SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Personaje biblice
achizitionare: 05.02.2008; sursa: Pastoratie.ro

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Ester, când Domnul înalță pe cei dispretuiți

Numele acestei femei, înțeles o vreme ca "stea" bazându-se pe cuvântul persan "stareh" (greacă "aster"), astăzi este pus în legătură cu termenul paleo-indian "stri" și interpretat ca "tânără femeie".

Ester, femeie evreică, era soția regelui persan Xerxe (485-465 î.C.) și grație rangului ei înalt, a reușit să împiedice o persecuție a iudeilor în regatul persan. Acest eveniment este celebrat și astăzi de evrei în întreaga lume cu bucurie și pace la sărbătoarea Purim.

Cartea biblică

Despre aceste fapte ne vorbește cartea care poartă numele eroinei, o povestire structurată cu mare măestrie și artă, compusă între anii 300 - 80 î.C. De aceea, Cartea lui Ester este mai degrabă un "roman istoric". Acțiunea este inventată în mod liber, dar situația minorității ebraice în diaspora persană este fotografiată cu precizie istorică. Iudaismul se răspândise de acum în toată lumea locuită, datorită diversității lui imposibil de trecut cu vederea ("un popor ostil, diferit în legile sale de oricare altă națiune" - 3,13), dar întâmpina tot mai mult neînțelegeri și asuprire, ba chiar ură și persecuții, reacții care trebuiau să aibă ca motiv, printre altele, și bunurile materiale (cf 3,9). Au fost, în orice caz și vremuri, precum cele din timpul lui Ester, în care era mai bine să fie ascunsă propria origine ebraică (cf 2,10.20).

Contextul cărții

Scena acțiunii este curtea persană de la Susa. Regele Asuer - denumirea ebraică a lui Xerxe - organizează o sărbătoarea somptuoasă pentru guvernatorii tuturor provinciilor și pentru mai marii regatului său. Dar regina Vasti refuză să participe, drept care regele înfuriat - la îndemnul sfetnicilor săi - o repudiază și își caută o nouă regină între cele mai frumoase tinere ale regatului. Niciuna nu-i place atât de mult ca Ester, o tânără evreică pe numele ei etnic Hadasa (migdal), dar care nu spune nimic despre originea ei. Frumoasă și grațioasă, tânăra era fără părinți și a fost crescută de unchiul ei Mardoheu (Mordecai), ai cărui străbuni au fost târâți în robia babilonică. Într-o zi, pe când Mardoheu lucra la palatul regal, a reușit să dejoace o conjurație împotriva regelui, fapt care a fost scris în registrele regale.

Mardoheu, însă, a refuzat să îngenuncheze înaintea lui Aman, un descendent al casei lui Agag, neamul regal al amaleciților și dușmani de moarte ai Israelului (Est 17,16; Dt 25,17-19), pe care regele l-a înălțat la mare demnitate și l-a numit al doilea bărbat al regatului. Aflând că Mardoheu refuză să-i acorde cinstea cuvenită din cauza convingerilor religioase ebraice, a reușit să obțină un edict regal care poruncea ca în ziua a 13 a lunii Adar (februarie-martie), o zi stabilită prin tragere la sorți (ebr. "pur"), toți iudeii regatului persan să fie "exterminați, uciși și dezrădăcinați, iar bunurile lor să le fie luate" (3,13).

Ester intervine pentru salvarea poporului ei

Mardoheu a implorat-o pe Ester să nu țină cont de protocolul de la curte și să meargă direct la rege ca să obțină neaplicarea edictului: "Cine știe dacă tu nu ai ajuns regină tocmai în vederea unei situații ca aceasta?" (4,14). Ester se pregătește prin post și rugăciune și îl invită pe rege împreună cu Aman la un banchet, dar hotărăște să posticipeze cererea la ziua următoare, cu ocazia unui alt banchet. Între timp, Aman pregătise deja o spânzurătoare înaltă de 15 coți pentru evreul Mardoheu, un semn în plus al acțiunii programate de eliminare a poporului evreu. Pentru că regele în timpul nopții nu reușea să adoarmă, a cerut să i se citească din paginile registrului de la curte. Când a auzit că Mardoheu nu a fost încă răsplătit în niciun fel pentru a fi dejucat conjurația împotriva regelui, s-a hotărât să treacă imediat la acțiune. Lui Aman, care intra chiar în acel moment ca să ceară permisiunea de a-l spânzura pe Mardoheu, regele i-a pus această întrebare: ce ar trebui făcut unui om pe care regele dorește să-l răsplătească în mod deosebit? În vanitatea lui, Aman credea că acele cuvinte se referă chiar la el și a răspuns că ar trebui acordate onoruri publice, enumerându-le din belșug. Regele, atunci, i-a poruncit lui Aman să pună în practică toate acestea în favoarea lui Mardoheu, ceea ce a stârnit adânca dezamăgire și umilire a lui Aman. La al doilea banchet, la care Aman a fost din nou invitat, Ester a cerut regelui să anuleze decretul de exterminare a evreilor. Regele s-a informat cu privire la persoana care a dat un asemenea ordin, iar Ester i-a răspuns că era "Aman cel rău", care din acel moment a început să tremure pentru propria viață. Când apoi Aman, disperat, s-a aruncat pe divanul lui Ester, implorând să mijlocească pentru viața lui. regele a înțeles greșit gestul acestuia, interpretându-l ca o tentativă de violare a reginei și s-a înfuriat și mai mult cu Aman, poruncind să fie spânzurat în furca pregătită lui Mardoheu.

Eliberarea de dușmani și un nou început

Regele i-a dat lui Ester bunurile lui Aman și Mardoheu i-a preluat dregătoria. Pentru că nicio lege persană nu putea să fie abrogată, ca să salveze într-un fel viața evreilor, un nou edict regal acorda evreilor dreptul de a se răzbuna pe dușmanii lor, lucru pe care l-au făcut cu entuziasm. În tot regatul persan, au ucis circa 75.000 de mii de dușmani; în plus, cei zece fii ai lui Aman, au fost și ei spânzurați. Pentru că aceste fapte s-au întâmplat pe 13 Adar, chiar în ziua în care Aman hotărâse prin tragere la sorți exterminarea evreilor, aceștia, începând de atunci, pe 14 Adar, ziua în care au început să trăiască din nou în pace și liniște, celebrează cu mare bucurie sărbătoarea numită "Purim".

Observații

Întru cât povestirea lui Ester intenționează să explice de ce evreii celebrează în întreaga lume sărbătoarea Purim, nu surprinde mult faptul că în cartea ebraică a lui Ester nu se vorbește nici măcar o dată despre Dumnezeu. La această lipsă surprinzătoare, au încercat să pună remediu adăugirile ulterioare în limba greacă, mai ales rugăciunile lui Mardoheu (4,17a-i) și ale lui Ester (4,17k-z). Dumnezeu este menționat indirect o singură dată, când Mardoheu în fața progromului iminent, își exprimă speranța că dacă încercarea lui Ester va da greș, evreilor le "va veni ajutor și mântuire din altă parte" (4,14). Dar dincolo de această observație, întreaga carte este dominată de ideea lucrării ascunse a lui Dumnezeu, pusă în act în ciuda tuturor intrigilor și a răutăților umane. Ester prezintă un exemplu al modului în care o persoană simplă, în mod neașteptat și miraculos, poate fi destinată să devină instrumentul mântuirii lui Dumnezeu.

după Paul Maiberger – Marile figuri ale Vechiului Testament.
prelucrare realizată de pr. Adrian Dancă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire