SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Personaje biblice
achizitionare: 05.02.2008; sursa: Pastoratie.ro

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Amos, profet social mereu actual

Numele acestui profet este o prescurtare din Amas-jah cu sensul de "Jah(-ve) a adus". Numele arată că Dumnezeu îi duce pe ai săi pe brațe, ocrotindu-i și sprijinindu-i cu toată iubirea. Privind la peregrinarea israeliților prin pustiu și la pericolele din care a fost salvat, Sf. Scriptură afirmă: "Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat așa cum un om îl poartă pe fiul său, pentru tot drumul pe care l-ați făcut" (Dt 1,31; Ex 19,4 și Ps 91,12).

Odată cu Amos începe spre 760 î.C. o nouă fază din istoria profeției. Înainte de el au existat profeți sau prevăzători "ne-scriitori", care nu au pus în scris oracolele lor, sau ale căror opere nu au fost păstrate. Acestora le aparține, spre exemplu, omul lui Dumnezeu Samuel, vizionarul Gad și profetul Natan, în timpul lui David, profetul Achia la Șilo, în timpul domniei lui Solomon, și mai ales Ilie și Elizeu, precum și Micha ben Jimla. Amos, în schimb, inaugurează perioada clasică a profeților scriitori. Începând cu el, dispunem de colecții scrise ale mesajului autentic al profeților, în parte datorită inițiativei lor, în parte, operă a ucenicilor sau a ascultătorilor, cu adăugiri și amplieri succesive.

Profilul istoric al lui Amos

Amos era originar din Tekoa, o localitate rurală situată la 16 km sud de Ierusalim, unde se păstrează și astăzi mormântul lui. El nu era însă profet de profesie nici fiu de profeți, ci îngrijitor de animale și "culegător de sicomori".

După cum în trecut s-a întâmplat cu Moise, și Amos a fost "smuls" de la turmele sale și chemat să fie profet (cf 7,15). Chemarea lui s-a verificat cu doi ani înainte de cutremur, fenomen menționat și în cartea profetului Zaharia (14,5), greu de stabilit cu exactitate, dar în orice caz, între anii 767-747 î.C. Experiența vocației nu este descrisă, dar aceasta trebuie să fi avut asupra lui un impact deosebit, pentru că va spune: "Dacă leul mugește, cine nu se va înfricoșa? Domnul Dumnezeu a vorbit, cine nu va proroci?" (3,8). Cu toate că era originar din Sud, din regatul lui Iuda, Amos a prorocit numai în Nord, în regatul lui Israel, mai precis la Betel, unde Ieroboam I, după dezbinarea regatului în 931 î.C. a ridicat un templu cu un vițel de aur, dar probabil și la Samaria, capitala Nordului.

Contextul internațional și critica socială

Condițiile internaționale erau foarte liniștite, întru cât arameii din Damasc, care asupreau pe Israel și Iuda pînă atunci, au pierdut mult din puterea lor datorită expansiunii asirienilor. Din acest motiv, regatul de Nord se bucura de o excepțională situație de bunăstare economică datorată și influenței strălucitei civilizații feniciene. La Samaria, capitala regală, existau astfel un palat de iarnă și un palat de vară, ba chiar și case de fildeș (3,15). Dar această situație era cunoscută numai de o clasă restrânsă de privilegiați, care trăia și risipea pe spinarea altora. Manifestările de prosperitate exagerată erau motiv de corupție pentru bunele moravuri și induceau la degenerări. Bogații deveneau tot mai bogați iar săracii, tot mai săraci. Amos se pronunță cu vehemență în favoarea celor săraci și dezmoșteniți, încât este considerat adesea un revoluționar social. Neînfricat, profetul reproșa asupritorilor fărădelegile lor: "Vai...celor care prefac judecata în pelin și prăbușesc dreptatea la pământ... voi asupriți pe cel drept și luați mită și stoarceți pe cei săraci la porțile cetății" (5,7.12). Pofta și aviditatea lor își găsesc expresie în cuvintele profetului: "Ei spun: Vrem să reducem greutățile de cântar și să mărim prețul, folosind cântare false. Vrem să cumpărăm cu bani pe cei nevoiași, pe cel sărac cu o pereche de sandale. Vom face bani chiar și cu grâul de mâna a doua" (8,5). În timp ce marea majoritate era constrânsă la munci grele și sufera din sudoarea frunții un salariu de mizerie, bogații duceau o viață în luxul cel mai nerușinat: "Stau tolăniți pe paturi de fildeș, mănâncă carne de miel și de vițel luați din turmă și din staul. Se cred grozavi ca David în compunere de cântece și le cântă cu harpa. Beau vin din cupe mari și folosesc cele mai rafinate parfumuri, dar de ruina casei lui Iosif (regatul de Nord), nici nu le pasă" (6,4-6).

Amos, profetul vieții morale

Dar critica socială nu este singura temă a denunțărilor lui profetice. Amos condamnă totodată falsa siguranță și orgoliul. "Vai vouă, care sunteți liniștiți în Sion. Vai vouă care vă simțiți în siguranță pe muntele Samariei!" (6,1) - "Detest orgoliul israeliților și urăsc palatele lor" (6,8). În sfera religioasă, domina un formalism de complezență. De aceea Amos se dezlănțuie prin cuvinte aspre împotriva iluziei celui care crede că își face datoria numai pentru că aduce în mod regulat și ostentativ jertfele cultuale. Împotriva acestui cult, gol pe dinăuntru, în care se mișcă numai buzele dar inima rămâne împietrită, Iahve aruncă cuvinte de foc prin profetul Amos: "Urăsc sărbătorile voastre religioase, mai mult, le disprețuiesc! Detest adunările voastre solemne. Nu mai vreau să aud zgomotul cântărilor voastre, sunetul harpelor voastre. Mai degrabă, faceți să curgă dreptatea ca apa de izvor și justiția ca un torent îmbelșugat" (5,21-24). Avem aici afirmată, prin contrast, legătura dintre iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de semeni.

Dar pentru că populația nu era dispusă la convertire, Amos se vede constrâns să vestească judecata, în parte, ca o catastrofă naturală, în parte ca un război cu toate urmările lui distrugătoare. Pentru prima dată în istoria poporului ales, Amos vestește "ziua Domnului", "ziua lui Iahve" (5,18-20), ca zi de judecată iminentă și de pedeapsă de la care nimeni nu poate scăpa. Din cauza nedreptății și a păcatului, Amos prezice și dispariția regatului de Nord și exilul, lucru care avea să se întâmple apoi în 722, prin distrugerea Samariei.

Profeția autentică nu primește aplauze

Un asemenea zel pentru Iahve și pentru săraci nu era agreat desigur de clasa dominantă. De aceea, se cunoaște o încercare de a se elibera de acest profet incomod. În 7,10-13 citim că Amasia, preotul de la Betel, a trimis regelui Ieroboam un mesaj prin care îl acuza pe Amos că organizează un complot împotriva regelui. "Lumea nu mai suportă cuvintele lui", spune Amasia, care apoi se adresează direct profetului Amos: "Vizionarule, pleacă, întoarce-te să-ți câștigi pâinea în țara lui Iuda și acolo să fii profet. Nu mai poți profetiza la Betel. Acesta este sanctuarul regelui, templul națiunii" (vv. 12-13). Răbdarea autorităților templului față de biciul incomod al moravurilor era pe terminate. Luaseră decizia de a se elibera o dată pentru totdeauna de acest profet. Dar, date fiind raporturile de conviețuire pașnică cu Iuda, Amos nu a fost închis, pentru a se evita probleme politice, ci i s-a impus numai să părăsească țara. Într-adevăr, Amos se întoarce în patrie și își reia meseria lui de păstor.

Lectura posterității

Cartea lui Amos, așa cum o cunoaștem noi astăzi, a apărut treptat, în urma unui proces gradual. Probabil, oracolele lui au fost adunate inițial în jurul unor discursuri centrale. Este posibil, de fapt, să se observe o colecție de oracole care încep cu "Ascultați acest cuvânt" (3,1; 4,1; 5,1; 8,4). O altă colecție era constituită probabil de "vai vouă..." (5,7; 5,18; 6,1) și alta, de cinci viziuni (7,1-9; 8,1-3; 9,1-4) care se consideră că fac parte din începutul activității lui.

Predicarea profetului Amos nu a pierdut nimic din actualitate. Acest lucru este valabil mai ales pentru avertismentul său: cultul adus lui Dumnezeu este zadarnic și superfluu dacă nu este însoțit de semnele solidarității și ale iubirii adevărate față de aproapele. În ce privește nedreptatea și problemele dintre bogați și săraci, astăzi prezente nu numai în interiorul unei națiuni, cât mai ales în raportul dintre țările bogate și altele subdezvoltate. Deși au trecut milenii și veacuri, cuvintele profetului Amos lovesc în cei care caută bogăția cu orice preț, denunțând fără ezitare mentalitatea îndreptată numai spre profit personal și bunăstare materială. Cultul adus de o inimă împietrită este neplăcut în fața lui Dumnezeu. Dacă în urechile și conștiințele noastre, cuvintele lui continuă să răsune cu aceleași accente neplăcute de reproș și denunț, înseamnă că profetul Amos este pe undeva împrejurul nostru.

după Paul Maiberger – Marile figuri ale Vechiului Testament.
prelucrare realizată de pr. Adrian Dancă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire