morţilor,
        toţi păgânii, cei care uită de Dumnezeu.
Kaf ¹⁹ Dar cel sărman nu rămâne în uitare la nesfârşit,
        nădejdea celor săraci nu va pieri pentru totdeauna.

²⁰ Ridică-te, Doamne, să nu se trufească omul;
        să fie judecaţi păgânii înaintea feţei tale.
²¹ Aşterne, Doamne, frică^g peste ei,
        să ştie neamurile că nu sunt decât oameni! Selah

Psalmul este o rugăciune a săracilor, incredibil de bogată în cuvinte, reluări tematice, probleme de interpretare, nedumeriri textuale şi exegetice. Tot psalmul se desfăşoară pe o schemă triunghiulară, care îi are ca protagonişti pe cel sărac, pe Dumnezeu, rege şi judecător, precum şi naţiunile păgâne. Săracul este cel care stă la dispoziţia celor puternici, cărora nu le poate opune vreo rezistenţă şi care este, în substanţă, un oprimat, victimă a puterii care are deseori conotaţii de tip religios. În indiferenţa comună faţă de situaţia săracilor, se ridică vocea psalmistului, care îşi înalţă strigătul său la Dumnezeu pentru a interveni împotriva acestor opresori. Gama de sentimente exprimată în acest psalm (speranţă, nelinişte, încredere, coşmar, bucurie şi suferinţă) şi varietatea motivelor (eliberare-oprimare, sărac-puternic, Dumnezeu judecător şi rege, dar absent, mărturia de credinţă şi criza) fac din acest psalm unul dintre cei mai dificili pentru lectura unitară a textului.

Psalmul 9 este un psalm de mulţumire pentru o victorie decisivă pe care psalmistul, care trebuie să fi fost un rege sau un conducător de armată, o dobândise asupra duşmanilor săi. Iahve, care locuieşte în Sion, este Cel Preaînalt (v. 3.12), judecătorul lumii (v. 5.9.17.20), regele veşnic. Psalmistul doreşte ca toţi să ia parte la imnul său de recunoştinţă şi de laudă a lui Dumnezeu (v. 12-13) şi imploră din nou ajutorul împotriva duşmanilor săi (v. 14-15), descriind nenorocirea pe care ei au suportat-o din partea dreptăţii divine (v. 16-17).

În lectura creştină a psalmului, Cristos îi mulţumeşte Tatălui după învierea sa. El vrea ca Biserica să ia parte la acţiunea lui de mulţumire. Judecata lui Dumnezeu va fi clară, în ziua de pe urmă, când cei săraci vor vedea, împreună cu Cristos, ruinarea celor nelegiuiţi şi condamnarea lor veşnică.

Biserica îi mulţumeşte Domnului pentru nenumăratele minuni săvârşite în folosul ei şi alimentează credinţa în cel care şade la dreapta lui Dumnezeu, care nu-l abandonează niciodată pe cel care, aflându-se în necaz, îl cheamă pe Domnul.

Împărţirea: titlu (v. 1); mulţumire adusă lui Dumnezeu (v. 2-3); judecarea celor nelegiuiţi (v. 4-7); mulţumire adusă lui Dumnezeu judecătorul (v. 8-9); salvarea celui sărac (10-13); mizeria, opera duşmanilor (v. 14-15); Iahve săvârşeşte dreptatea pentru cel sărman (v. 16-17); cei nelegiuiţi sunt pedepsiţi în şeol (v. 18-19); Iahve se ridică şi se face dreptate (v. 20-21).

Note:

^[a] Majoritatea exegeţilor consideră expresia drept titlu al unui cântec cunoscut de evrei, dar nu lipsesc încercări de traducere: "în surdină" (CEI); "pentru voci de copii", "pentru tinere fete", "pentru oboi şi harpă" (BJ şi TOB).
^[b] În textul ebraic nu avem pronume, însă apare în tot contextul şi în traducerile vechi: LXX şi Vg.
^[c] LXX şi Vg au singularul. Termenul ebraic "goyim" înseamnă, literal, "naţiunile", dar are şi un sens puternic negativ: "atei", "necredincioşi", "nelegiuiţi".
^[d] LXX şi Vg adaugă: cu sunet.
^[e] Lit.: şade.
^[f] Deşi majoritatea exegeţilor consideră că termenul ebraic este o indicaţie muzicală, interpretarea lui variază: cu toată orchestra, intermezzo muzical etc.
^[g] LXX şi Vg au: Pune, Doamne, judecători peste ei...

Traducere, note şi comentarii
de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budău, pr. Iosif Răchiteanu
© Editura Sapientia